Cum poate Clujul să ajungă Silicon Valley. 7 premise pentru dezvoltare

Silicon Valley - thumbMă distrez de fiecare dată când aud cum e Clujul un Silicon Valley al României ba chiar, vezi Doamne, al Europei. E adevărat, avem 5.000 de angajați în IT la Cluj, avem un sector care a crescut cu 48% în ultimii doi ani, o cifră de afaceri de 116 milioane de euro anual.

Silicon Valley înseamnă însă mii de firme mici, prezența numelor de top, fonduri de investiții și mult mai mulți angajați. Am găsit de curând un articol care asta ne spunea: „Vrei să recreezi Silicon Valley în Europa? Uite de ce ai nevoie”; așa că am luat elementele numite esențiale acolo și am încercat să văd în ce măsură se aplică și Clujului.

Dar înainte, imaginați-vă un scenariu. Știți Mănășturul, loc tradițional de reședință al muncitorilor de la Combinatul de Utilaj Greu (CUG)? Imaginați-vă că în loc de mii de muncitori care se înghesuie în tramvai dimineața la 7 jumate să ajungă la uzină, mii de programatori pleacă pe la 9 de acasă cu mașinile lor electrice. Băieții buni merg mai mulți într-o mașină 😀

Râdeți? Normal, în fond și la urma urmei toate astea rămân povești, câtă vreme nu avem o strategie a lucrurilor simple, dar eficiente, la care să contribuie cât mai multe instituții.

 

1. Resurse umane

Cu 11 universități și peste 100.000 de studenți, cred că Clujul pornește cu dreptul. Mai e însă de lucru la ce și cum se predă; n-ar strica un pic de accent pe logică și matematică (algoritmi, logaritmi), pentru că o problemă se poate rezolva în multe feluri, dar un programator bun va scrie cel mai simplu program care să rezolve problema cât mai rapid, cu resurse minime.

 

2. Cultura antreprenoriatului

Nu știam că, în Taiwan, visul unui absolvent e să se angajeze la HTC ca să plece de acasă. Între timp, absolvenții de Harvard își deschid propriile afaceri. Clujul nu sprijină în niciun fel tinerii antreprenori – pe lângă hățișul birocratic cu care au de-a face ca oricine altcineva din România, dacă vrem aici un Silicon Valley, municipalitatea ar trebui să se implice serios în a crea incubatoare de afaceri și spații pentru start-up-uri.

 

3. Sprijin guvernamental

Programatorii, în anumite condiții, nu datorează impozit pe venit. Ce ar mai putea face statul? Să ajute, inclusiv financiar, start-up-urile, să înlesnească apariția de companii noi în domeniu și, ulterior, să nu se bage. Vă las să decideți voi cât de mult își respectă statul obligațiile la acest capitol. Ca să nu intrăm în politică.

 

4. Fonduri de investiții

Poți începe o afacere cu 3-4 angajați sau colegi, dar ca să crești la scară mare vei avea nevoie de investiții. Uniunea Europeană a început să ofere fonduri tocmai pentru că a identificat lipsa de „angel investors”, mult mai rari la noi față de SUA, spre exemplu.

Ar putea garanta statul niște împrumuturi pentru start-up-uri în IT?

 

5. Cerere

Găsirea primului client e unul din cele mai grele lucruri pe care le poate face un antreprenor. În acest moment, industria IT din Cluj lucrează în general pentru clienți din Germania, Marea Britanie, SUA, Olanda și Finalnda. Administrația locală poate sprijini contactul cu companii din afară, prin (co-)finanțarea participării firmelor aflate la început de drum la târguri sau conferințe.

 

6. Sistem de suport și infrastructură

… adică avocați și contabili care să se ocupe de hârtii, dar și spații pentru co-working, organizarea de evenimente care să reunească lideri din industrie, seminarii și workshop-uri de specialitate. Iar aici multe instituții publice, mari latifundiare, ar putea contribui cel puțin oferind spații gratuite, cazare pentru invitați la asemenea evenimente etc.

 

7. Gândire globală

Ăsta e locul în care statul intervine cel mai puțin înspre deloc. Dar, așa cum antreprenorii din IT știu foarte bine că vor lucra pentru export, e important ca de la Cluj să poți zbura spre toate acele orașe în care sunt clienții tăi.

 

Dacă ne izolăm, vom fi Silicon Valley doar dacă se răstoarnă un camion care duce implanturi la clinică.

 

Să vânăm Autostrada Transilvania!

Autostrada Transilvania s-a plictisit să aștepte să fie construită și, de prin noiembrie 2012, a ieșit la plimbare prin țară. Inițial, a dat o raită prin Cluj: i s-a zis că într-o zi va ajunge în acest oraș, după care a fost limitată la o comună din preajmă. Așa că a intrat prin Mănăștur să dea un ochi, s-a oprit pe Eroilor să bea ceva în Le General, s-a crucit de cum arată Avram Iancu și s-a spovedit la Catedrala Ortodoxă.

S-a mai dus prin Brașov și Oradea, că auzise că trebuie să lege astea două orașe când o să crească mult mai mare. Iar în cele din urmă, Autostrada Transilvania s-a săturat că tot nu se întâmplă nimic cu ea, așa că a Slobozia niște vorbe de drag la adresa celor ce cred că nu avem nevoie de autostrăzi în România.

Mi-a trimis niște poze din vacanță (mai jos) și o propunere: să ne jucăm cu toții, presă, bloguri sau șoferi cu Google Navigation pe GPS, de-a v-ați rătăcițilea prin țară. Ce ziceți?!

 

 

Gog, mai tare ca Boc. Brandurile paralele ale Clujului

Câți cetățeni de onoare ai Clujului știți? Despre care ați mai auzit ceva în ultimul an? Sau credeți că brandurile înseamnă doar companii?

Când vorbim despre brandurile unui oraș, fiecare are clasamentul propriu. Diferența între brandurile adevărate – adică oameni cunoscuți la nivelul de mase, acolo unde se creează cu adevărat un brand popular, nu elitist – și ceea ce vedem în spațiul public e imensă.

Iar Google Zeitgeist 2012 ne arată clar cu ce a ieșit Clujul în față în 2012: Creative Monkeyz e cea mai populară căutare pe Google România în 2012; la capitolul oameni, Cristian Gog e pe locul 4 în topul căutărilor, o poziție mai sus de Traian Băsescu.

La nivelul culturii populare, ei sunt cele mai de succes mărci de export ale Clujului.

Se pot adăuga aici multe: că nu se ia în calcul Facebook și campania Capitală a Tineretului, care a avut succes; sigur, e un clasament dat de o companie, dar vorbim de o companie ale cărei servicii le folosesc milioane de români, zilnic; da, e un clasament în care la capitolul „how to” pe locul 1 este „cum se sărută”.

Ce ziceți, ar trebui ca autoritățile locale să îi răsplătească în vreun fel pe clujenii care au devenit cunoscuți în țară, cu referințe pozitive? Sau treaba lor e doar să dea medalii seniorilor cetății?

 

Nebunilor, mai aveți vreo coardă sensibilă?

Napocelli
foto: Sânziana Crăciun

Stăm pe Facebook și messenger. Din minut în minut telefonul bipăie: mesaj, chat, notificare, Whatsapp, retweet, comment. În nebunia asta cotidiană, mai aveți vreo clipă de liniște?

Vă mai ascultați vreodată gândurile?

Mai există armonie?

Aseară am tăcut preț de două ore. Vreme de două ore fără telefon, SMS, mail și Facebook, am stat în loc și i-am ascultat pe cei 12 violonceliști din ansamblul Napocelli. Sunt instrumentiști care cântă piese din repertoriul universal, reorchestrate pentru violoncel. E un concert la care vreau să ajung de vreo doi ani (recitalurile Napocelli sunt rare), chiar dacă anul ăsta nu a cântat omul care a inițiat ansamblul, Ciprian Câmpean – violoncelist la Filarmonica de Stat „Transilvania”.

A meritat să fiu aseară în sala pe jumătate doar plină a Casei Universitarilor, unde am văzut din nou ce înseamnă public de filarmonică: oameni care știu că nu se intră / iese / schimbă locul în sală în timpul recitalului, care știu că nu se aplaudă între părțile unei lucrări, care nu foșnesc, deschid pungi și sticle de suc în timpul concertului. Tot ce s-a auzit a fost muzica a 12 instrumentiști și povestea spusă de Emeric Kostyák, mentor al ansamblului și povestitor, care a avut un stil fermecător și natural de a povesti ce a compus Debussy după o întâmplare cu nevasta la restaurant sau de a îndemna publicul să își imagineze o scenă pe care compozitorul voia să o sugereze prin acorduri.

Casa Universitarilor în sine, sala Auditorium Maximum, și-a confirmat renumele de spațiul cu cea mai bună acustică din Cluj. După o perioadă de probleme și stres, speram să nu fiu atât de obosit încât să nu-i pot aprecia. Am ieșit mai energizat decât am intrat în sală. În muzica celor 12, fără multitasking, mi-am găsit liniștea.

O înregistrare care nu e de ieri, dar vă faceți o idee:

Cetățuia, ruina din norii Clujului

Cetățuia Clujului e un deal care stă să cadă și un munte de istorie pe cale de a fi îngropat. Odată ca niciodată, a fost acolo o fortificație vauban (cetate cu colțuri în formă de stea), un punct de apărare în fața atacurilor turcești.

Astăzi, e unica fortificație vauban din Transilvania dotată cu hotel în stil socialist, șosele betonate de acces la numitul hotel și cu beneficiul suplimentar de a fi pe un deal care, în lipsa consolidărilor serioase, o va lua la vale cu prima ploaie mai temeinică.

Am redescoperit Cetățuia în weekend, când a devenit Scena Cetății – un eveniment pus la cale de Ordinul Arhitecților din România, care promovează reabilitarea spațiilor rămase și transformarea întregii zone într-un parc cultural. Încurcăturile pe drumul ăsta sunt nenumărate; nu mi-i clar al cui e terenul, ce investiții ar trebui făcute sau cine își poate asuma un asemenea proiect.

Un lucru e sigur însă: anii de neglijare au transformat monumente istorice în ceea ce vedeți mai jos, în poze. În istoria ei militară, Cetățuia nu a fost niciodată atacată. Dușmanii ei s-au dovedit a fi mai moderni și răbdători.

De ce abia aștept să înceapă Toamna Muzicală Clujeană


Din 1965, Clujul vibrează în fiecare toamnă. E o notă subtilă, o armonie care face ca frunzele copacilor seculari de pe strada Kogălniceanu să foșnească mai frumos. Îmi doream de ani întregi ca mai multă lume din oraș să știe de Toamna Muzicală Clujeană, locul de întâlnire al unor instrumentiști inegalabili și spațiul unor concerte de care nu vrei să te desparți.

Visul devine realitate în 2012. Toamna asta caldă, în care octombrie dă încă semne de vară, aduce cele mai multe noutăți din istoria unui festival care are deja o tradiție eclectică. Doar că, dacă până acum vorbeam doar de spațiul clasic al sălii de concerte, Filarmonica face acum pași spre lumea din afară, cu concerte inedite, în spații noi (și pe Facebook).

Pentru fanii science-fiction, au RenaiScienceFiction, un concert în care calculatorul are un rol important, programat în clubul Diesel. Ce are Diesel-ul cu Filarmonica? Cred de multă vreme, și am scris de ceva vreme, că dacă vrem ca mai mulți oameni să vină la concert, trebuie să mergem după ei, în primul rând.

Dar dincolo de elementele de inedit, toamna va fi bogată:

  • „Damnațiunea lui Faust” a lui Berlioz, sub bagheta lui Cristian Mandeal, deschide festivalul vineri seară la ora 19;
  • O formație de 12 violonceliști va cânta partituri special adaptate pentru acest instrument într-un regal de energie. Nu îi ratați, i-am mai auzit și sună incredibil, dincolo de faptul că se anunță a fi un concert…vesel!
  • Prietenii violoncelului știu cum sună Bach la acest instrument – pe cei care încă nu știu, îi convinge Răzvan Suma în 16 octombrie,
  • Imaginați-vă apoi cum sună un concert de orgă la Biserica Reformată de pe Kogălniceanu și v-ați făcut program pentru data de 22;
  • Chitară clasică în 24: un instrument care nu se potrivește doar folkului, muntelui și mării;
  • Și prea multe să încapă aici, dar va urma!

Pe strada Kogălniceanu din Cluj, unii vor să taie copacii seculari. Câțiva, nu foarte mulți, fac Muzică. Alții, tot mai mulți, merg să-i asculte…

Despre oameni și branduri

Spuneam zilele trecute, pregătindu-mă de Cluj Brands Tour, că facem o incursiune în inima economică a Clujului: fără companii puternice, Clujul nu ar fi ce este azi – și ați văzut destule comunități sărace ca să înțelegeți, pragmatic și onest, că e nevoie de investiții, locuri de muncă și o economie solidă pentru ca un loc să se dezvolte.

La fel de adevărat e că în spatele oricărui brand stau numai oameni. Iar Cluj Brands Tour a fost nu doar o descoperire de companii, ci și de oameni.

Dincolo de sufixul (Pagina Oficială) de pe Facebook, primarul Emil Boc e un om căruia îi place să stea pe Twitter, Facebook și Foursquare. Are social media în sânge: a rezolvat o sesizare venită pe Twitter în vreo oră, în timp ce mulți PR se chinuie să le explice firmelor cum e povestea cu viteza de reacție online. Cluj Brands Tour a început în sala de sticlă a Primăriei, unde s-a vorbit și despre încărcătoarele de la iPhone, și despre proiectele de dezvoltare ale orașului.

Faptul că o mulțime de bloggeri din alte orașe au povestit următoarele trei zile cât de încântați sunt de primarul de Cluj spune multe.

Dincolo de toate etichetele și liniile de fabricație, la Farmec există un om special. I se spune doamna Jofi și, prin anii ’70, a creat soluția Triumf, pe care o folosesc și azi în lupta cu aragazul. Când vorbește însă despre parfumuri fine, ingredientele naturale din cosmetice și practicile din industrie, realizezi câtă muncă e în spatele unui singur produs. Dar și că Farmec e mult mai mult decât vedem noi de aici, din vecini.

Dincolo de etichetele Jolidon sunt sute de oameni – doamnele care lucrează la sute de mașini de cusut, dar și omul care a hotărât că nu o să-l doboare criza (pentru cel mai simplu model de lenjerie intimă e nevoie de 6 furnizori diferiți; în total, Jolidon are peste 700). Ce faci când furnizorii încep să dea faliment și nici clienții nu o duc prea bine? În cazul Jolidon, mergi mai departe: iar săptămâna asta am văzut la ei ce se va purta peste vreo doi ani, când piața de retail ajunge din urmă atelierul lor de creație.

Dincolo de site-ul magazin-lumanari.ro/ (Lumea Lumânărilor) stau oameni care nu s-a temut să facă unul din cele mai dificile lucruri pe care le poți face în România: să începi o afacere mică, să crești zi de zi muncind din greu și să ajungi pe piață la nivel național chiar și atunci când distribuitorii își imaginează că producătorul e sclavul lor. Tips & tricks: uitați-vă la colecția de Crăciun, deja disponibilă, pentru că vă rezolvați jumătate din cadouri!

Companiile care își pun oamenii pe primul loc sunt companiile care au succes. La Cluj Brands Tour (dincolo de care sunt, de asemenea, doi oameni curajoși), am revăzut cât de important e să nu uităm regula asta de baza.

*


Cluj Brands Tour
 este un eveniment TVdece, realizat cu sprijinul Primăriei Cluj-Napoca.
Sponsori principali:FarmecNapolactUrsusJolidonElectrogrupArobsLiliacGimmyLumea lumânărilor.
Partener media: 24 FUN Cluj.
ParteneriHotel AthosBistro MaitresseAutonom Rent-A-CarWebfactor.

 

Cluj Brands Tour, expediție în inima economică a Clujului

Am pătruns în grota de la Țaga în care se pregătesc „cele mai bunătăți” de la Napolact și în laboratoarele top-secret ale Farmec, în care am pregătit un parfum unic în lume (că nu-l am decât eu și nu vă pot da rețeta – că n-o mai știu!).

Am descoperit cum se fac cupele la Jolidon și cum poate crește de la zero o afacere precum Vitacom.

Mai ales, am sperat că și în 2012 o să avem un Cluj Brands Tour cu lucruri noi de văzut. Și vom avea: de joia asta, brandurile care dau forță economică Clujului și bloggerii se reunesc din nou sub bagheta celor de la TVdece (și, bănuiesc, sub lămâia lui Zicu).

Sunt curios cu ce vor veni nou companiile pe care le-am mai întâlnit și sunt curios să văd ce au să ne spună cei pe la care nu am călcat încă. Înainte să înceapă turul, știu că Arobs au ridicat piața sistemelor GPS autohtone în România, iar celor de la Electrogrup mai trebuie încă se le transmit mulțumiri în persoană pentru o invitație mai veche 🙂

Prin urmare, de joi, începe Cluj Brands Tour 2012. Și pentru că în ultimii ani evenimentele la care merg au coincis de multe ori cu evenimente personale, zilele astea se anunță a fi reîntâlniri plăcute!


Cluj Brands Tour
 este un eveniment TVdece realizat cu sprijinul Primăriei Cluj-Napoca.
Sponsori principali:FarmecNapolactUrsusJolidonElectrogrupArobsLiliacGimmyLumea lumânărilor.
Partener media: 24 FUN Cluj.
ParteneriHotel AthosBistro MaitresseAutonom Rent-A-CarWebfactor.

Zidul din Cluj pe care oamenii și-au scris istoria

Avem în Cluj un loc în care, de aproape 100 de ani, oamenii au lăsat urme ale trecerii lor. În timp, zidul a devenit un martor inedit al domnilor și doamnelor, soldaților și servitoarelor, ungurilor, românilor și turiștilor americani care au străbătut orașul. Mai are rost să vă spun că nu e pus în valoare?

Deși e vechi, am aflat de el abia săptămâna trecută, când un prieten m-a dus să îmi arate clădirea centrală a UBB, cea de pe strada Kogălniceanu. Văzusem locul de mii de ori, dar nu știam că aproape fiecare cărămidă a acestei clădiri surprinde o clipă din viața cuiva.

Dacă mergeți pe străduța dintre clădirea UBB și Casa Universitarilor, uitați-vă însă cu atenție la cărămizile de la baza clădirii.

Sunt un brâu de amintiri: din 1914 încoace, tot felul de oameni au scrijelit în piatră, au scris cu creionul chimic, și-au trecut numele și data ca să lase o urmă a trecerii lor. Nu foarte civilizată, dar la aproape 100 de ani parcă sunt altfel decât mai contemporanul „Mugli love” de pe clădirea-monument a Muzeului de Artă.

Unele sunt doar nume sau date: Paula Eastwood, Mandula Gyorgy, Zoltan 1914 okt. 14, Amintire din Cluj 1930, Cănean Ioan născut 18049 (?!). Altele ne amintesc și de istoria noastră: Ioan Lungu, nepot lui Avram Iancu, Regatul României – Universitatea României,

Nu ar fi frumos să salvăm aceste mărturii inocente, personale? Mi le imaginez acoperite cu un material subțire, transparent, care să le protejeze de intemperii și de intervenții contemporane, dar care să fie și suport pentru câteva cuvinte despre povestea acelui zid neobișnuit.

(poza de ansamblu – norc.ro, restul imaginilor îmi aparțin)

Tu vii la Cupa Davis?

Știți cât e de greu să organizezi o finală de Cupa Davis la Cluj? A reușit această premieră un clujean, căpitanul nejucător al echipei de tenis a României, Ciprian Porumb. Sunt convins că i s-a spus că nu se poate. Sunt convins că i s-a spus că în afara Bucureștiului o asemenea finală nu are public.

Vreau să le demonstrăm cârcotașilor că nu e așa; prezența noastră la finala Cupei Davis e în primul rând ocazia de a vedea o confruntare adevărată între România și Finlanda, dar și o dovadă că noi, clujenii, merităm asemenea evenimente.

Între 14 și 16 septembrie, Cupa Davis e la Cluj, iar clujenii trebuie să fie în tribune!

Biletele costă 30 de lei pentru meciul de vineri, 14 septembrie, și câte 50 de lei pentru zilele de sâmbătă și duminică. Există și un abonament, de 100 de lei. Puteți cumpăra online sau din magazinele Germanos, Humanitas, Cărturești, Vodafone și Orange, Domo, dar și de la agenția de bilete a Teatrului Național.

Unul din visele mele pentru Cluj e ca evenimentele de amploare să fie ceva obișnuit. Reformulez: aș vrea ca noi, clujenii, să apreciem mai mult lucrurile bune care se întâmplă în oraș și să ne bucurăm mai mult de viață. Hai la Cupa Davis!