Cele mai dragi imagini din 2013

Bună ziua și bun găsit în 2014. Bine ați revenit 🙂 În tot felul de discuții avute în perioada în care nu v-am mai scris pe aici, am ponegrit 2013-le în fel și chip, zicând c-a fost un an maxim de ticălos.

Dar cum încerc să trec în noul sezon cu dreptul, azi am preferat să-mi aduc aminte de cele mai faine momente ale anului trecut. Care să-mi arate că, hm, până la urmă parcă nu-i dracul așa de negru cum mi se părea zilele trecute. 2014 – the game IS ON!

 

MARTIE ÎN MOSCOVA. Am început cu o delegație în umbra Marelui URSS, unde, la vreo -17 grade, am fost întâmpinat cu „sper că-ți place primăvara la noi”. Pe lângă oportunitatea de a îngheța pe toate părțile în Piața Roșie…

03 piata-rosie

… am vorbit la o conferință internațională de PR despre relațiile publice în lumea foarte competitivă a IT-ului. Prosto klass! (nu traduceți mot-a-mot că nu dă bine). Am învățat și cum se fac unghiile corect în PR, motiv pentru care prietenul Ovidiu m-a taxat foarte rapid cu următorul bricolaj:

03 moscova 2

APRILIE – LUNA CONFERINȚELOR

La „Open Thinking” am vorbit cu IT-iști despre jurnaliști – și despre arhitectura sistemelor informatice care stau la baza jurnalismului online. La „Din on în off”, despre voluntariat și mobilizarea oamenilor din comunitățile online pentru acțiune offline. La TEDx Eroilor, despre puterea voluntariatului de a schimba lumea – video: o lume fără bani.

O mare victorie: la niciuna dintre aceste conferințe nu m-am blocat în baie. Nu-nu.

Hackz and hackerz la #openthinking
Hackz and hackerz la #openthinking

Promit să nu mai port cămașa asta la evenimente
Promit să nu mai port cămașa asta la evenimente

Look mum, I'm @ TEDx!
Look mum, I’m @ TEDx!

 

MAI, PE CAI!

Am început să-nvăț să călăresc și-am început să-nvăț că nu știu să joc golf 😀

05 shakira 05 golf

 

IUNIE, CÂTĂ ARTĂ, CE DE FESTIVAL!

06 Patricia Kaas - conf presa - NIC_5392
Patricia Kaas (multă seriozitate!)

06 electric castle
Electric Castle (…. yeeah just forget it)

 

… dar și două evenimente de suflet: concertul anual în beneficiul copiilor cu handicap mintal sever aflați în grija Asociației Hans Spalinger și o strângere de fonduri pentru copiii bolnavi de cancer, prin asociația „Alexandru Damian”. Nu mai știu câte evenimente am prezentat cu Irina Gașpar, dar ne-am propus să continuăm tradiția.

06 ahs-2013-680
Ovidiu Damian, pianul și piarul

06 gala ovidiu damian
Îi recunoașteți pe Stela și Arșinel?

 

AUGUST – PR for Humanity

Pentru că era prea cald de stat în birou, dar numai bine să-mi duc colegii de la PR & More la sapă pe șantierul organizației cu care am înnebunit pe toată lumea – Habitat for Humanity 🙂

Una cu sapa, alții cu expertiza
Una cu sapa, alții cu expertiza

Voluntar ignorând reguli elementare de siguranță
Voluntar ignorând reguli elementare de siguranță

 

TE UITĂ CÂT FOTO, SEPTEMBRE!

Am tras presa de mâneca, să fie atenție la copiii care nu pot fi atenți, într-o campanie umanitară cu efecte practice a asociației Pași Înainte. Iar apoi am fugit în Alba Iulia, că taaare multe chestii faine de pozat îs pe acolo!

Să vorbim și despre copiii cu ADHD. Ce spuneam?!
Să vorbim și despre copiii cu ADHD. Ce spuneam?!

09 instawalk
InstawalkAB – Cetatea Alba Iulia a făcut dragoste cu camera

 

DECEMBRIE – PUNCTUL CULMINANT PE I

Râdem și glumim, dar luna decembrie mi-a adus cea mai mare bucurie a anului trecut.Habitat a dedicat cele patru case construite anul trecut, pentru patru familii cu venituri mici. Dar nu vă arăt aici poza de la tăiat panglica. Momentul emoționant pentru mine a fost cel în care familiile m-au chemat alături de ei pentru primele fotografii în prima lor casă adevărată. Le mulțumesc și-acum!

Alături de familia Moldovan, în prima lor casă
Alături de familia Moldovan, în prima lor casă

BONUS: TRENULEȚE!

Nu puteam să nu mă laud cu faptul că am urcat prima dată într-o locomotivă. Mai greu a fost să mă dea jos, m-au amenințat că mă voi trezi în Teiuș-Băi.

08 Simeria depou

 

Așa, vrea cineva și poze cu motanul, cumva?

Un copac maidanez mi-a cerut să îl adăpostesc la hotel

Aseară am văzut chestia asta, cu titlul „ce nu îmi place atunci când dorm”:

what i hate when sleeping

Nu vezi ce e afară?!”
Nu vezi ce e afară?!”

 

 

Când mi-i somn tare, nu îmi place să mă trezesc nici dacă sunt trezit cu sunete de cascadă tropicală curgând peste trupul unei nimfe blonde care cântă la harpă. Să fiu trezit cu un zgomot de parcă s-ar fi împiedicat un Airbus de Arcul de Triumf e chiar mai puțin ideal, mai ales când ulterior descopăr cioburi la 2 centimetri de locul unde-mi odihnise jugulara.

Așadar, peisajul meu matinal de București. Și-o poezie:

Și dacă ramuri bat în geam / Și se cutremur plopuri / E ca să știi că te-a trezit / Taifunul printre blocuri

Și-o creangă a intrat duios / Șoptind ca o fanfară: / „Primește-mă în casă, vrei? / Nu vezi ce e afară?!”

 

Am înțeles că, văzând ce li se întâmplă maidanezilor, copacii au cerut să fie adăpostiți de Oprescu, prin casă dacă se poate.

Scuze foto pentru nescrisul pe blog

Sunt tot felul de motive pentru care se poate întâmpla să-ţi ignori blogul, una mai proastă decât cealaltă. Cred însă că am descoperit câteva foarte bune:

De exemplu, să prezinţi Muzeul Farmaciei de la înălţime:

cu muzeul farmaciei

Să foloseşti pulovărul pe post de umbrelă la Electric Castle:

electric castle

Să stai de vorbă cu pisicile din curtea PR & More:

2013-06-26 14.09.49

Să-i spui „Allez, venez la Cluj, madame!” Patriciei Kaas:

2013-06-27 23.50.32

Să faci mici ziua la grădină şi alţi mici la 4 dimineaţa acasă:

gradinareli

Să îți dai seama că Irina Gașpar și Andrei Aroneț = Stela și Arșinel ai prezentării de evenimente pe la Cluj:

0A6A0195-resize

Să-i explici motanului că da, el e în desen:

mircea

Să nu uităm de ce-am venit:

Grolsch

Urmează: Câmpina, Călărași, Zalău, Cluj, Biertan, Alba Iulia. Concediu is overrated!

S-au modernizat vecinii!

Nu știu ce e mai incredibil: că vecinul meu responsabil cu toate anunțurile pe scara blocului în ultimii 30 de ani nu a învățat încă să articuleze „locatarii” sau că totuși a învățat să scrie „pița”.

Îmi place însă ferma delimitare dintre noi, garda veche, și restul fraierilor.

De aia nu avem afiș simplu cu „Rugăm rupeți cutia de carton”, ci unul mai complex, cu adresa directă, din care să reiasă clar că pița consumă doar viniturile astea capitaliste care s-au aciuat prin bloc și îi înfundă burlanele.

Cum agaţă programatorii (în sfârşit avem dovada)

Acum câteva zile vă arătam filmul despre Clujul business filmat de Laviniu Lazăr; se pare însă că din film putem învăţa mult mai multe decât la prima vedere 😀 Spre exemplu, când aflăm ce programatori geniali avem prin oraş, pe ecran se odihneşte câteva clipe imaginea asta:

Ia daţi şi voi un ochi prin codul de mai sus şi vedeţi ce vă sare pe retină. Ce face programul ăla? Alege nişte imagini pentru afișare, în funcţie de un răspuns care poate să fie, printre alte variante, „pupic„, ”ciao” şi „te plac„. Acuma ori programatorul filmat a făcut un cod special pentru filmul ăsta, ori băiatul lucra la ceva de mare angajament… sentimental!

P.S. Sper că povestea are final fericit, pentru că în codul de mai sus a hef ține loc de a href iar www.staitc e în loc de www.static. Atenție când mergeți la agățat! Dacă nu știți codul corect atunci când instalați software pe device-urile unor domnișoare, e foarte posibil să nu avansați la etapa hardware.

Cum ajungi într-o redacţie (dacă eşti femeie)

Pentru a pătrunde într-o redacţie trebue totdeauna să ai acolo un prieten, sau o cunoştinţă căci redacţiile îşi deschid deobicei greu porţile pentru a primii pe debutanţii de talent.

Aşa ne spunea revista MARIANA la 1939, într-o reclamă savuroasă din care aflăm cum poţi deveni ziaristă. Că e doar pentru doamne.

Sursa foto: ca multe lucruri bune, am găsit-o pe Facebook

La plecare, controlaţi…

Cetăţeni! Stăpâniţi-vă entuzismul plecării în vacanţă. Ca nişte oameni responsabili, vă rugăm ca înainte de ieșirea de la servicii să respectaţi normele PSI, FSI, PLM şi PSD!

Tăbliţa de mai jos e pe bune şi a fost descoperită prin săpături arheologice la Poşta Română, oficiul number one, pe o uşă. Iar Poşta, după cum recunosc 9 din 10 medici dentişti, e haioasă foc. De fapt, acolo nu se verifică focul, electrica şi apa, ci flocul, belectrica şi papa. Aud? Comentați ceva de umorul bugetar? Urâââât.

Dovada:

 

Dacă cine-a scris acolo era blogăr, este că în loc de „controlaţi” ar fi apărut „con-trollaţi”?

Sunaţi, vă rog!

Mă tot plâng eu de ceva timp că românii nu ştiu lucra împreună, că nu se ştiu asocia nici măcar în propriu folos. Decât să reuşească împreună, mai bine eşuează separat. Am zis că, deşi distribuţia de presă e la pământ, nici patronii de presă nu par interesaţi să dea împreună o mână de ajutor, că poate mai vând nişte ziare. Am văzut că nici companiile private nu reuşesc să repare un drum, deşi ar fi spre binele lor.

La mine la bloc, de ceva vreme aş schimba cutiile poştale, că nu mă pot abona la niciun ziar fără să-l fure vecinii, iar cărţile date mai nou chiar nu încap în ce avem acuma. Ar trebui schimbată şi instalaţia electrică de pe scară, înainte să luăm foc cu toţii, dar încearcă să le spui asta unor vecini dintre care jumătate sunt pensionari (deci nu le pasă), iar restul chiriaşi (deci nu le pasă).

Să încerci să faci ceva împreună cu alţi oameni e cel mai complicat lucru din lume. Azi am mai descoperit un exemplu: decât să reparăm interfonul, nu mai bine ne montăm fiecare câte o sonerie? Aşa separat, unii cu capul în sus, alţii în jos, alţii în diagonală… doar cui îi pasă?

Mi-i milă de cine locuieşte cu asemenea vecini.
Cateva sonerii
După asemenea exemple, vreau să-mi demonstrez astăzi că există oameni capabili să lucreze împreună pentru o cauză bună. Vă ţin la curent cu ce iese!