Pentru șapte copii: povestea școlii din Tranișu

voluntari

Tranișu e un sat din județul Cluj; un sat atât de mic, că nici pe hărțile Google nu apare. Mai important pentru localnici, însă, e faptul că satul mai are mult până să apară pe harta civilizației: acel reper care marchează locurile în care oamenii au parte de căldură, apă curentă și canalizare.

În Tranișu doar șapte copii merg la grădiniță și școală. Până anul trecut, învățau într-o clădire în care geamurile reușeau să țină afară doar păsările, nu și frigul, în timp ce podeaua nu era la fel de performantă și nu făcea nimic în a ține afară șoarecii, după cum nici tavanul nu era o garanție că nu plouă în clase. Apa (în afară de cea de ploaie) și canalizarea lipseau cu desăvârșire.

Am auzit prima dată despre Tranișu de la Eusebiu Burcaș care, prin fundația lui, încerca să schimbe ceva acolo. Mi-a propus un parteneriat cu Habitat for Humanity Cluj; mi s-a părut o idee bună, potrivită noii direcții prin care Habitat încearcă să ajute în cât mai multe feluri, și am discutat cu colegii despre o potențială implicare.

Anul trecut, ambele clase şi holul şcolii au fost renovate: s-a montat tavan fals și parchet nou în ambele clase, una dintre clase a fost amenajată cu mobilier nou şi o nouă tablă de scris, s-au vopsit uşile şcolii şi s-au reparat şi vopsit pereţii interiori ai şcolii. Primăria din Poieni a renovat exteriorul clădirii şi a pus termopane în locul geamurilor vechi. De curând, s-a încheiat o nouă tură de lucrări: s-a montat un sistem de alimentare cu apă a şcolii şi s-a amenajat o baie total funcţională în interiorul clădirii.

Dar nimic nu „a fost renovat” și nimic nu „s-a montat” așa, impersonal! Au fost 35 de voluntari care au făcut drumul de Tranișu de nenumărate ori, împreună, au cumulat 440 de ore de muncă grea. Au fost companii alături de noi – cei de la Cora ne-au ajutat să amintim lumii că Habitat nu construiește doar case, ci și comunități; prin intermediul lor, copiii au primit cadouri.

Liderul pieței românești de transporturi terestru și logistică contractuală, DB Schenker, le-a făcut drum copiilor spre un viitor mai bun, spre șansele pe care e normal să le aibă orice copil. Ei au oferit tot ce s-a întâmplat în 2013 la Tranișu.

Totul, pentru 7 copii. Dar oare câți copii ar merge la școală, dacă ar avea o școală adevărată? Oare câți copii n-ar mai căuta prima șansă de a fugi la oraș, dacă ar avea apă și căldură în satul lor? Câți părinți i-ar ține mai aproape de casă dacă asta n-ar însemna să le reteze șansa la educație (și, normal, la un viitor prosper)?

Cei șapte copii din Tranișu sunt, pentru mine, o promisiune: că nu ne vom opri aici.

Cum ne gestionăm banii mai bine şi protestăm mai puţin prin pieţe

„Protestul de azi e o consecinţă directă a lipsei de educaţie financiară a românilor”, mi-a zis Eusebiu Burcaş la prima lui vizită în platoul „Neatza, Cluj!”. Spun de „prima” vizită pentru că, deşi el nu ştie, îl mai paşte una cât de curând. Atunci era vorba de un protest al pensionarilor. Azi, în ziua în care se anunţă un miting de proporţii, sincronizat cu o moţiune de cenzură în Parlament, vorbele lui sunt mai de actualitate ca niciodată.

E simplu: normal că eşti disperat că nu mai ai bani de întreţinere după ce plăteşti ratele, dacă ai intrat în credite mari, pe termen lung, pentru consum. Aşa ceva nu se face – e doar una din regulile „Burcash”.

Dacă vreţi să le ştiţi şi pe celelalte, vă dau întâlnire la workshopul pe tema managementului banilor organizat de Eusebiu Burcaş la Cluj – vor fi trei module, din care primul în 3 noiembrie. E mai complicat decât pare să găseşti răspuns la o întrebare simplă: cum rămâi cu mai mulţi bani în portofel la final de lună?

Nu e doar teorie, am avut ocazia să vorbesc personal cu omul şi vă pot spune că are răspunsuri şi la întrebările dificile, legate de cazuri concrete. Detalii, program, preţuri – aici.

– Păi cum, trebuie să dau bani ca să învăţ cum să-mi gestionez banii?

– Numai dacă crezi că merită să începi să investeşti, în loc să cheltuieşti.