Când muzica aprinde lumina: Notes & Ties

De ce se ascultă manele în țara asta? De ce avem atâta muzică pop trasă la indigo și radiouri care par să aibă un playlist comun, fără pic de individualitate? Nu e niciun mister până la urmă: în spatele acestor preferințe populare există o industrie de promovare care funcționează cu motoarele la maxim.

Dar când ați auzit ultima dată (la noi) de marketingul unei orchestre simfonice?

Multă vreme, la noi, muzica clasică a stat într-un turn de fildeș și foarte de curând a început să coboare de acolo, să se apropie de public. Anul trecut, Filarmonica a cântat în aer liber – și mii de clujeni i-au aplaudat pe artiști. Vedeți, eu nu cred teoria mulțimii inculte. Nu îi cred pe cei care spun că „muzica clasică n-a fost niciodată pentru cei mulți” și se mulțumesc cu atât. Afirmația lor era adevărată în secolul XVIII – pentru că atunci când Mozart cânta în salonul împărătesei, la Schoenbrunn, „cei mulți” nu aveau nici apă caldă și, deci, alte priorități. Îmi place să cred că s-au schimbat puțin lucrurile.

Luni am fost la primul concert simfonic transmis în direct prin internet: Note de Anul Nou, al Notes & Ties. Numele spune totul: orchestra Notes & Ties urmărește crearea acestor legături cu publicul pe care mulți artiști români de calitate le ignoră. Tinerii muzicieni au arătat că nu trebuie să apari în reviste de scandal ca să te promovezi în rândurile unui public care nu are abonament la Filarmonică.

Legăturile s-au creat din prima clipă: concertul simfonic a devenit spectacol. A fost frumos vizual din secunda în care, în sala întunecată, dirijorul a urcat pe scenă cu o lumânare în mână, iar apoi luminile s-au aprins pe scenă pe măsură ce grupurile de instrumentiști începeau să cânte. Muzica a aprins luminile – un moment-simbol pentru misiunea Notes & Ties și un gest pe care întreaga comunitate a muzicii clasice trebuie să îl facă.

http://www.youtube.com/watch?v=zE0ce30udaI

(mulțumesc, Marian, pentru că ai surprins momentul!)

Tinerii muzicieni ne-au arătat că sunt conectați și la actualitatea muzicală – un exemplu este refacerea momentului cu ciocanul și nicovala, pe care l-am văzut anul acesta la Concertul de Anul Nou al Filarmonicii vieneze:

http://www.youtube.com/watch?v=qus5qdejCGU

Dacă poate cea mai faimoasă orchestră din lume, cea de la Viena, include asemenea momente speciale în spectacolul care i-a dus faima, sper ca și la noi să se renunțe la atitudinea „nu e de nasul nostru” promovată de câțiva artiști mai seniori. Da, vor exista întotdeauna spectacole cu muzica grea, cu piese dificile, destinate celor apreciază subtilitățile de interpretare. Dar nu e concurs!

Dacă vrem ca muzica clasică să fie cu adevărat populară, spectacolele precum cele ale Notes & Ties sau experimentele Filarmonicii cu muzica de film sunt necesare ca aerul bun. Pe scena Auditorium Maximum au fost luni tineri artiști care au meritat toate aplauzele, pentru că au făcut cu adevărat o schimbare „în sistem”.

Vă las cu un exemplu al favoriților mei din Polonia, descoperiți atunci când am scris de experimentul Hilarmonica. Vă rog doar să vă uitați pe ce stadioane cântă. Vreau concert simfonic pe Cluj Arena, cine e cu mine?

 

P.S. Pentru că tot suntem la aprecieri – mă bucur că avem un ziar precum Ora de Cluj, unde am regăsit des articole despre atmosfera de la concertele Filarmonicii sau unde am putut citi astăzi despre dialogurile între muzicieni și computere la Academia de Muzică. Era și timpul să ne facă poftă cineva!