Banking de tot râsul

M-am hotărât să nu mai uit să-mi plătesc curentul și telefonul, iar soluția pentru asta se cheamă direct debit: adică la data X, gen scadența facturii, coana bancă îți ia frumos suma exactă din cont și îi oferă pe tavă de argint corporațiilor care trăiesc pe banii noștri.

Pentru asta însă, banca trebuie să aibă semnătura ta că e voie să îți ia fondurile. Deși poți face telefonic un milion de chestii, la BT nu se poate iniția un direct debit decât cu „sărumâna”. Adică mergi la bancă, sărumâna, vreau și eu un direct debit. Am fost ieri. Și le-am zis că vreau ca Electrica și Orange să-și ia din contul meu toți banii pe care-i vor, când vor ei. Ok, zice doamna, iar apoi îmi aplică un croșeu de dreapta: dați-ne facturile.

Ca să vă explic: facturi nu posed de fel. Majoritatea ajung la vecinii mei, foarte curioși să afle cât plătesc eu lumina, dacă am gaze și de ce valoare.

N-am, îi zic doamnei. Dar știu toate alea, NLC-uri, coduri client, vârsta până la care bunica furnizorului s-a dat pe gheață, tot ce vreți.

Nu nu, nu se poate, mă lămurește dânsa. Trebuie factura, hârtia în sine.

Simțind că mă ia așa, un pic cu ventilație, încerc să-i arăt că sistemul ăsta are niște pagube. Gen:

Știți, oricum la Orange eu am doar factură electronică, nu pe hârtie…

N-am încuiat-o, că procedura dă o soluție la orice:

Nu-i nimic, o tipăriți dv. pe cea electronică și veniți la noi (zâmbet larg)

Eh, aici aș fi băgat-o pe aia cu ceapa căprii mă-sii. De aia avem documente electronice, semnătură electronică și plăți online, ca să mă duc io să stau la coadă la Banca Transilvania cu teancul de hârtii.

Sper din suflet că, în curând, România nu va cere obligativitatea ștampilelor și pentru persoane fizice. Că încolo ne îndreptăm.

 

Cluj by night, şi nu e o glumă

cluj by nightAşa arată Clujul noaptea, mai precis aşa arăta astăzi la ora locală 00:18, când o pană de curent a stins toate luminile de pe stradă şi din case. Mai puţin calculatorul meu, care are UPS, de nu pricepeam de ce nu mai merge brusc internetul (switchul nu are UPS, de-aia).


Sunt convins acum că biserica de peste drum e controlată de un computer (să fie un Diablo din oferta Flamingo?). Ştiam deja că atunci când clopotele se opresc din bătut, nu tac pur şi simplu, ci fac un fade-out artistic pe vreo 20 de secunde, zici că-i scos din Audition. Iar acum, pana de curent a resetat probabil computerul bisericii, fiindcă atunci când a revenit lumina, s-a apucat mândria de clopot să bată cu un talent nemăsurat, între 00:23 şi 00:26, ori până s-a oprit singur programul, ori până s-a trezit popa şi s-a suit în turlă, în izmănuţe şi scufie, să-i tragă un ciocan peste procesor.

Continuă să citești Cluj by night, şi nu e o glumă