Cum dă indicații un bucureștean

Am ajuns de mult la concluzia că bucureștenii nu iubesc numerele de stradă. Poți să te plimbi pe Calea Victoriei cu orele fără să vezi vreun număr, că strică dizanțul de pe faianța de la Radisson. Probabil pe după blocurile gri sunt (numer)ele, majoritatea; dar nu le-am văzut pe unde am avut io drum. Prin urmare, singura variantă e să apelezi la niște repere. Cu condiția ca, nebucureștean fiind, să le cunoști!

Aseară am avut o întâlnire la Biblioteca Centrală „Carol I”, un fel de BCU cu nume mai de fiță. La plecare, sun un prieten aflat tot la „bibliotecă”, dar în centrul vechi, unde intenționam să ajung pe jos: băi, sunt pe Victoriei, cum ajung la tine?

– Unde ești?

– La Biblioteca Centrală.

– Unde-i aia?

– Pe Victoriei, vizavi de Palatul Regal.

– Victoriei știu, dar habar n-am care-i palatul. Alt reper?

Mă uit tot mai nedumerit în jur; ce repere să-i dau io omului dacă nu cele mai mari clădiri din jur? Așa că apelez la generația așteptată și întreb un tânăr de prin zonă: ce reper să-i zic unui prieten la telefon, să știe unde sunt?

La care omul, foarte liniștit: păi e clar, zi-i că ești la cartof!

Mă uit iar în jur. Văd biblioteca văd palatul văd Calea Victoriei. Dăcât-cartof-nu-văd! Îmi zice omul să mă uit și în spatele meu. Văd asta:

cartof-in-teapa

În 10 minute ajunsesem la destinație cu reperul reperat și toate indicațiile date corect.

De ce? Pentru că cartof!