De ce să dăm bani mai mulţi aceloraşi incompetenţi?

Dileme economice din partea unui jurnalist care a terminat liceul la Uman:

 

1. Cui dăm 5% în plus?

De ce să dau mai mulţi bani pe mâna aceloraşi incompetenţi care nu au fost în stare să prevină situaţia în care ne aflăm? Ca să fie clar, nu cred o clipă că dezastrul bugetar e cauzat de exclusiv criza mondială în sine, ci de modul în care guvernanţii au gestionat situaţia cauzată de criză: lipsa oricăror măsuri de stimulare a economiei reale, zero rezultate în scoaterea la suprafaţă a banilor negri (pardon, economia nefiscalizată!), lipsa oricăror prognoze realiste (comparaţi previziunile din surse gen Guvern / INS cu cele ale Comisiei Europene), în paralel cu declaraţii mega-optimiste despre cum nu vor creşte impozitele.

Şi acuma tot ăştia spun, practic, „daţi-ne bani mai mulţi că facem să fie bine„. De ce v-am crede că puteţi rezolva o situaţie pe care nu aţi ştiut-o preveni, ba chiar despre care aţi jurat că nu se va întâmpla?

(mai multe după READ MORE)

 

Continuă să citești De ce să dăm bani mai mulţi aceloraşi incompetenţi?

Două camere cu personalităţi multiple

Parlamentul României de la început de octombrie a trântit guvernul Boc prin moţiune de cenzură. Un guvern pe care l-au considerat incapabil să mai gestioneze situaţia economică a ţării; atât de incapabil încât merita să fie primul executiv demis prin moţiune din 1989 încoace (sigur, a mai fost şi o discuţie despre legea pensiilor şi privilegiile parlamentarilor, dar cine mai asculta?).

Parlamentul României a respins mai apoi miniştrii din niciodată-născutele guverne Croitoru şi Negoiţă, pentru că au considerat că oamenii din acele echipe nu erau capabili să guverneze eficient.

Nişte comisii din Parlamentul României au dat azi aviz favorabil membrilor unui nou guvern condus de Emil Boc. Deşi cu câteva săptămâni în urmă o parte dintre ei au fost respinşi, pe când făceau parte din alte „cabinete”, între timp se vede că le-au crescut nişte urme de competenţă. Culmea, tot ce s-a schimbat e că acum sunt conduşi de Emil Boc, adică taman omul respins şi dat jos din corcoduş pe motiv de nepotriveală cu ţara.

Un observator din afară ar putea rata o informaţie esenţială: că România a avut în tot acest timp acelaşi Parlament. Aceiaşi oameni au votat, conform aceloraşi convingeri, principii şi valori. Moţiunea de cenzură a fost startul campaniei electorale, gândită să imprime un avânt campaniei lui Mircea Geoană; victoria lui Traian Băsescu a făcut inutil întreg procesul, iar aşa-zisa „opoziţie” s-a ascuns repede în aşteptarea unor vremuri mai bine (îmi cer scuze pentru aparenta naivitate cu care, mai sus, scriam de motivele demiterii sau respingerii unor miniştri – e frumos să visezi uneori).

Iar noi, oamenii? După trei luni de circ, ne întoarcem în aceeaşi ţară cu buget de austeritate şi cu austeritate de competenţă, să strângem din dinţi ca înainte, până vin banii de la FMI ca să plătim salarii şi pensii, că nu ne permitem să investim.

Cod roşu la Palatul Victoria?

Reîntoarcerea codului galben în sudul ţării riscă să bage toată ţara în cod roşu, cunoscut şi sub numele de cod „PSD la guvernare”. Geoană i-a cerut azi preşedintelui Băsescu, cu destul de puţină discreţie şi cumpătare, să-l numească premier.

Lipsesc câteva elemente. De exemplu, deocamdată avem un guvern care nu intenţionează să demisioneze, iar moţiunea de cenzură anunţată de PSD mai are ceva până când să fie votată. Nu doar pentru că sprijinul politic din partea altor partide e la fel de solid ca o frunză-n vânt, ci şi pentru că, în realitate, vorbim totuşi despre o moţiune care nu există.

Tot astăzi, secretarul general PSD, Titus Corlăţean, spunea că textul moţiunii va fi gata „în cel mult 10 zile”. În aceste condiţii, în care vorbim despre cereri formulate pe un document inexistent şi cu sprijin neconfirmat, cererile lui Geoană par mai degrabă un semn de disperare politică, decât unul de înţelepciune, mai curând o încercare de a ajunge din nou la ştiri, decât parte a vreunei strategii închegate.

N-ar putea să se înscrie în PM?

Nu cred că înjuratul face prea bine la sănătatea omului, dar mişcările de trupe din Parlament îndeamnă la o sesiune de exorcizare printr-un exerciţiu neregulamentar de trimitere în zone tenebroase a unora dintre aleşi. 


Astăzi, deputatul Constantin Tudor, celebru la el pe scară pentru cât bine a făcut ţării, a trecut de la PC la PD, iar Cătălin Buhăianu şi-a dat demisia din PSD. E vorba, desigur, nu de o trădare a celor care i-au ales sau, Doamne fereşte, de vreo lipsă de răspundere. Nu, e doar libertatea conştiinţei unor eroi ai neamului care au avut o revelaţie privitoare la locul unde îşi pot întinde mai bine şoricul pe altarul de sacrificiu în serviciul ţării!

Continuă să citești N-ar putea să se înscrie în PM?

Jocul de-a moţiunea

Începând de anul acesta, declar oficial 1 iunie drept Ziua Minţii Copiilor. Asta înseamnă că ăia micii pot în continuare să se bucure, că la ei e normal, iar noi putem să căpătăm crampe de atâta râs din cauza ălor mari, care nu vor nicicum să priceapă ce-i aia adult şi cum se poartă el de responsabil.


De exemplu, de 1 iunie or vrut unii să introducă o moţiune sub centură în Parlament. La adresa Guvernului. Din care făceau parte până de curând. Vorbim desigur de PD, care pare să fi uitat că a fost aliatul de mare nădejde al PNL, iar acuma strigă din rărunchi: "Guvernul Tăriceanu trebuie să plece". Sunt curios, când spunem de bătrâni că "dau în mintea copiilor", ne referim şi la amnezii? De ce n-au făcut o moţiune mai sinceră, gen "Guvernul PD trebuie să venim"?

Continuă să citești Jocul de-a moţiunea