Faceți diferența între jurnaliști și șefii lor

spiderman-seful

Luați titlul ca pe-o rugăminte personală după isteria din ultimele zile – cu îngroparderea lui Nicolaescu, printre altele. S-a manifestat din nou acea formă inevitabilă de ipocrizie publică: telespectatorii condamnă circul de la televiziuni, la care se uită însă de zor, ca să vadă cât de mare e circul.

Ca să înțelegeți cine conduce presa, vă dau o istorie personală cu morală anunțată: jurnaliștii nu sunt cei care, de cele mai multe ori, decid forma și conținutul a ceea ce noi vedem / citim. Sunt foarte puțini jurnaliștii cu condei, care înțeleg presa, ajunși în funcții de decizie (Cătălin Tolontan, Mihnea Măruță, Vlad Petreanu… printre alții). Iar șefii din presă sunt de obicei o cu totul altă specie, pentru că în primul rând ei nu sunt jurnaliști.

Acum câțiva ani, aveam o discuție cu un Manager. Om important, cu scaun directorial, care încerca să ne explice de ce la noi în redacție sunt prea mulți ziariști, care au prea puțin de lucru.

Colegul cu care eram i-a spus: „Avem și un săptămânal, care înseamnă subiecte mari, documentate, care iau timp. Pe lângă asta, au nevoie de timp pentru cotidian”. Replica Managerului ne-a lăsat fără replică: ”Să meargă să scrie pentru săptămânal. Pe drum sigur văd ei ceva care poate deveni știre în cotidian”.

Așadar, dragi cititori, știrile sunt acele lucruri care se întâmplă pe stradă zi de zi, în general când trece un jurnalist pe lângă ele.

Ulterior, câțiva colegi de-ai mei au fost dați afară, doar că nu au plecat, pentru că restul lumii și-a tăiat din salarii ca să păstreze echipa intactă „la negru”. Echipa aceea nu mai există, dar Managerul a fost promovat și lucrează azi pe un scaun și mai frumos. Doar mai sunt ziare de închis în România!

 

Pe aceeași temă:

[vc_tabs interval=”0″ width=”1/1″ el_position=”first last”] [vc_tab title=”Patroni de fabrici de cârnaţi”] [vc_column_text width=”1/1″ el_position=”first last”]
patul-lui-procust-343637lSpecialişti în bugete pentru care oamenii sunt o cifră statistică, iar presa o fabrică de cârnaţi sau gogoşi, oricum ceva care are legătură multă cu burta şi puţină cu mintea.
Patroni de fabrici de cârnați
[/vc_column_text] [/vc_tab] [vc_tab title=”Nu mai stau o sută la uşă!”] [vc_column_text width=”1/1″ el_position=”first last”]
stima-de-sineSă nu-i credeţi. Atunci când vin şi vă spun că nu contaţi sau că vă pot da afară oricând. Patroni sau şefi cu titluri de dânşii inventate, care n-au înţeles că nu au ce căuta într-o redacţie.
Nu mai stau o sută la ușă!
[/vc_column_text] [/vc_tab] [/vc_tabs]

De unde am putea da afară bugetari?

Ştiu că-i problemă grea, că bugetarii au mult de muncă şi abia se descurcă, încă mai rezonează zidurile Prefecturii de ecourile de la ultimele lor pichete, yada-yada. Dar dacă nu scădem pensii, tre să dăm afară oameni, nu?

Dar dacă vrea dom’ Apostu să mai reducă din schemă, îl voi trimite hăpt la casieria Direcţiei de Asistenţă Socială de pe str. Şt. O. Iosif. Cele două doamne de acolo păreau azi de dimineaţă „supra-asaltate” de coada enormă, formată din două mame venite să îşi ridice cei 230 de lei, felicitările şi coroniţa oferite de stat pentru că s-au străduit să nască. Pătrunse de solemnitatea clipei, cele două doamne de la ghişeu preiau actele în modul următor:

1. Una ia buletinul în mână, se uită lung la el şi îl înmânează solemn colegei;

2. La fel de preocupată, cealaltă mai dă doi ochi peste buletin;

3. Prima doamnă ia o listă pe care începe să te caute cu atenţie de vultur ochelarist. Se întoarce către colega, care citeşte cu dicţie seria şi numărul buletinului;

4. Prima doamnă aprobă şi scoate banii.

Aşadar, avem la Primăria Cluj-Napoca o persoană al cărei scop în viaţa profesională e citirea cu voce tare a seriei şi numărului de buletin. Să trăiască!

 

Cum se fac concedierile în presă? Cazul România Liberă

Cotidianul România Liberă dă afară 20 de persoane, inclusiv veterani care lucrau în redacţie din 1993, precum Simona Popescu, şefa departamentului „politică internă”. Ea a explicat pentru Mediafax – şi asta e partea interesantă – cum se fac concedierile. Angajaţii care acceptă încheierea contractului prin acordul părţilor primesc trei salarii compensatorii. Ceilalţi, care aşteaptă o decizie de concediere, primesc doar un salariu şi jumătate (dar, teoretic, au dreptul la ajutor de şomaj).

Cum ar veni, oamenii sunt plătiţi să demisioneze, ceea ce face lucrurile mult mai simple pentru societatatea „R”, care editează ziarul. Dar nu e vorba aici de România Liberă; peste tot s-a întâmplat acelaşi lucru, dintr-un motiv foarte simplu: e foarte greu să justifici concedierea unui om, iar pentru desfiinţarea unui post legea pune condiţii clare.

Coordonatorul editorial al ediţiei de Transilvania-Banat, Claudiu Pădurean, susţine că reducerile de personal nu vor afecta această regiune a ţării. Dimpotrivă, în prezent România Liberă caută corespondenţi la Sibiu şi Satu Mare: „Nu cred să vedem concedieri pe Transilvania – Banat, pentru că e un singur om pe judeţ, nu prea au de unde să reducă”.

România Liberă este în proprietatea omului de afaceri Dan Adamescu, descris ca un „capitalist extrem”, omul pentru care proprietăţile sunt cărţi de poker – este implicat în imobiliare, construcţii şi retail, dar păstrează doar afacerile care îi aduc un avantaj. Conform unui supliment al cotidianului Business Standard, Adamescu a câştigat recent milioane de euro prin aprecierea acţiunilor Flamingo faţă de momentul în care le-a cumpărat, iar la România Liberă este de aşteptat să îşi „reglementeze” participarea, pentru că „nu poate fi mulţumit de cum merge afacerea”.

[UPDATE] Surse din Bucureşti spun că miercuri va avea loc un Consiliu de Administraţie, în care „orice este posibil”. Deja, chiar dinaintea concedierilor, s-au impus plafoane la telefoanele mobile şi alte cheltuieli, iar mai multor oameni li s-a cerut să lucreze pe bani mai puţini dacă vor să îşi păstreze locul de muncă. În privinţa ediţiilor regionale (mai degrabă a celei de Transilvania, pentru că pagina făcută în Moldova nu se mai poate numi „ediţie”), perspectivele de la centru sunt aceleaşi: costurile sunt deja mici, dar nu se poate şti ce vrea Adamescu să facă…