Lipsa de creier în jurnalism

Ca glumă, ar fi fost bună. Mai ales pentru cei care apreciază umorul negru și nu corectitudinea politică. Ca știre difuzată serios pe un post de televiziune, a fost o gafă de necrezut.

Trei persoane au murit în urma prăbușirii unui zbor Asiana la San Francisco, iar KTVU, un post TV din State, a difuzat ieri numele piloților. Vi-l spun pe primul: Sum Ting Wong (something wrong – ceva e greșit). Următoarele trei, în exact același stil, au fost citite de crainică fără urmă de îndoială. De la jurnaliști și până la cei care au confirmat informația – pentru că a existat o confirmare – cazul e un exemplu foarte bun de mers pe pilot automat și prăbușire jurnalistică pe motiv de lipsă de creier și simț al ridicolului.

Detalii și înregistrarea de pe post – pe Garda de Media.

Weekendul victoriilor

Am avut un weekend puțin mai lung. Asta pentru că a fost unul plin de vești și lucruri bune, care păreau să se îngrămădească toate în doar două zile. Așa că le-am făcut loc mai mult și consider că weekendul abia s-a încheiat acum. Marți.

Carevasăzică: vineri dimineață, am lansat site-ul Garda de Media (exista deja pagină de Facebook și am început discret pe Twitter). Rolul meu acolo e de băgător de seamă și încasator de cuțite în spate, pentru că (spre distracția generală) majoritatea celor care ne semnalează greșeli din ziare nu vor să se știe că ei le dau.

Vineri seară, Cristian Gog a câștigat „Românii au talent” și am sărbătorit de parcă am fi câștigat noi – adică până sâmbătă. Și zic că am câștigat!

Sâmbătă, România a luat aurul la gimnastică, mulțumită unei părți de Românie care știe ce înseamnă munca susținută – câteva fete, cum ar veni.

Duminică, organizația la care sunt voluntar, Habitat for Humanity Cluj, a împlinit 13 ani de muncă – 13 ani în care am construit case împreună cu familiile cu venituri mici.

Luni am fost liber, așa că am continuat să sărbătorim weekendul. De fapt, am lucrat la pregătirea Nopții Muzeelor (va fi sâmbătă, 19 mai), eveniment de comunicarea căruia s-a ocupat la Cluj PR & More (cum ar veni, am fost la serviciu, dar vă rog nu le spuneți că pentru un asemenea eveniment aș lucra și voluntar!).

Așa că sunt un pic fericit (și rupt de oboseală). Mă duc să dorm, să îmi treacă până miercuri, o altă zi de weekend. Sper să îmi treacă doar oboseala!

Prima sută pentru Garda de Media

Ideea cu Garda de Media e aşa veche, încât moliile mi-au spus că nu mai suportă mirosul de naftalină. Am tot amânat momentul, dar am știu că se va întâmpla ceea ce se întâmplă de obicei proiectelor cărora le-a venit timpul: o mulțime de lucruri se vor lega. Când am început, ştiam că e o idee bună să îl conving pe Marian că e o idee bună, dar nu aveam nicio idee de promovare, nicio identitate vizuală sau de alt fel și nicio altă listă de priorități decât a reacționa cu umor în fața unui stil de presă pe care îl considerăm agresiv și nepotrivit.  Şi am scris asta.

Mă gândeam că primul bilanț îl facem la o lună după lansare, dar de ce să mai amânăm? Avem deja prima sută de fani, o cifră mică, dar plină de potenţial 😀 Mult mai important e că avem oameni cărora le-a plăcut ideea și care ne-au ajutat voluntar; iar primul dintre ei a fost dl. Katai Robi, care, în a doua zi după lansare, fără să ne fi vorbit în prealabil, ne-a trimis niște propuneri de siglă suuu-perbe (apropo, aţi văzut ce idei faine are pentru echipa de rugby „U” Cluj?). Mie unul îmi pare rău că nu putem avea măcar două sigle şi că a trebuit să alegem una. Oricum, să știți oficial: el e nașul.

Nu toată lumea a fost încântată: din unele redacții am auzit că-i o treabă „urâtă”. Jurnaliștilor nu pot decât să le spun că nu vrea nimeni să ne supărăm și că vor vedea pe Garda de Media și exemple de „așa da”. Dar faptul că fani de pe Facebook, oameni pe care nu îi cunoaștem (încă), au început să trimită linkuri și mesaje despre ce găsesc în presă e cel mai bun semn posibil: semnul unui început de comunitate. Mă bucur că-i avem alături și că își păstrează alături de noi simțul umorului și, când e cazul, sarcasmul. Pe scurt, nu cred că vom rămâne prea curând fără materie primă.

Discutăm acum două parteneriate, pe care ard de nerăbdare să le anunț. Dar am învățat ceva luna asta: că lucrurile se leagă la timpul lor.

Şi-acuma, vorba poetului: cine face cinste cu următoarea sută? Aici, la Garda de Media.

Pazea, vine Garda de media!

Acum cativa ani, o categorie de pe acest blog se chema „garda de media”. Dintotdeauna imi sareau in ochi fix lucrurile care nu ar fi trebuit sa fie acolo: de la literele inversate la erorile de logica gen „victima a fost transportata la morga, unde a decedat”.

Am renuntat la acea rubrica atunci cand am simtit ca
problemele din presa au inceput sa depaseasca sfera continutului si sa se concentreze in curtea patronatelor. Mai conteaza ca un ziar face o incurcatura nostima cu numele primarului, daca ziarul traieste din abonamentele unui partid?

Azi, ma bucur sa va anunt ca Garda de Media revine. Mai relaxata, mai cu umor si cu o viata proprie, alaturi de Marian Hurducas, un om care, ca si mine, e toata ziua cu nasul in presa.

La fel ca la inceputurile ideii, pornim de la ideea ca toti gresim, nu aratam oameni cu degetul si ne distram de o situatie creata, nu de jurnalistul care a avut poate o zi mai… confuza 🙂

De altfel, multi dintre voi sunteti deja soldati in Garda de Media: de cate ori nu auzim si citim plangeri legate de presa? Lansam azi un cadru in care sa le discutam cat de senin posibil.

Nu, data de azi nu e intamplatoare: 29 februarie e o data asa, un pic mai sarita de pe fix!

Incepem pe Facebook cu pagina Garda de media. Mai urmeaza!

Presa economică, fără energie (în creiere)

Mai pe la  începuturile acestui glob, publicam din când în când o selecţie a prostiilor găsite prin ziarele pe care le citeam. Cum ar fi ştirea dată în viteză de un reporter care a transmis de la locul accidentului că rănitul a fost transportat la morgă, unde a decedat. Nu am mai făcut lucrul ăsta într-o vreme, în ciuda distracţiei colective care ieşea, pentru că mi s-a părut că problemele presei sunt mai serioase şi mai fundamentale decât greşelile făcute din cauza vitezei sau dezacordurile provocate de neştiinţa într-ale gramaticii ale vreunui mare reporter.

Citind însă presa economică azi dimineaţă, nu pot decât să vă recomand să vă luaţi ziarele şi să daţi foc redacţiilor cu ele, pentru că decât aşa, mai bine deloc. În acest moment, unul din cele mai tari subiecte pe piaţa energetică din România este posibila înfiinţare a unor „mamuţi”, companii de stat create prin reorganizarea celor existente. Azi, pe tema asta s-au scris trei articole:

  • Financiarul: „Înfiinţarea Electra şi Hidroenergetica, anulată în instanţă”
  • Azi: „Curtea de Apel Bucureşti a respins înfiinţarea Electra şi Hidroenergetica”
  • Jurnalul Naţional: „Iau fiinţă monştrii energetici”

No, de aia se închid ziarele. Pentru că nu te mai ia nici dracu’ în serios când, la finele unui proces, tu nu pricepi care a fost sentinţa. Da, procesul a fost complicat, a devenit irevocabilă o sentinţă prin care se respinge recursul împotriva deciziei de a anula înfiinţarea companiilor, dar dacă e ok ca badea Gheorghe să nu priceapă nimic din asta, nu e ok ca badea Gheorghe să scrie pă partea economică.

Succesuri şi bani vă doresc!

Medicamente anti-confuzie esteţi?

Titlu de articol în Ziua de Cluj: Fabrică de medicamente împotriva SIDA, cu 38 milioane de euro, în Apahida.

Citat din text: „În Apahida avem un depozit de medicamente, printre cele mai moderne din România, dar nu vom deschide nicio fabrică”, a declarat directorul Terapia SA, Dragoş Damian, pentru ziuadecj.ro.

Concluzie: este o confuzie. Dar cu titlul ăsta ne-aţi băgat în ceaţă mai tare decât prognoza meteo.

Inflaţia pentru roacheri

Despre cum se împacă roacherii cu logica şi economia aflăm de la ştirile ROCK FM de la ora 11.

Citat din şpicher şi din memorie: „Preţul principalelor bunuri şi servicii din România aproape s-a dublat în anul trecut”. Hait, zic, s-o dublat preţul la Cola Zero şi nu m-am prins? Câştig aşa de bine că nu mă prind când dau de două ori mai mulţi bani la casă? După care aud la radio justificarea fazei cu preţurile: „Institutul Naţional de Statistică a anunţat că rata inflaţiei în 2010 a fost de 7,9%, aproape dublă faţă de anul precedent, când s-a cifrat la 4%”.

No, ce-o zis ăia şi ce-o înţeles roackerii. Dragii mei, dublarea ratei inflaţiei nu-i totuna cu dublarea preţurilor Laughing. Pentru detalii, la Mugur Isărescu – am auzit că avea plete în tinereţe 😀

monitorulpdl.ro

Ora 1 noaptea. S-au stins luminile la cinema, chef de chefuri n-am. În holul blocului, întuneric. Verific cutia poştală absolut din obişnuinţă – fac asta indiferent de oră, chiar dacă revin acasă a treia oară pe ziua respectivă. Înăuntru, disting prin întuneric sigla Monitorului de Cluj. Se distribuie gratuit? Îl deschid. Sunt două foi: „ediţie specială în cadrul campaniei de responsabilitate socială pentru stimularea prezenţei la vot„. What?!

Tot ce trebuie să ştii despre izolarea termică. Reclamă Rareş Niculescu. România votează în 7 iunie. 4 şcoli şi spitalul Clujana, reabilitate din fonduri UE, cu poză Apostu. Ştiri despre Consiliul Judeţean, Băsescu, vacanţe ieftine pentru tineri, Cristian Mungiu, programul Rabla, programul Prima Casă cu Boc în titlu.

Pe ultima pagină, advertorial: „De ce PD-L”? Chiar aşa. De ce aş vota un partid care îşi bate joc de presă?

Am ajuns cu ziarul în casă, mai trist decât la ieşirea din sala de cinema. Ce să mai scrii de asta? Ce să mai zici când, iară şi iară, jurnaliştii acceptă ca ziarele lor să moară cu spiritul ca să existe fizic? De fapt, care jurnalişti? Tot suplimentul e semnat de Mihai Popovici şi Lavinia Popa, oameni care nu apar în caseta de redacţie.

Noapte bună, Cluj. Mâine o luăm de la capăt.