Abuzul de email, varianta Cărturești Cluj

carturesti

Dragă Librăria Cărturești,

De aproximativ 3 luni de zile încerc să mă dezabonez de la mailurile tale. Nu că nu-mi place să beau un ceai la voi în Iulius sau să găsesc următoarea mea carte preferată printre rafturi, ci pentru că încerc să reduc la minim zgomotele din viața mea și să fac curat – nu doar în inbox. Și spre deosebire de vremea când aveam emisiune zilnică, nu mai am nevoie să găsesc în inbox toată agenda Clujului; caut eu ce vreau.

Din păcate, Cărtureștiul nu mă lasă să mă dezabonez cu vreo opțiune automată de Unsubscribe / Dezabonare, așa cum cer regulile mailingului civilizat de prin anii ’90 încoace. Ci mă obligă să dau un reply cu subiectul „NU” la mailul original, ceea ce e destul de stânjenitor, mai ales când și cunoști expeditorul.

Am făcut-o însă și pe asta.

De trei ori.

În continuare primesc newslettere.

De azi încep să dau SPAM la mesaje, chestie pe care am evitat-o până acum, ca respect pentru un brand și niște oameni buni.

Însă dacă mai trebuie să dau vreun reply la newslettere, subiectul va fi: WHO DO I HAVE TO FUCK TO UNSUBSCRIBE AROUND HERE?

Un cititor.

Email și sarmale: cea mai mare schimbare pe care aș face-o la mailuri

email-si-sarmale

De câte ori nu ați apăsat SEND din greșeală și ați expediat un mail incomplet? Eu primesc des mesaje care se termină cu o propoziție de genul:

„Dincolo de asta mai trebuie să stabilim doar”

Atât. E clar că cineva a apăsat butonul greșit (sau o combinație de taste) și a trimis mailul înainte de termen.

Cum scăpăm de asta? Simplu. Trebuie să regândim interfața din care se trimit mailuri.

Când scrii, începi prin a completa destinatarii (to, cc, bcc), apoi subiectul, apoi corpul mesajului. Asta reflectă gândirea „trebuie să-i scriu lui X pe subiectul Y câteva detalii”. Totuși, eu zic că normal ar fi invers.

Întâi scriu mesajul. Abia apoi îi dau un titlu – de multe ori în timp ce scriu îmi dau seama că va trebui să modific subiectul, pentru că am atins / redus paleta discuției. Orice comunicator bun, de altfel, petrece mult timp gândindu-se la un titlu atrăgător și nimănui nu-i plac mailurile cu subiectul „Fwd: Fwd: Re: Re: Ofertă”. ULTIMUL lucru pe care aș vrea să îl fac e să notez destinatarii – în felul ăsta, nu am cum trimite mailul prea devreme, fiindcă adresez emailul doar la sfârșit. Însă când ai câmpurile puse la început, în 99% din cazuri vei începe de acolo; eu încerc să mă abțin.

Dacă mai țineți minte cum e să scrii de mână o scrisoare, gândiți-vă dacă VREODATĂ ați început prin a scrie plicul, așa cum ne cer azi aplicațiile de email. Rezultatul? O pierdere de vreme.

Deci, dragii mei prieteni cu tehnologia în sânge: e pe undeva un plugin, o aplicație, care să inverseze câmpurile pe care le completez zilnic de sute de ori?

Cum vă poate citi Emil Boc mailurile

boc-email

Ghişeele de la Primăria veche au o mare calitate: te conving să mergi cât mai rar posibil la ghișeele de la Primăria veche. De curând, nu am mai putut evita o vizită, pentru că am devenit cetăţean model: mi-am plătit toate taxele şi impozitele locale, lucru pe care, recunosc, nu-l mai făcusem de la ultima amendă luată pentru parcare în faţa casei mele.

Ca să răresc și mai mult vizitele, am depus o cerere de acces în sistemul de plată online și, recunosc – jos pălăria pentru doamna de la registratură, care m-a ascultat cu atenție (s-a demonstrat științific că doar 1 din 10 funcționari publici știe asta) și mi-a rezolvat problema în mai puțin de 10 minute.

Surpriza a venit când doamna mi-a spus că am deja user și parolă create cu vreo 5 ani în urmă (uitasem!) și mi-a dat o foaie pe care userul și parola erau trecute, amândouă, ÎN CLAR. Nu, n-a zis „vă resetăm parola / vă creăm parolă nouă”.

V-ați prins? Undeva într-un calculator al Primăriei Cluj-Napoca, numele de utilizator și parolele sunt stocate fără niciun soi de criptare, deci pot fi oricând listate – în cazurile bune, la cererea clientului. Pe orice site făcut după revoluția pașoptistă, parolele sunt stocate criptate (mai mult sau mai puțin bine), motiv pentru care dacă vă pierdeți parola de la mail, Yahoo! nu v-o afișează pe ecran, ci vă trimite un link prin care să o resetați – pentru că nici ei nu au acces la parola voastră.

Nu m-ar deranja să-mi știe Emil Boc parola de la taxe și impozite, ba chiar mă ofer să o dau oricui vrea să plătească în locul meu. Ce mă deranjează e că, dacă utilizatorii sistemului își schimbă parola standard care e gen er34jd și deci greu de reținut, majoritatea își vor alege o parolă deja folosită altundeva. Cum ar fi, la un cont de email. Și știți ce mai trebuie să completezi când depui cerere de acces online? Firește, o adresă de mail!

Conform lui Jack Davis, nume de cod Topiary, condamnat pentru hackereală, între 50 și 70% din oameni folosesc aceeași parolă peste tot. Prin urmare, un sistem în care parola se afișează la liber nu e o idee bună. Decât la Cluj.

Dragi clujeni: dacă vă plătiți taxele și impozitele online, stați liniștiți. Undeva pe un server al primăriei, există o bază de date cu adresele voastre de mail și o parolă care, în 50-70% din cazuri, se potrivește.

 

RSS, mail şi alte bunătăţi

Cititorilor de bloguri nu ar trebui să le explici, în principiu, ce-i aia feed RSS, dar mă încăpăţânez să cred că nu s-a născut toată lumea direct cu un cablu USB în urechi.


Prin urmare, nu contează ce e, important e ce face: cum scriu ceva nou pe blog, cum vă apare şi vouă articolul respectiv acolo unde aţi salvat "feed"-ul. Înainte ofeream RSS în trei variante, acum e una singură, compatibilă cu toţi şi toate, un fel de îngheţată cu toate aromele:

 

{xtypo_feed} Aroneţ.ro – Ştirile de la miezul nopţii deschide pagina asta pentru toate opţiunile de abonare RSS{/xtypo_feed}


Altă noutate – dacă nu vă place RSS-ul şi nici îngheţata, puteţi primi un email când sunt noutăţi. Ca să nu fie agasant, primiţi mail o singură dată pe zi, dimineaţa, indiferent de câte ori scriu. Am încercat să vă trimit pe mail şi o cană de cafea, dar s-a udat serverul.


Lectură plăcută,
Andrei

Continuă să citești RSS, mail şi alte bunătăţi