Etichetă: comunicare

Ne vedem ONLINED

Onlined Cluj 2015

Marți, 3 noiembrie, voi fi speaker la ONLINED  – o școală gratuită de marketing digital pentru studenți și masteranzi, aflat la prima ediție la Cluj. Azi, 28 octombrie, este ultima zi în care puteți aplica.

Am acceptat această invitație fiindcă este un proiect gratuit și este dezvoltat de o echipă în care am încredere, știindu-le istoria: Voluntari pentru Idei și Proiecte. Mi-a plăcut și modul în care se aplică: după completarea unui chestionar nu foarte lung, dar cu întrebări destul de detaliate, în care se cere gândire creativă pentru a întâlni situații similare celor din profesii legate de comunicare și marketing.

Voi vorbi despre bloguri și social media ca platforme de promovare în campaniile de comunicare pe care participanții le vor gândi; zi de zi, la lucru, dau peste o mulțime de exemple din toate categoriile: așa da, așa nu sau foarte populara „meh” 🙂

Și urmează o provocare pentru voi:

  • Dacă participați la ONLINED, spuneți-mi direct ce v-ar folosi să aflați – cu cât mai practic, cu atât mai bine
  • Dacă nu sunteți în publicul de studenți/masteranzi, ce credeți că le-ar folosi participanților să afle despre bloguri și social media ca instrumente de comunicare?

Aștept răspunsurile până în weekend – aici sau prin mesaje pe Facebook, cum e mai ușor pentru voi.

 

 

 

Mic test al puterii de observare. După training

Azi am trăit una din experiențele mele preferate: am fost trainer. Un grup de liceeni din Cluj și Bulgaria, parte a unui proiect internațional pe tema Media Literacy, au avut ocazia unică și sper că doar un pic plictisitoare să mă audă povestind vreun ceas și ceva despre cum se fabrică știrile. Fac parte din rețeaua așilor – ACES, Academy of Central European Schools.

De fapt, sub pretextul unui training numit „The birth of a news report”, am vorbit despre câteva lucruri de bază în comunicare: de la „terenul comun” pe care se bazează orice comunicare până la sursele în care putem avea încredere, cum se formează zvonurile sau cum aceleași fapte pot fi puse în 2-3 știri diferite. There is a catch: nimic din ce am spus nu se aplică exclusiv la presă. Avem nevoie zi de zi de ele, ca să vorbim cu familia, prietenii sau colegii.

Nu vă plictisesc cu toată prezentarea pe care le-am pregătit-o (care a început cu 5 slide-uri și s-a tot lărgit până la 28); mai ales pentru că jocurile și exercițiile practice nu încap pe Powerpoint.

Vreau să vă dau însă și vouă două teste pe care le-am folosit de icebreakers și care ne testează puterea de observație. Primul exercițiu ne cere să urmărim jocul unei echipe de baschet și să numărăm pasele făcute de echipa în alb.

Ați reușit? Vă asigur că eu nu m-am prins de poantă când l-am făcut prima dată. Niciunul din prietenii care l-au urmărit deodată cu mine nu s-au prins. Azi, în clasă, 28 de elevi și profesorii lor nu au observat nimic.

Din aceeași campanie, un alt filmuleț ne arată iar cât de mult contează… să zicem, unghiul din care privim o poveste. Atunci când dați o sentință sau judecați un om / o situație, amintiți-vă vă rog de filmul de mai jos și întrebați-vă, cu o vorbă a unui prieten, unde sunteți voi în povestea asta. Unde stați?

 

Comunicăm și atunci când nu comunicăm

Am pus un pariu – că nu mai scriu pe blog până când ninge la Cluj. Azi au căzut primii fulgi stingheri și tocmai am câștigat pariul.

Între timp, s-a întâmplat că m-am plimbat mai des decât de obicei și am redescoperit scenele de pe străzile Clujului. Nu, nu cele din Unirii de la festivaluri, nu scenele teatrelor sau filarmonicii. Pur și simplu scena pe care jucăm cu toții și pe care, de obicei, o ignor fugind din punctul A în punctul B.

Zilele astea mi-am dat timp să mă plimb cu ochii deschiși.

Ieri, un tip și o tipă de vârsta a doua se certau pe stradă. Se opriseră din mers și se certau față în față. Ea zice ceva, nu aud ce, iar el urlă: Gata! Gata de tot!

Pleacă apoi, cântând o melodie.

Și mă gândeam: el încă vorbește cu ea, prin faptul că fredonează ostentativ ceva. Îi spune că nu vrea să o audă, că nu poate să o audă, face zgomotul ăsta ca ei să îi fie clar că nu are cu cine vorbi. Bineînțeles, în tot timpul ăsta păstrează ușa deschisă, nu pleacă pur și simplu cum ar fi putut face. Ea îl urmărea tăcută, un pas în spatele lui.

Interesant cum comunicăm și atunci când ne încăpățânăm să nu o facem. Am mai făcut 100 de metri și m-am întors. Cei doi erau din nou față în față, povestind.

Cum comunică ONG-urile?

Vine un moment in viata fiecarei organizatii cand acel word-of-mouth nu mai e suficient, mai ales pentru ca si intre ONGuri exista concurenta, a spus Bogdan Branzas in deschiderea conferintei „Cum comunica ONGurile?”.

Evenimentul IAA-Young Professionals incearca sa ofere o voce organizatiilor non-profit. Am fost in sala si, pana m-a tinut bateria la telefon, am notat cu liniuta si fara diacritice cateva idei. Am notat câteva din ideile care mi-au reținut atenția de la speakerii BB – Bogdan Branzas și IH – Ioan Hossu / FSPAC. Cu italice comentarii adăugate ulterior.

* Tot despre bani si finantari vorbim: daca ii vreti, trebuie sa va comunicati / BB

* „What gets measured gets done” – ONGurile comunica haotic si in general atunci cand au de rezolvat probleme relativ urgente; nu exista de regula un plan / BB –

Adaug aici câteva detalii: stabiliți niște indicatori și în munca de comunicare, încercați să stabiliți un calendar, astfel încât organizația voastră să aibă o prezență constantă în fața publicului (presă + social media), nu doar din an în paști.

* Intai planul de business, apoi pagina de Facebook. Ordinea: viziunea, adeziunea si apoi comunicarea / IH

O idee foarte bună: nu începeți să comunicați entuziast doar pentru că puteți sau aveți cum, asigurați-vă că vă știți foarte bine viziunea, că aveți o echipă bună în jurul vostru și abia apoi mergeți spre public. Comunicarea va fi însă „momentul zero” al organizației voastre.

* Comunicarea unui ONG e complexa: potentiali donatori, voluntarii nostri, autoritatile statului, potentiali beneficiari – si de la toti vrem lucruri diferite / BB

Esențial: e mai ușor să vinzi iaurt sau bere decât să comunici pentru un ONG. Avem multe mesaje de trimis către oameni mult mai diferiți.

* A comunica eficient in sectorul ONG nu inseamna sa creezi notorietate, ci sa contribui la rezultate concrete, care pot fi comunicate mai departe. Poti porni trenduri si dezbateri, sa faci ca altii sa discute cauza ta

* Daca faci rost de o „voce autorizata” pe misiunea ta, tine-l in puf, e foarte credibil. Cauta expertul care sa nu fie angajatul tau, dar sa explice de ce munca ta e esentiala /BB

Omul cu vorbele: cine dă interviurile?

Dragi organizatori de evenimente şi proiecte, dragi şefi de organizaţii şi conducători de mişcări populare,

Vă întreb în triplă calitate de blogger, jurnalist şi PR: la voi, cine  e „omul cu vorbele”? E un post uşor de subevaluat şi de neglijat, dar s-ar putea să fie cel fără de care o să faceţi o chestie de senzaţie undeva în mijlocul deşertului, unde nimeni nu dă de ea. „Omul cu vorbele” e cel care construieşte autostrăzi înspre voi şi care vă aduce public.

Multă lume gândeşte aşa: „oare ce să fac ca să mă bage presa în seamă?” Vă spun un secret: jurnaliştii au nevoie de subiecte, au normă zilnică de texte, prin urmare jurnaliştii vor să scrie despre voi. Dar, pentru asta, este esenţial să fiţi uşor de găsit şi mai ales uşor de abordat.

Să ne lămurim: nu şeful, liderul, organizatorul sau oordonatorul trebuie să vorbească neapărat. E bine să fie el, pentru că declaraţiile lui au greutate mai mare, dar în general „omul cu vorbele” trebuie să fie cel care vorbeşte cel mai frumos (poate liderul se descurcă mai bine cu ecuaţii de gradul 2) şi care are timp pentru asta (nu-i mai daţi vorbitorului un milion de alte lucruri de făcut).

Din păcate, am vrut să prezint de multe ori proiecte faine, ca să descopăr că şeful era prea ocupat să dea declaraţii sau să vină într-o emisiune, iar ceilalţi nu îndrăzneau, să nu se supere şeful… Un vorbitor bun va şti să scoată în evidenţă efortul întregii echipe şi nu va vorbi în nume personal, fie că e şef, fie că nu!

Un alt scenariu: un proiect cu trei membri, dintre care unul nu e în oraş, unuia nu îi place să apară la TV iar al treilea nu ştie informaţiile de care e nevoie. Caz real!

Cel care dă interviuri trebuie să aibă toate informaţiile necesare, să fie pregătit să răspundă la întrebări despre bani (foarte des, ziariştii insistă aici!) şi să aibă lucrul ăsta ca prioritate pentru a putea fugi între microfoane.

Io zic să nu scădem materia şcolară pentru ungurii care nu ştiu româneşte

Am primit azi un comunicat aşa de frumos, că ar merita inclus la lecţiile de „Aşa nu” de pe blogul colegei Raluca Crişan. Vi-l ofer în toată splendoarea lui:

[success_box]

Se preconizeazăscăderea materiei școlare

Uniunea Liceenilor Maghiari a ascultat mulțumit declarația Doamnei Ministru Ecaterina Andronescu prin care tratează ca o posibilitate soluția de a reduce numărul orelor prin revizuirea și scăderea volumul materiilor, propusă de ULM la problema de supraîncărcare a elevilor.

“Trebuie să aerisim fiecare disciplină, să esenţializăm. Fiecare disciplină va fi redimensionată.” a declarat Doamna Ministru al Educației în exclusivitate pentru Realitate TV.

Astfel efortul tinerilor de a-şi face auzit părerea nu a fost degeaba!  Primul pas s-a văzut,  reprezentanții de specialitate a guvernului au ascultat de această dată prorpunerea elevilor.  Se saluta deschiderea, deoarece problema este comună, soluția este benefică tuturor.

Uniuniea Liceenilor Maghiari susține părerea că soluția pentru rezolvarea problemei supraîncărcării elevilor, este reducerea numărului de ore,  prin revizuirea volumului de materie predată-insusită-evaluată.

Birou de presă
ULM
27 mai 2009

[/success_box]

Dacă acuma spun că tinerii maghiari ar trebui totuşi să înveţe româneşte, sunt un porc şovin? Dacă îi trimit pe liceenii ăştia la o şcoală ca lumea, nu în paginile ziarului, sunt un arogant? Sper să-şi aerisească tinerii manualul de gramatică şi apoi poate că Uniunea Liceenilor Maghiari va fi şi mai mulţumit.