„Noul” pasaj pietonal de la Gara #Cluj a ajuns groapă de gunoi

Construit cu 28 de ani în urmă, pasajul pietonal de la gara Cluj a fost modernizat la final de octombrie. Lucrarea a costat peste jumătate de milion de lei. Cum arată la început de noiembrie? Exact ca pasajul vechi: o combinație de toaletă publică și groapă de gunoi.

Veți fi tentanți să dați vina pe lipsa de civilizație a oamenilor, dar nimic mai fals. Diferența dintre pasajul de la Cluj și cele din Viena e că acolo se face curat de cel puțin două ori pe zi, iar cineva chiar se uită pe camerele de supraveghere și ia măsuri…

Gest obscen al unui șofer RATUC / CTP. Propun să-l facem imaginea companiei!

Conduceam azi de pe strada Regele Ferdinand spre Camera de Comerț și mă gândeam că voi fi obligat să fac dreapta, ca să ocolesc prin Mihai Viteazu, fiindcă știam că podul peste Someș e în reparații, iar accesul interzis. Surpriză: semnele de interzis dispăruseră (cu excepția unuia, acoperit cu o pungă neagră de plastic). Foarte tare, zic, e voie înainte!

Doar că din dreapta, din piața Mihai Viteazu, a venit un șofer RATUC care și-a băgat autobuzul în intersecție pe roșu, bazându-se pe prioritatea lui de tablă groasă. Practic, la mine s-a făcut verde, am mers înainte, am apucat să traversez intersecția, iar autobuzul a ajuns la capătul podului deodată cu mine și a încercat să-mi taie fața. Dacă pornea chiar și pe galben, n-avea cum să ajungă deodată cu mine – am văzut destui șoferi RATUC / CTP care trec pe galben acolo.

 

Acuma, să zic şi asta: sunt de obicei foarte înţelegător cu şoferii RATUC, fiindcă ei transportă 50 de oameni, iar în maşina mea sunt unul sau doi în mod normal. Prin urmare, mi se pare firesc să-i las. Dar nu când sunt nesimţiţi.

Băiatul ăsta a venit până la câţiva centimetri de maşina mea, la intimidare, încerc să mă facă să-l las pe el, cel care trecuse pe roşu, să se bage. Nu i-a ieşit. Iar apoi, a aflat că am o metodă simplă de lucru cu dobitocii: le fac poză. Aşa că la următorul semafor mi-am scos telefonul şi l-am tras în chip. Habar n-aveam dacă o să se vadă, dar… faceți cunoștință!

Sofer RATUC - CTP Cluj

Propun ca asta să fie următoarea reclamă la serviciile lor…

sofer-ratuc-cluj

…dar orice propuneri sunt binevenite!

 

… dar

 

Merită Clujul să fie Orașul Reciclării?

Sunt curios: voi cât de verde vedeți Clujul? Nu mă refer doar la numărul de copaci rămași printre aleile parcurilor, ci mai degrabă la oamenii noștri. Fiindcă degeaba se declară orașul verde, degeaba avem containere pentru colectare selectivă, dacă nu avem oamenii care să le folosească

Și io zic că-i avem. De ani buni. Cred că clujenii au fost mereu cu câțiva pași înainte autorităților când a venit vorba specific de reciclare și de iubirea de natură, în general.

Clujul are cei mai fioroși activiști de mediu pe care i-a văzut națiunea. Parcul Central, Parcul Babeș, Parcul Feroviarilor (locul meu de joacă din copilărie…) au prieteni buni. Sunt aceiași oameni care militează pentru buget participativ și pentru cetăţenie activă. Clujul are o comunitate de cicliști foarte activă, oameni care nu-s doar pe două roți, ci cu multe rotițe care se învârt bine. Primele proteste pentru accesul liber la informație publică au venit de la ei, faţă de instituţii încă prea opace, au venit de la ei. Pistele de biciclete pe care le avem, aşa cum sunt, tot vizibilităţii lor li se datorează.

Eu sunt începător: chiar dacă-i enervant să strâng basculantele de PET-uri în casă și să le duc câțiva kilometri la un container, prefer să fac lucrul ăsta și nu să le arunc imediat. Nu pentru că Uniunea Europeană ne impune ținte de reciclare, ci pur și simplu pentru că „alternativa” mi se pare o risipă!

Pentru cei care fac asta cu și mai mult talent decât mine, cred că Clujul merită să fie Oraşul Reciclării. Da, e un concurs, organizat de Eco-Rom Ambalaje – oameni al căror business este să avem mai puţine deşeuri şi mai multe materiale refolosibile. 32 de oraşe participă, iar eu cred că oamenii Clujului merită un premiu.

Localitatea care câștigă concursul Oraşul Reciclării va premi ca premiu o „zonă eco wi-fi”: un spațiu de relaxare 100% ecologic, cu acces liber la Internet. Cum ideea mea de relaxare este să stau cu tableta mână, tolănit în hamacul din grădină, vă dați seama că mi-ar plăcea să avem așa ceva la Cluj. Nu, nu voi mânca vegan şi nici nu voi milita pentru interzicerea maşinilor în afara centrului istoric dar, hei… nu putem fi de acord în toate, nu?

Cine e cu mine, să le zică şi prietenilor, pe blog sau cu un share pe Facebook – Clujul merită să fie Oraşul Reciclării în 2014!

O bătaie de joc a la Cluj: Cimitirul Central are program de bancă

orar-cimitir-central

Azi aș fi vrut să ajung în Cimitirul Central, să aprind niște lumânări. Am ieșit de la lucru și am ajuns până la o poartă bine ferecată cu un lacăt. După un moment de nedumerire am văzut o plăcuță. Vopsea albă, dată cu pensula de meșterii locali pe un panou negru murdar (cum altfel?): 8-17.

Ăsta-i programul celui mai mare cimitir din Cluj până în 31 martie. La banca de la mine de pe stradă e deschis până la 17:30.

Șomerii, pensionarii și chiulangii de la școală sunt singurii care au dreptul să mai ducă vreo floare în cimitir câtă vreme e program de iarnă. Cei care muncesc să facă bine să se roage în memoria celor dragi și de acasă: oricum n-au timp.

Da, se fură flori din cimitir. S-au montat niște camere, pe ici pe colo. Da, e iarnă și se întunecă mai repede. Dar de ce să aprindem lumini? E mai simplu să închidem șandramaua și să mergem și noi mai repede acasă, lăsând clujenii să se închine la lacăte, făcându-și cruci de uimire că ăl mai mare cimitir din Cluj, unde ne amintim de generații întregi dinaintea noastră, are program de gostat comunist.

Nu mai vorbesc de faptul că Hajongardul ăsta e recomandat de mulţi – chiar şi de Centrul de Informare Turistică a Primăriei – ca un obiectiv care merită vizitat şi din alte motive decât cele sufleteşti.

Eu? Voi merge să aprind lumânări într-o zi în care „mă cer” special de la muncă pentru asta. În fond, șefimea cimitirelor știe: morții noștri nu fug nicăieri.

 

Din toată fericirea: un zâmbet larg pentru Cluj 2015

happy-romania-andrei-aronet

Cei care promovează inițiativa câștigătoare Cluj – Capitală Europeană a Tineretului 2015 au avut o idee simpatică: să aleagă „31 de fețe fericite ale României”, oameni care zâmbesc mult, implicați în comunitate, care vor să împărtășească din ceea ce fac.

Am fost onorat că m-au invitat să fac parte – cu toți dinții – din această campanie veselă, în care în fiecare zi a lunii decembrie veți găsi pe pagina de Facebook Cluj 2015 câte un om zâmbitor din comunitate.

Azi, 9 decembrie, pagina vă întâmpină cu rânjetul meu cel mai larg. E un zâmbet atât de larg nu doar pentru că-mi intra soarele în ochi :P, ci pentru că fotografia e realizată pe șantierul Habitat for Humanity Cluj. De 13 ani, printre bucurii și dezamăgiri, iubiri și despărțiri, realizări și drame, voluntariatul pentru Habitat a fost un constant motiv de zâmbete pentru mine – și unul din principalele motive pentru care sunt mândru de Cluj și de ceea ce se poate face aici.

Sunt multe cauze bune pentru care poți lupta, iar vederea unei familii care intră pentru prima dată în casa PROPRIE, a unei mame care trece un prag și înțelege că din acel moment copilul nu i se va mai îmbolnăvi de la umezeală și frig, a unor oameni cu probleme care devin la rândul lor oameni-soluții… toate astea sunt ceea ce de 13 ani, de când sunt voluntar Habitat, mă încurajează să zâmbesc mai departe.

Pentru că vorbim de Cluj Capitală Europeană a Tineretului, pot să vă spun că anul ăsta am avut o trupă de liceeni-voluntari, iar pentru anul viitor vor fi cel puțin două: Irlanda și Germania. Iar 2015, anul în care Clujul e oficial Capitală, se va simți și pe șantierele noastre: ne pregătim să îl marcăm cu proiecte în care tinerii sunt în prim plan.

Dar ne mai auzim și în 2014 pe tema asta, că doar nu o să dăm totul DIN CASĂ chiar acum 😀

Cercetătorii clujeni au descoperit asfaltul potențial

Podul Traian din Cluj. Foto: Adevarul / Remus Florescu
Podul Traian din Cluj. Foto: Adevarul / Remus Florescu

 
La Cluj, avem un pod pe care începi să te plimbi întreg, dar ajungi la destinație cu un număr variabil de picioare și, uneori, cu roți (pe care nu-ți amintești să le fi avut la naștere sau, măcar, la pubertate).

Cercetătorii britanici din Mangalia, care au venit să studieze misterioasa dispariție a suedezelor blonde de pe litoral, au fost atât de fascinaţi de fenomen încât au abandonat acel meridian pubian şi au descins sub Feleac, unde au ajuns la concluzia că în oraş se folosește, absolut din greşeală, un tip revoluționar de material de construcție: asfaltul potențial.

Asfaltul potenţial este un tip de mixtură asfaltică renumită pentru capacitatea ei de a nu fi UNEORI acolo. Analiza mixturii a relevat un amestec inovativ de nisip, promisiuni electorale, fonduri europene care vin peste încă doi ani și fire păr din pisica lui Schrödinger – pe scurt, o substanţă creată folosind fizică cuantică, călătorie în timp şi o totală incompetenţă administrativă.

Descoperirea asfaltului potenţial s-a făcut după ce o femeie a căzut prin podul Traian înspre Someş, unde nu a mai ajuns din cauza întâlnirii prin impact cu o nevinovată conductă care trecea pe dedesubt. Decenţa tipic britanică i-a oprit pe cercetători să precizeze în studiu ce parte a doamnei i-a oprit căderea, prin înfigerea în conductă. Decenţa românească a împiedicat-o pe doamna în chestiune, sau, mă rog, pe doamna cu chestiunea în ţeavă, să comenteze. Adică să-şi bage vocal respectiva parte în cei care întreţineau podul, printr-o grijulie, studioasă şi zilnică ignorare totală.

Cercetătorii au putut însă nota pe hartă prima stradă din multivers în care poţi începe deplasarea pe orizontală pentru a o continua, relativ neintenţionat, pe verticală; o nouă demonstraţie a faptului că există la Cluj nu atât străzi, cât mai ales creiere, care seamănă cu banda lui Moebius prin unidimensionalitate, dar diferă de ea prin faptul că până şi banda lui Moebius te poate duce mai departe decât un asemenea butuc de minte.

Folosirea asfaltului potenţial a fost mai apoi observată şi pe traseul liniei de tramvai silenţios care face zgomot ca ăla vechi şi ajunge de la Mănăştur la Gară de două ori mai repede (cu condiţia să resetezi la zero cronometrul exact la jumătatea traseului). Folosirea asfaltului potenţial pentru a repara trama stradală continuă să provoace o traumă stradală tuturor şoferilor care îndrăznesc să se aventureze mai la nord de piaţa Mihai Viteazu. De fapt, prezenţa gropilor este doar un efect de neconcordanţă cuantică: asfaltul potenţial este deja acolo, dar va deveni vizibil doar după aprobarea unui proiect european care de doi ani de zile e „pe vine”. Aceeași poziție în care stau așezați șoferii clujeni, când îşi izbesc maşinile de groapa care li s-a părut mai mică de la distanţă!

Asfaltul potenţial împodobeşte, azi, străzile din noile dezvoltări imobiliare numite Cartierul Tineretului şi Cartierul Lomb (pentru cei din afara Clujului, aceste cartiere nu apar pe hărţi fiindcă nu există). Cercetătorii britanici recomandă administratorilor drumurilor publice să breveteze asfaltul potenţial, cu ajutorul cărora troleibuzul nr. 3, care trece zilnic pe podul Traian, ar putea ajunge lejer pe lună. Sau măcar în Someş, odată pe lună.

Bonton pe ponton: concert între lacuri şi operă în parc

afis Iulius ParcÎmi plac la nebunie concertele de muzică clasică în aer liber şi cred că şi muzica de operă sună diferit în ambianţa potrivită. Cu privire la balet, mă abţin 🙂

Mă bucur să vă pot invita la un eveniment care îmbină patru elemente care merg bine împreună: muzica clasică, opera, baletul şi ambianţa naturală. Artiştii sunt cei ai Operei Române din Cluj, iar evenimentul este redeschiderea parcului din Gheorgheni. De acum, îi vom spune Iulius Parc, nu ca să se potrivească cu mallul de lângă, ci ca să ne mai amintim şi cine chiar s-a ocupat de reamenajarea zonei. Declaraţii au făcut mulţi!

Poate ştiţi ce era acolo: nişte bălţi unde, dacă eram broască, nu mi-aş fi lăsat mormolocii să se joace. Acum, arată ca un parc care îşi merită locul în Cluj, mai prietenos cu pietonii, cu 18.000 de specii de plante şi arbori, cu 10.000 de metri pătraţi gazon ca-n filme, sistem de irigaţii şi un debarcader modern. În plus, zona va fi bine luminată, ca în cazul în care scoatem o domnişoară pe acolo să nu mergem cu frica-n sân, ci cu mâna-n s… dar divaghez.

Mai bine veniţi şi voi să vedeţi cum arată Iulius Parc şi să îmi spuneţi după cum vi se pare. Deschiderea are loc miercuri, 23 octombrie, ora 15. Dacă sunteţi la serviciu, daţi oricum o tură pe acolo data viitoare când vă faceţi cumpărăturile.

Acum mai trebuie să vedem cine sponsorizează Parcul Feroviarilor şi alte 2-3 zone din Cluj în care nu e o idee bună să te plimbi. Poate deschide Iulius nişte filiale?

Șansele tale de a câștiga la loto sunt:

bileCercetătorii britanici au descoperit că lunea este ziua în care ne dorim cel mai mult să câștigăm la loto. Dacă vrei să îți îndeplinești visul și să pleci de la serviciu ca să ajungi la agenție, felicitări! Pe drum, ți s-ar putea întâmpla următoarele:

[lists style=”style_ul_1″]

  • Să ai un contact direct cu istoria Clujului, adică să îți cadă în cap o cărămidă din tencuiala unei clădiri monument-istoric, nerenovată de pe vremea când o construiau ungurii.
  • Să nu îl observi pe Emil Boc pe stradă și să te împiedici de el.
  • Un pilot de avion să facă ceea ce știm cu toții că va face într-o zi: să aterizeze pe Dorobanților. În timp ce tu treci strada.
  • Să îl saluți din greșeală pe Florin Piersic și să-ți pierzi câțiva ani din viață ascultându-i răspunsul, pe scurt.
  • Să cazi prin craterele dintr-un pod și să te oprești într-o țeavă de dedesubt – statistic, asta e cea mai improbabilă, pentru că deja s-a întâmplat și ar trebui să se repete. La fel, ideea „să treci peste un pod care să cadă cu tine”.
  • Să te sperii de zgomotul făcut de tramvaiele silențioase.
  • Să mori de cald în autobuzele cu aer condiționat în care aerul condiționat nu este pornit.

[/lists]

Bine, bine, îi aud deja pe sceptici: ce șanse ar fi ca așa ceva să se chiar întâmple? Simplu, statistic vorbind sunt mai mari decât a câștiga premiul cel mare la loto 😀

Ce faceți în weekendul prelungit de Rusalii?

cns

De vineri până luni, Clujul prinde viaţă: e plin de evenimente de nota 10 care riscă să afecteze media celor care tocmai se pregătesc să ia notă mare la BAC. Avem un festival de carte, avem Cluj Never Sleep, superbul Electric Castle şi un concert-eveniment Patricia Kaas – şi nu uitaţi că luni e zi liberă legat şi, evident, nu se lucrează!

De vineri până sâmbătă, zeci de artişti se reunesc sub genericul Cluj Never Sleeps. Trei recomandări din program:

  • Vineri, veniţi pe Kogălniceanu – o să vedeţi o stradă… înverzită, un spectacol de teatru inedit – „Un toast cu diavolul”, ora 18, e o reprezentanție comică creată pentru spații neconvenționale – sau pe str. Potaissa pentru a vedea trei scurt-metraje ale lui Cristian Pascariu (despre unul din ele știu să vă spun că a ajuns la Cannes)
  • Vineri la miezul nopții, Consiliul Local se reunește în ședință extraordinară. Eu aș vrea să-i văd pe consilieri la miezul nopții, așa fresh! 😀
  • Sâmbătă e zi bună de Cetățuie, unde la ora 17 are loc un workshop de muzică improvizată – mai mult decât live, un soi de muzică ALIVE

Electric Castle bagă în priză castelul de la Bonțida – la propriu, s-a investit mult în infrastructură cu ocazia festivalului. Sunt mai ales curios de părerile localnicilor! E cel mai mare festival de muzică electronică (plus nenumărate activități conexe) de pe la noi, și dacă sunt 80 de artiști la prima ediție, cu Morcheba cap de afiș (sâmbătă, 21:30, Main Stage), tare-s curios ce va fi la anul. Program complet aici.

De joi a început, duminică se încheie, Festivalul de Carte Transilvania. Nu uitaţi câ duminică la 14:30 e lectură publică în Piaţa Unirii – fiecare vine cu o carte ca să ne citim pasajul preferat., iar duminică seara la cinema Victoria e lansare de carte + proiecţie Fahrenheit 451.

Luni – tot zi liberă! – la ora 19 se deschid porţile Sălii Sporturilor, unde Patricia Kaas vine cu un concert eveniment, tribut adus lui Edith Piaf. Acuma vă zic din culise: vine cu nişte decoruri şi proiecţii video inedite din viaţa lui Piaf, cu un spectacol adevărat, nu doar un concert! Bilete mai găsiţi pe biletmaster.ro şi la Casa TIFF, sau în cele două malluri.

Nu ştiu de câte ori ar trebui să trăim acest weekend ca să putem ajunge la toate! Se oferă cineva să fie clona mea, vă rog?

 

 

Mai există scriitori vii?

fctSe spune că așa au reacționat niște copii, aflând că un grup de scriitori urma să le viziteze școala: cum, mai există scriitori vii? Pentru ei, cărțile sunt scrise de niște Eminescu și Sadoveanu, figuri cu soclu înalt, bine proptite în istorie și fără nicio legătură cu actualitatea.

Festivalul de Carte Transilvania, care a început ieri la Cluj și durează până duminică, nu se numește așa întâmplător: vrea să așeze cartea în centrul unei sărbători. Întâlniri cu autorii, lansări de carte la care autorii chiar apucă să citească din propriile opere, concerte de rock simfonic, jazz, muzică tradițională, proiecții video, spectacole de poezie acompaniată de muzică live.

E o altă rețetă față de tot ce s-a mai întâmplat în domeniul cărții și o bucurie să văd că „târgurile” de carte sunt completate cu festivaluri adevărate și nu mai au loc în groapa din Mărăști, ci în centru, nu într-un cort alb care strică Piața Unirii, ci la niște standuri decente.

Se vrea un festival al cărții vii, așadar. Un festival al cărții-spectacol, care, fără să răpească intimitatea lecturii, transformă și împărtășirea experienței într-o plăcere.

Vă recomand câteva momente pe care să nu le ratați:

Vineri, ora 21 – Dinu Olărașu – lansare de carte („Dar”) și concert folk, în Piața Unirii

Vineri, ora 00 – Spectacol de poezie și pian „Când plouă mă trezesc lefter și caut sensul vieții precum Goethe” – cafeneaua Doamna T

Sâmbătă, ora 19 – Premiile festivalului. Marele premiu e pentru un scriitor care a ridicat prestigiul Clujului, originar de aici; premiile „oameni în slujba cărții” sunt acordate celor fără de care cărțile nu ar putea apărea (editori, corectori, graficieni de carte etc.); premiul „Cartea Anului” și premiul de debut – Piața Unirii.

Premiile sunt în bani „și dacă trebuie facem și diplome”, spune Vasile G. Dâncu, organizatorul festivalului, care consideră că „România are o psihoză cu diplomele”.

Sâmbătă, 19:30 – lansarea cărții „Clujul poeților”, o antologie a celor mai frumoase poezii despre Cluj, colecționate de Horia Bădescu (îl știți sigur – „E toamnă nebun de frumoasă la Cluj”), urmat de un concert de chitară clasică – Silvan Stâncel – Piața Unirii.

Duminică, ora 14 – „Citește ce-ți place” – clujenii sunt invitați să vină cu cartea preferată pentru a le citi tuturor pasajul lor preferat – o acțiune care îmi place fiindcă marșează tot pe ideea de „carte vie”, de a reconecta oamenii și cărțile – Piața Unirii.

Duminică, ora 19 – Cinema Victoria – lansare de carte „Fahrenheit 451” urmată de vizionarea ecranizării cărții, în regia lui Francois Truffaut. – cinema Victoria.

Că festivalul se închide cu o carte despre salvarea cărților de la ardere (451 de grade Fahrenheit e temperatura la care arde hârtia) și în care oamenii DEVIN cărți pentru a le salva mi se pare mai mult decât potrivit.

Chiar dacă nu aș vrea să trăiesc distopia din SF-ul genial al lui Bradbury, mi-a plăcut întotdeauna să întâlnesc oameni-cărți: nu cei care au citit neapărat multe, sau au multe acasă pe un raft, ci pur și simplu oameni pentru care cărțile sunt o experiență cotidiană.