Gest obscen al unui șofer RATUC / CTP. Propun să-l facem imaginea companiei!

Conduceam azi de pe strada Regele Ferdinand spre Camera de Comerț și mă gândeam că voi fi obligat să fac dreapta, ca să ocolesc prin Mihai Viteazu, fiindcă știam că podul peste Someș e în reparații, iar accesul interzis. Surpriză: semnele de interzis dispăruseră (cu excepția unuia, acoperit cu o pungă neagră de plastic). Foarte tare, zic, e voie înainte!

Doar că din dreapta, din piața Mihai Viteazu, a venit un șofer RATUC care și-a băgat autobuzul în intersecție pe roșu, bazându-se pe prioritatea lui de tablă groasă. Practic, la mine s-a făcut verde, am mers înainte, am apucat să traversez intersecția, iar autobuzul a ajuns la capătul podului deodată cu mine și a încercat să-mi taie fața. Dacă pornea chiar și pe galben, n-avea cum să ajungă deodată cu mine – am văzut destui șoferi RATUC / CTP care trec pe galben acolo.

 

Acuma, să zic şi asta: sunt de obicei foarte înţelegător cu şoferii RATUC, fiindcă ei transportă 50 de oameni, iar în maşina mea sunt unul sau doi în mod normal. Prin urmare, mi se pare firesc să-i las. Dar nu când sunt nesimţiţi.

Băiatul ăsta a venit până la câţiva centimetri de maşina mea, la intimidare, încerc să mă facă să-l las pe el, cel care trecuse pe roşu, să se bage. Nu i-a ieşit. Iar apoi, a aflat că am o metodă simplă de lucru cu dobitocii: le fac poză. Aşa că la următorul semafor mi-am scos telefonul şi l-am tras în chip. Habar n-aveam dacă o să se vadă, dar… faceți cunoștință!

Sofer RATUC - CTP Cluj

Propun ca asta să fie următoarea reclamă la serviciile lor…

sofer-ratuc-cluj

…dar orice propuneri sunt binevenite!

 

… dar

 

CTP al CRP

Nu l-am întâlnit niciodată pe Cristian Tudor Popescu. Dar aşa, de la distanţa cu care un băiet din Cucustan se gândeşte la Demi Moore, am avut de-a lungul timpului o "love / hate relationship" cu textele lui.


Dacă atunci când am început primii paşi în presă era unul dintre idolii mei din domeniu, m-am trezit brusc un mare critic al omului, de la "înălţimea" unui an (întreg!) de muncă, cu o ocazie pe care nici azi nu mi-o aduc aminte. Asta era o perioadă în care eram la facultate, iar un coleg, Răzvan, luase postul de mare admirator.


L-am redescoperit pe Cristian Tudor Popescu citindu-i din nou textele, l-am urât din nou când a avut iar nişte luări de poziţie pe la televiziuni care mi se păreau absurde, iar toată povestea asta s-a repetat de o grămadă de ori.


Ceea ce îmi spune că pe CTP poţi să-l iubeşti, poţi să-l urăşti, le poţi face pe toate odată, dar e greu să-l ignori. Ceea ce, într-o ţară a încrâncenaţilor, ar putea fi succesul unui editorialist.


Realitatea TV a ieşit din Clubul Român de Presă din cauza lui Cristian Tudor Popescu. Nu-i nimic, poate mâine vor citi ce a mai scris…