Înapoi în Cluj (II): Câteva cuvinte despre comoara fără brand

Pe unde m-am plimbat anul ăsta, toată lumea mă întreba despre Cluj, despre ce e de văzut, despre „cum sunt clujenii” şi dacă e rost de distracţie pe-aici. Fireşte, zic. Mai ales dacă veniţi şi pe la mine.

Cel mai interesant a fost însă să văd ce cred ei despre Cluj. Şi aşa am aflat de la o donşoară din Polonia care trecuse pe aici că există „villes pour voir et villes pour boire” – scuzaţi pechineza noastră de francofoni. Altfel spus, sunt oraşe de văzut şi oraşe de băut. Clujul, se-nţelege, e oraş de băut pentru mulţi dintre călătorii tineri, under 30, care trec pe aici.

Dincolo de anecdoticul situaţiei, sunt curios câte din strategiile de brand ale acestui oraş iau în calcul lucrurile care reies la o simplă discuţie cu tinerii care au trecut pe aici. Clujul lor este:

  • Oraş de tranzit. În primul rând, vin la Cluj pentru că e central în Transilvania şi bine conectat. E uşor să ajungi de la Cluj (după standardele româneşti în materie de transportat melci) şi în Maramureş, şi spre Sighişoara – Sibiu – Braşov, şi spre Moldova.
  • Oraş de băut. Clujul e văzut ca un oraş tânăr, în mişcare, e cunoscut datorită vieţii de noapte, a faptului că ai multe locuri unde să faci chef. Lucrul ăsta se datorează studenţilor, celor care vin în Cluj şi ne scot şi pe noi, aborigenii, din amorţeală.
  • Oraş de văzut într-o zi. Dacă nu ai un interes special (gen vizitat cimitirul central – câţi aţi făcut asta în străinătate?), vezi centrul oraşului într-o singură zi. Clădirile istorice din centru, vechi palate de familii nobile, sunt proprietăţi private şi închise sau sunt blocate în procese – nu sunt marcate ca monumente, nu au panouri cu istoricul lor şi, oricum, nu se pot vizita. Cum ar suna o vizită în încăperea unde se reuneau alchimiştii din Evul Mediu? O intrare în Grădina Botanică sau la Muzeul Satului (cel în aer liber, da, spre care nu există transport în comun) duc totalul spre două zile, dar cam atât.
  • Muzee, mai degrabă lipsă. Apropo de muzee, sunt puţine şi nu au specific. Muzeu zoologic există şi în alte oraşe, de ce ar veni austriacul să-l vadă pe cel din Cluj, când are bijuteria la Viena? Muzeul de Istorie e închis şi va mai fi o vreme aşa. Muzeul de Artă nu are „vedete”, lucrări de care să fi auzit şi un turist mediu-educat, pe care să vrea să le vadă. Bijuteria muzeelor Clujului, Colecţia de Istorie a Farmaciei, are program luni-miercuri şi vineri 10-16, joi 12-18, în weekend închis.
  • Trasee turistice inexistente / incoerente. De exemplu: în Turnul Croitorilor puteţi vedea spada cu care călăul Clujului executa condamnaţii. Locul execuţiilor cu pricina e în Piaţa Unirii, sub şantier, dar n-am auzit că ar fi planuri să fie marcat. Condamnaţii erau duşi acolo pe un traseu care porneşte din cea mai veche casă păstrată din Clujul medieval, azi o încăpere a Muzeului de Speologie. Povestea e unică, dar elementele sunt disparate şi deloc valorificate unitar.
  • Nu avem clădiri-vedetă. Nu există un Tour Eiffel al Clujului. Lucrurile spectaculoase despre care le povestesc de obicei turiştilor nu pot fi vizitate (turnul bisericii Sf. Mihail e închis, nu avem măcar un kilometru vizitabil din celebrele catacombe).

Aşa că, deocamdată, Clujul rămâne „ville pour boire”, în timp ce specialiştii în branding îi caută frunza. Ş-altă dată, ş-altă dată…

Citeşte şi:Înapoi în Cluj – bun venit!

Cum se circulă pe noile sensuri unice din Cluj

trafic_petroviciÎnghesuială, confuzie, şoferi care schimbă banda de trei ori în 50 de metri – cam aşa arată de câteva zile străzile Decebal şi Cloşca, dintre Mihai Viteazu şi gară, de când Primăria a dat peste cap traficul cu noi sensuri unice. Plus faptul că Poliţia şi-a tras stradă particulară, confiscând o bandă! Teoria nu e proastă: dacă Traian e sens unic înspre Someş, e firesc ca Decebal să fie sens unic în cealaltă direcţie. În practică însă, şoferii par luaţi ca din oală de schimbări.

De ce oare? În Jurnalul Municipal (nimeni nu ştie cum îl cheamă, dar e „ziarul Primăriei”) s-a scris. Nu cred că a fost cotidian care să nu publice schimbările. E discutabil modul în care au făcut-o, sau faptul că nu s-au publicat nişte hărţi care să clarifice sensurile din zonă. Dar şoferii pe care i-am întâlnit pe străzile astea erau complet picaţi din cer.

Nu te supăra, tu, ăsta care schimbi banda la fiecare metru, pot să te calc? Nu de alta, dar aveai vreo 10 surse din care să afli pe unde să o iei. Tu, ăsta cu număr de Cluj care se uită de parcă acuma vede asfaltul prima dată, nu mai ţii minte ce-i indicatorul de interzis şi tre să stai juma de minut în faţa lui? Te superi dacă te împing un pic? Cică sub 5 la oră nu pică vopseaua, încercăm?

În momente din astea mă întreb dacă ziarele nu sunt interesante, sau oare cititorii sunt cei care nu se obosesc să afle lucrurile astea banale, de informaţie cotidiană. Ne-am afundat cu totul în „să ni se spună”, „să se rezolve” şi alte manifestări ale unei ţări în care reflexivul şi pasivul sunt unicele moduri de funcţionare…

Pesediştii sprijină ce?!

catavencu Luaţi, citiţi şi vă cruciţi – a apărut miercuri în Academia Caţavencu, dar înainte să scriu am vorbit cu vreo 2-3 (până la 10) colegi de breaslă, ca să decodăm "revista presei" într-o cheie comună.


Prin urmare:

1. "Un om de afaceri local pregăteşte lansarea unui ziar regional" – adică Sorin Dan şi proiectul celor de la ZIUA, dacă se mai face;

2. "altul va relansa un titlu învechit" – în traducere, din 1 octombrie, Informaţia de Cluj devine cotidian (tipărit), mare parte a echipei e deja angajată şi va începe lucrul la rece cu o săptămână înainte;

3. "pesediştii vor susţine un ziar online" – cum cum adică cum? Nu ştiam să mai fie vreunul, în afară de Clujeanul Cotidian, unde, după căutări cu detectorul de ilici, n-am găsit picior de pesedist. Aşa că ori se înfiinţează un alt ziar online în oraşul în care toţi ţipă că nu-i online-ul ca offlenea, ori e dată la bâză, ca să zicem ceva nasol de ăia pe care nu i-a domesticit încă nimeni;

4. "conservatorii au anunţat un săptămânal" – super, încă unul, că n-a mai fost o lansare de câteva luni şi le duceam dorul;

5. "Boc a dat verde la achiziţionarea unei televiziuni, că ziar oricum are" – după consultări cu oameni din patru redacţii, concluzia a fost că partea cu ziarul e dedicaţie pentru Monitorul de Cluj, cât despre televiziune, unicul proiect despre care n-am scris până acum e Axa TV (nu ştiu cu câţi de x, vom vedea după ce anunţă cine lucrează acolo). În rest, mai vine şi Realitatea, cândva, deşi am auzit că investitorului i s-ar fi furat portmoneul şi poate avea banii în el.

Ce iubesc în traficul din Cluj (II)

trecere Colecţia de prostii din traficul clujean creşte pe zi ce trece. S-au inventat trecerile de pietoni pitici, marcate numai la nivelul solului –  de altfel, foarte potrivit, pentru că fotografia din dreapta am făcut-o vizavi de o grădiniţă.


Iar mai jos e un peisaj contemporan suprarealist din Piaţa Păcii. Adică Lucian Blaga, fiindcă ar fi greu să fie paşnică dacă şoferii urmează marcajele de pe jos şi intră drept pe contrasens. Vedeţi săgeţile? Exact, sens unic, se iese în Păcii pe-acolo şi dacă urmaţi banda respectivă, nimeriţi bot în bot cu cei care merg în direcţia opusă.


Fiindcă marcajele sunt dinainte de refacerea sensurilor şi ghidau şoferii invers: din Piaţa Păcii înspre Şincai. Dacă le lasă aşa, mă tem că peisajul suprarealist va deveni cubist de-a dreptul. Adică cu diverse cubuleţe de oameni şi maşini împrăştiate prin zonă, asta în cazul în care va face cineva greşeala să ia de bune semnele de circulaţie. Deci mai avem o şansă!


 panorama-pacii

Explozie nucleară la Cluj. De imaginaţie…

Centrala nucleara de la Cernobal Statul pe net are efecte secundare: provoacă intoxicaţii cu iod. Cred că jumătate Clujul a înghiţit până acum deja o pastilă, după ce a primit zeci de mesaje online care anunţau o explozie la o centrală nucleară. Ba prin Cecenia, ba prin Ucraina, ba prin Rusia, ba chiar la noi, reactorul II de la Cernavodă.


Promo: bancurile mele preferate cu Cernobâlu' în continuarea acestui post.

 

Continuă să citești Explozie nucleară la Cluj. De imaginaţie…

O furtună de intervenţii

picioare de reporter
Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă al Prefecturii (că Instituţia Prefectului sună cam ca Director Sanitar în loc de femeie de serviciu) s-a întrunit ieri spre după-masă, pe caniculă, pentru a discuta ce măsuri să ia, fiindcă vin trei luni de secetă, conform prognozelor. Prima decizie: mai multă apă în lacurile de acumulare. No, cred că s-o rezolvat aseară. (pentru cititorii din Bruxelles şi Poiana Blenchii: a tunat, trăznit şi plouat vreo patru ore la Cluj. Sau „doar câteva minute” dacă citiţi ştiri pe agenţia RADOR).

Continuă să citești O furtună de intervenţii