Ce face Google+ şi nu face Facebook

M-am jucat discret cu noul Google +, despre care am auzit că nu e bun pentru noi ăştia de la uman – cică e cu calcule. De când s-a lansat, tot stau să mă minunez cum poate fi lăudat un serviciu nou pur şi simplu pentru că a reinventat roata.

La propriu: una dintre cele mai menţionate funcţionalităţi din Google+ e CIRCLES, opţiunea care ne lasă să distribuim conţinut separat pentru familie, prieteni, colegi sau foste prietene. Majoritatea comentariilor pe care le-am citit pe tema asta, inclusiv în ziare şi reviste care se dau de specialitate, ziceau aşa: „De acum puteţi controla cine ce află despre voi…”.

De acum?! Facebook are LISTE de o vreme bună. Eu chiar le folosesc – grupurile numite Personal şi Profesional îmi pot vedea numărul de telefon, în timp ce oamenii pe care nu îi ştiu în lumea reală şi care mi-au dat add din varii motive au acces mai… domol. Şi da, sunt statusuri pe care nu le pun pentru toată lumea, că nu îi interesează pe toţi ce-mi mai face pisica (apropo, e bine, îşi revine, mersi!).

Google a luat ochii cu reinventarea roţii – adică desenarea cercurilor, care mie îmi aduc aminte de vechiul meu telefon fix cu disc de acasă. E drept, pe Facebook e chiar greu să gestionezi listele, pentru că Zucky ne tot lămureşte că ar trebui să fim prieteni doar cu oameni pe care îi ştim – deci nu va implementa prea curând unelte prin care să edităm deodată 1.000 de contacte.

Sunt convins că Google+ e un serviciu bun; creatorii lui au luat lecţii destule din episoadele Buzz şi Wave. Dar va lua aripi pe principiul „pentru că Pitong”: adică pentru că e lansat de Google. O opţiune care ar fi fost esenţială din start, accesul prin aplicaţia Android, îşi întâmpină încă utilizatorii români cu mesajul „Not available in your country”.

Mai vorbim peste o lună. Sunt curios ce fel de comunitate se va crea pe Google+, pentru că în niciun caz nu îmi voi importa contactele de pe Facebook, cum văd că e la modă. N-ar avea niciun rost!

P.S. Google+ are un mare avantaj: acum, reţeaua socială, căsuţa de email şi mobila din sufrageria mea sunt toate de aceeaşi culoare! No, asta da integrare.