Uneori merită să crezi în meseria de jurnalist

Acum patru ani, am primit un mesaj care până în ziua de azi mă face să nu îmi pierd busola (și să devin debusolat) atunci când mă gândesc la meseria de jurnalist. Acel mesaj mi-a arătat că mai există oameni pentru care jurnalismul e o pasiune nebună și o meserie pe care să o facă cu plăcere, dincolo de salarii, patroni, condiții de muncă sau plângeri legate de program.

Eram la Clujeanul și eram foarte obișnuiți să fim înjurați pentru lucruri pe care, între timp, le-a copiat toată presa. Am primit un mesaj de la o fată care voia să vină într-un internship și al cărei mesaj suna cam așa:

Nu vreau o slujbă, nu neapărat. Adică vreau, dar mi-ar plăcea dacă mi-aş putea petrece vara aducându-vă cafele,aruncandu-vă guma la coş şi furând experienţă. (…) Vreau să mă familiarizez cu tot ce doresc să-mi fie viaţa peste caţiva ani. Şi stagiatura din vară ar fi cel mai frumos lucru pe care mi l-ar putea oferi un străin care mi-a citit mailul până la sfârşit.

A fost un mesaj care mi-a arătat că uneori merită să crezi în meseria de jurnalist. Între timp, Clujeanul arată așa, cei care l-au închis  au fost promovați pentru că și-au făcut bine treaba de manageri, dar am rămas cu niște prieteni care și azi își amintesc chefurile din echipa aia și cu un mesaj care, atunci îl recitesc, mă convinge că am ales bine să petrec mai mult de 10 ani în presă, un domeniu pe care în continuare îl țin aproape.

Mesajul mi-a fost trimis de Miruna, care zilele trecute a zis toată povestea pe blogul ei – vă recomand să-l citiți, o să vedeți și ce i-am răspuns.

Uneori mai vrei să-ți crească inima și să lași cinismul deoparte, iar ăsta a fost un astfel de moment perfect, în care lucrurile sunt ca în final de Harry Potter: all was well.

Alooo, Clujeanul de Mediaş?

A sunat azi o doamnă. Nu i-am luat numărul de telefon şi regret, pentru că dacă ar fi să sparg nuci, cu vocea ei m-aş descurca mai uşor decât cu ciocanul. Pe această cale vă rog să-mi vorbiţi două zile doar din stânga.

– Alooo, cu domnul Milu Olteanu!
– Bună ziua, nu lucrează nimeni cu numele ăsta pe aici.
– Da’ mi-au dat numărul de la teve de la Mediaş.
– Se poate, doamnă, dar aţi sunat la Clujeanul.
– La Clujeanul de Mediaş?
– Nu, săru’mâna. La Clujeanul de Cluj.
– Vaaaai, am făcut-o de oaie, aşa-i?
– Staţi liniştită.
– Şi auziţi, la un reportaj nu aţi veni la Mediaş?
– Nu, ştiţi… noi mai mult aşa, de Cluj, scriem.
– Deci de Mediaş deloc?!

Run sheep, run!

Discovery: Autostrada Transilvania e „drumul spre iad”

Discovery a difuzat, sâmbătă, episodul I al seriei „Industrial Junkie„, al cărui subiect a fost Autostrada Transilvania. Emisiunea e un pretext pentru a prezenta culisele celor mai mari operaţiuni industriale din lume: de la cel mai mare şantier de autostradă al Europei la cum se produc roţile gigantului Airbus A380.

Vedetele episodului despre autostrada Braşov-Borş au fost utilajele folosite pe şantier: lansatoare de grinzi, „elefanţii” care transportă piese de 160 de tone bucata (sau 160 de kilograme, conform subtitrării de pe Discovery) şi buldozere care se luptă cu „dealurile şi văile Transilvaniei”.

Pisica, baba si pilonul din cucuruzNormal, trebuie să mă mândresc cu faptul că CLUJEANUL a fost primul ziar care a prezentat un material consistent despre „secretele Autostrăzii Transilvania„, respectiv ceea ce înseamnă a duce la capăt un asemenea proiect, la iniţiativa redactorului-şef Mihai Goţiu, care a scris mai apoi, împreună cu Andrada Farcău, un material prin care cititorii CLUJEANUL au aflat încă din iulie 2008 ceea ce Discovery a prezentat, parţial, acum (foto – una din imaginile mele preferate de atunci, realizată de colegii de la Clujeanul, cu baba, pisica şi pilonul de autostradă din fundul lanului de cucuruz).

Pe cât mă bucur că un proiect de infrastructură din România a ajuns pe Discovery, pe atât de slabă mi s-a părut prezentarea în ansamblu. După nume, toţi muncitorii intervievaţi erau ieniceri şi spahii, pui de daci cu nume precum Selim şi Muşahedin. Înspre final, prezentantorul explică: „după mine vor veni utilajele care marchează drumul, iar apoi pot veni maşinile”. Probabil voia să spună „la 10 ani după mine”, la ritmul împiedicat şi anemic în care merg lucrările.

În fine – nu eficienţa Bechtel  era subiectul documentarului, ci utilajele şi tehnica. Ultima replică a episodului aprinde însă o nouă lumânare pe coliva imaginii României; citez din memorie vorbele prezentatorului: „Acum am legat Transilvania de Europa. Pot spune că am construit drumul spre iad!”.

UPDATE: Puteţi vedea online un fragment din emisiune

Viaţa Clujeanului va avea supliment TV

TV magazin apare cu Viaţa ClujeanuluiSăptămânalul independent Viaţa Clujeanului va avea din 14 septembrie un supliment cu programele TV. Da, da, e vorba de ziarul ăla făcut din resursele ziariştilor, complet independent şi care trebuia să trăiască maxim cinci numere.

Cel mai tare îmi place denumirea: TV Magazin. Subtil, nu? 🙂 (Până când Publimedia a renunţat la Clujeanul tipărit, publicaţia se distribuia împreună cu Pro TV Magazin).

În premieră, iată cum va arăta prima pagină a noului supliment, care va avea 32 de pagini şi va cuprinde nu doar programele televiziunilor, ci şi informaţii utile clujenilor care vor să iasă în oraş, plus pagini de jocuri şi divertisment. Preţul Viaţa Clujeanului este acum de 90 de bani, iar după apariţia suplimentului va fi de 1,90 lei, aşa că cine se abonează în săptămâna care urmează, la preţul vechi, face o afacere bună.

Viaţa Clujeanului. Greu de ucis

viata clujeanuluiAsta e pagina întâi a noului CLUJEANUL, care de câteva minute a plecat spre tipografie. E un ziar realizat de jurnalişti care nu au în spate nicio corporaţie, vreun mogul sau trust de presă care să asigure finanţarea. Prin urmare, este cât se poate de mult un ziar al cititorilor.

Viaţa CLUJEANULUI, cum îi spune oficial, are însă sprijinul unor prieteni pe care ni i-am descoperit de curând. Cititorii care, la vestea închiderii, au scris pe Clujeanul.ro: „Păcat că nu am cumpărat mai des ziarul ăsta”. Cei care ne-au sunat şi ne-au întrebat de ce avem nevoie ca să apărem luni. În primul rând, am primit de la ei confirmarea că munca echipei de la CLUJEANUL a însemnat ceva pentru oamenii acestui oraş.

Ce ziceţi de prima pagină?

Greu de ucis. Despre noul ziar

Uneori, nu am cuvinte, aşa că:

Mă’nclin.

(dacă am uitat, adăugaţi voi!)

Cine City, un cotidian gratuit powered by Clujeanul

coperta_cine_city_numarul_0Sub deviza „la ziare noi, tot noi!”, echipa Clujeanul s-a hotărât că nu-i ajunge să facă un săptămânal tipărit şi un cotidian online, aşa că pe perioada TIFF 2009 vom lucra la un cotidian gratuit dedicat celui mai mare festival de film al oraşului.

Numit Cine City, va apărea din 29 mai (vineri) până la finalul TIFF 2009 şi va avea noutăţi despre festival, poveşti inedite din culise, dar şi elemente de noutate din oraş pentru vizitatori. Zilnic, spectatorii TIFF vor avea la dispoziţie16 pagini cu ştiri din oraş şi de la festival, fotografii, programul zilei şi detalii despre filme.

Cine City se va distribui gratuit în cinematografele participante, dar şi în centrul oraşului, zonele pietonale, terase şi cluburi. Detalii oficiale pe clujeanul.ro.

Vă salut şi ne vedem în 7 iunie, la europarlamentare, prima zi când o să mai am timp liber! 😀

Bloggerii şi TIFF-ul

Le datorez o explicaţie celor care au văzut bannerul TIFF de pe acest site. Nu am acceptat niciodată reclamă plătită aici, pentru că „blogul” mi-a adus alte beneficii, mult mai importante, dar am promovat gratuit oameni-produse-idei care mi-au plăcut. Respect acest criteriu şi acum, fără să iau bani pentru că am banner TIFF, dar acceptând pentru prima dată ceva în schimb: acreditare full-options la festival, că alea de la ziar le dăm cui şi munceşte pe ele. A fost propunerea PR&More, pe care au acceptat-o mai mulţi bloggeri din Cluj, după criterii discutate individual, inclusiv Vasile Racoviţan, Mihnea Măruţă, Daniel Iftene şi Laura Laurenţiu.

În cazul meu, am spus „da” pentru că voiam să văd cât mai multe filme, anul ăsta, şi să scriu despre festival în afara muncii de la ziar, aşa că ideea PR&More s-a potrivit la fix. Politica mea, din punctul ăsta de vedere, nu s-a schimbat deloc: voi promova doar lucruri pe care le recomand personal şi cât se poate de transparent, ca să ştiţi dacă e gratis sau a dat criza în mine şi vă recomand pasta de dinţi pentru emo „Gilette cu trei lame”.

Lucruri pe care nu le poţi cumpăra cu bani

{xtypo_code}ba asta de ai scris articolu , zi drept, ai vrea sa te muti din garsoniera lu ***** confort 3 in casa aia? te rog nu iti mai varsa frustrarile aici.{/xtypo_code}

{xtypo_code}bai besiti de ziaristi criticativa hurubele voastre nu casele oamenilor( care au macar o casa si sunt proprietari)nu in locuinte sociale ca voi{/xtypo_code}

{xtypo_code}Ma distrusilor ma da nu va mai luati de casele oamenilor ,va e ciuda ca voi locuiti intro amarata de garsoniera sau ce????{/xtypo_code}

{xtypo_code}asta e casa urata? te pomenesti ca „jurnalistul” care a copt articolul asta locuieste in vreun palat? :)){/xtypo_code}

… câteva comentarii pe care le-am citit în ultima vreme pe Clujeanul.ro la articolele din „Insectarul arhitecturii clujene”. Texte care, de altfel, nu pretind altceva decât că fac mişto de nişte case fie de prost-gust, fie lipsite de orice idee.

Ce înţelegem din aceste reacţii? Că dacă ai bani, ai voie să faci orice. Ăla care stă într-o garsonieră n-are ce comenta despre palatul cu turnuleţe pe care îl vede pe stradă; frate, dacă vrei drept la opinie, întâi fă şi tu un monstruleţ cu creneluri medievale şi dup-aia hai şi comentează. Euroiul îţi dă drepturi!

Nu contează cât îs de minunate casele prezentate de Clujeanul; mai revelator e să vezi ce bine funcţionează cenzura dreptului la opinie în funcţie de grosimea portofelului. Şi a obrazului.

Hai (scuze, domnule Exarhu!) că închei tirada zilei cu vorbele altei cititoare:

{xtypo_code}daca pare scumpa, e musai sa fie si de bun gust ? daca nu-ti permiti financiar ceva, inseamna ca nu trebuie sa-ti permiti nici macar o parere, domnule „nimeni altu” ? {/xtypo_code}

Oferă jucării vechi pentru reduceri la unele noi

Până şi copiii pot fi jefuiţi. Hoţii care au spart Grădiniţa Specială Malteză le-au luat nu doar televizorul sau calculatoarele, ci şi jucăriile sau ciocolata pe care le-au putut găsi.

Dacă vrei să-i ajuţi pe micuţi, Clujeanul.ro a găsit o formulă din care toată lumea să câştige: clujenii pot duce o jucărie de care nu mai au nevoie la magazinele Dinoland din Iulius şi Polus, unde vor primi o reducere de până la 20% la cumpărarea unei alte jucării, noi. Regulile precise şi povestea campaniei le găsiţi pe Clujeanul.

Jucăriile strânse vor ajunge la copiii de la Grădiniţa Malteză, după 1 iunie. Dacă vreţi să îi ajutaţi, daţi vestea mai departe. Cu siguranţă o mulţime de prieteni şi cunoştinţe vor să cumpere jucării în perioada asta, şi e păcat să nu dăm şi o mână de ajutor, cu un drum.

Cine contează în presa locală?

Aţi văzut clasamentul celor mai citite ziare locale publicat de Adevărul în 20 martie? Surprinzător, dar băieţii din capitală par să se prindă că milioanele de cititori care nu îşi fac cumpărăturile la Băneasa Shopping City există pe internet – şi asta cu un an mai repede decât aş fi crezut.

Unele comparaţii nu sunt prea relevante (de exemplu, ianuarie cu februarie, 31 vs 28 de zile, nu spune mare lucru), dar marele merit al articolului din Adevărul e însă că aduce presa locală în atenţia celor care nu văd dincolo de fumul şoselei de centură a Bucureştiului.

Lista, fireşte, nu este completă. Clon, Bihon etc. au fost considerate pesemne portaluri, iar alţii lipsesc pur şi simplu; dar nu-i nimic, apar pe tricouri!

Jumătate din site-urile din listă sunt ale Publimedia, adică publicaţii ale căror site-uri au fost concepute la Cluj, în redacţia Clujeanul.ro şi folosind acest ziar ca pilot. De remarcat însă că absolut toată lumea din top lucrează împreună cu alte ziare (într-o reţea), sau în acelaşi trust cu o televiziune / agenţie de publicitate.

Aşa că…

  • Poţi lucra singur cât vrei, ai nevoie de susţinere şi promovare, iar reţelele sunt tot mai importante, indiferent de nivel;
  • Ceea ce scriam cu un an în urmă despre comunităţile locale şi importanţa acestui conţinut începe să devină evident pentru Bucureşti;
  • Publicaţiile locale de succes respectă câteva reguli comune, inclusiv aceea că cititorul lor nu este interesat strict de propriul colţ de stradă, ci de o agendă mai largă!
  • Ziarele care creează spiritul de comunitate sunt cele care dau semne că vor conta pe termen lung.