Nu vă mai bateți pe Usturoi! Vă dau eu trei invitații duble :)

Baietii din Usturoi

[ STOP JOC! Concursul s-a încheiat – rezultatele, la finalul postării ]

Prima dată am văzut filmul „Usturoi” la TIFF, ba chiar la Casa TIFF din Cluj; cum toată curtea era arhiplină, l-am văzut printr-un geam, stând în picioare pe culoarul care duce la acea încăpere în care împăratul merge singur, bărbații nu se salută, iar femeile vorbesc despre ce porci sunt bărbații (nu?).

A doua oară l-am văzut la Zalău, la festivalul Tenaris CineLatino, unde într-un amfiteatru de 400 de locuri erau cam 1.000 de persoane, motiv pentru care am organizat și o a doua proiecție. Unde, din nou, sala a fost plină.

A treia oară o să îl văd mâine, la cinema „Florin Piersic”, în cadrul Comedy Cluj, și tot o să râd vreo tri ceasuri, din care unul jumate după genericul final.

Dacă ați trăit într-o peșteră în ultimii doi-trei ani, „Usturoi” este un film independent regizat de Lucian Alexandrescu și produs de Radu Băzăvan aka Groparu, despre doi proonci din Sălaj care fug la Hollywood să se facă actori.  Numai că ei știu că Hollywood îi la Cluj. Ș-apăi pe drum o să vă învețe ce-i înseamnă „this is Sparta”, Eroii de la Termopane, ce înseamnă prietenie adevărată și cum rezolvi ăl mai mare mister din satul natal dacă scoți nasul din el.

Dacă n-ați văzut niciun film românesc în ultima vreme, să-l vedeți pe ăsta. Dacă ați văzut multe filme românești în ultima vreme, ăsta-i mai bun.

Ca să nu se bată publicul la intrare, dau trei invitații duble la proiecția regală de gală de mâine seară – miercuri, 16 octombrie, ora 20:30, cinema Florin Piersic. Lăsați un comentariu mai jos și ziceți la ce ați folosit voi usturoi ultima dată. Tragem la sorți, să nu se supere nimeni dacă nu ne seamănă simțul umorului.

Baftă, hai noroc!

 

EDIT: Gata, am încheiat concursul! Prin tragere la sorți, dintre cei care au lăsat un comentariu au câștigat câte o invitație la „Usturoi” pentru diseară:

* Horifashion
* Mihaela
* Florina

Veți primi un email cu confirmarea pe adresa lăsată în comentarii!

Nimeni nu poate fi profet în țara lui. Cu excepția lui Groparu

Aseară, filmul „Usturoi” a ajuns acasă – sau, cel puțin, într-una din casele lui: județul Sălaj. Este locul de unde sunt o mare parte din actori, inclusiv Sebastian Topan și Darius Stoica, doi copii care pleacă la Hollywood (despre care știu că-i în Cluj) ca să se facă actori țîgani evrei, să facă bani și să lase o poveste de dragoste să se împlinească.

Filmul a fost proiectat în deschiderea festivalului de film Tenaris CineLatino, care reunește producții din România și America Latină, iar publicul a arătat cam așa:

Darius Stoica, cel mai recital la vioară pe care l-am auzit de la Toamna Muzicală Clujeană încoace
Darius Stoica, cel mai tare recital la vioară pe care l-am auzit de la Toamna Muzicală Clujeană încoace, în deschiderea filmului

Rectific: în poza de mai sus e cam 40% din public.

Într-un amfiteatru în aer liber de 450 de locuri, în Parcul Central al Zalăului, s-a stat și pe scări, și în picioare pe margini, iar câțiva oameni au privit filmul de sus, de dincolo de gardul care împrejmuiește parcul. Cu 15 de minute înainte de proiecție, organizatorii festivalului – TenarisSilcotub și Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc – au decis să mai planifice o proiecție, fiindcă amfiteatrul era deja plin și sute de oameni mai voiau să intre. Am anunțat proiecția a doua, dar nimeni nu s-a clintit. Noi vrem Usturoi!

Usturoi-Zalau
foto: Facebook Tenaris CineLatino

Reușita „Usturoi”-ului nu-i însă că a atras o audiență record la Zalău (după Cluj, Sibiu, București…), sau că publicul a stat lipit de scaune, a râs și a aplaudat mai mereu, ci faptul că e un film independent incredibil de bine realizat și cu un extraordinar mesaj pozitiv. „Usturoi” face mai multe împotriva discriminării romilor decât toate campaniile pe care le-a făcut vreun guvern şi strămoşii lui. Filmul ăsta, dacă ne arată oameni fumând, ne zice şi că fumatul nu-i bun, iar când ne arată vrăjitoare, ne arată foarte clar cât de naivă e credinţa în acest gen de ocult. Şi nicio clipă nu devine sentenţios şi nu dă lecţii.

„Usturoi” e o colecție de episoade care se leagă într-o poveste frumoasă. Aproape la fel de frumoasă ca povestea realizării lui, pe care producătorul și scenaristul Radu Băzăvan continuă să o scrie, pentru ca tot mai mulți oameni să vadă filmul în cinematografele din toată țara.

Mulţumesc TenarisSilcotub că a pariat pe acest film în deschiderea unuia din cele mai mari evenimente dedicate comunităţii organizate de companie. Felicitări regizorului Lucian Alexandrescu şi întregii echipe. Iar producătorului, scenaristului şi Radu Băzăvan (creditat pe generic și drept catering boy), ce să-i mai zic? Ştii regula că „nimeni nu-i profet în ţara lui”? Sper că Zalăul ţi-a arătat că ţie ţi-a ieşit.

Apropo, Usturoi Doi pe când?

Bloggerii clujeni se vor sui pe pereţii Primăriei

Groparu o avut o idee faină. Că fiind Gropar, o ştiut el foarte bine că toţi om muri odată şi-o dată, chiar şi bloggerii. Aşa că s-o gândit să ne ridice o plăcuţă memorială la Primărie, preventiv, s-o avem de pe acuma, cât mai facem umbră pământului, dacă n-o intrat soarele în nori şi norii în ceaţă.

Partea pe bune e aşa: Groparu a propus şi Primăria a acceptat ca pe peretele unde apar plăcuţe cu tot felul de organe de presă să fie şi o plăcuţă cu bloggeri. El face acum lista, aşa că, dacă aveţi blog şi scrieţi pe el despre Cluj, înscrieţi-vă acilea iar numele o să vă apară pe o plăcuţă care va fi montată pe peretele Primăriei Cluj-Napoca, la ghişeul unic, adică acolo unde stă toată lumea la coadă să-şi plătească impozitele, mai puţin bloggerii, care le plătesc online.

Propun ca după ce bloggerii de Cluj vor avea plăcuţă la Primărie, să instalăm şi nişte terminale pe care cetăţenii plictisiţi de statul la coadă să ne poată chiar citi blogurile, ca să îi aştepte funcţionarele pe ei şi nu invers. Io de mult vreau să merg la una de acolo şi să-i zic, amabil: „Cucoană, ia-ţi număr dacă vrei să-mi rezolvi problemele, că io sparg sticle la Groparu’ pe blog”.

Mulţumiri Groparelui că m-a inclus din start pe listă, să am şi io plăcuţă cât încă respir. Că toţi murim şi toţi om ajunge pe blog la el, colo în partea de sus, pe header. Da’ io dacă mor prefer să ajung în stânga unde sunt sticlele de bere şi nu în dreapta printre cruci. Să fiu un duh care-o să stea vreo mie de ani într-o sticlă, să se odihnească după matinal, după care să mă apuc de îndeplinit dorinţe.

P.S. Zice Groparu că o văzut plăcuţa portocalie cu „Aici nu se dă şpagă”. Io tot timpul mă întreb, când o văd, dacă acolo se ia şpagă şi, mai ales, unde se dă ca să se ia.