BT are niște metode foarte ingenioase de a trage banii de pe clienți. Perfect legal, de altfel: se bazează doar pe faptul că oamenii nu au timp să se ocupe de toată birocrația necesară ca să nu mai dea bani.
Exemplu: serviciul de banking prin telefonul mobil. Activarea lui se poate face prin online banking (în interfața de plăți online, semnezi cu token-ul o cerere de activare). Atât, simplu, online, secolul 21. Din acel moment, plătești un abonament de 4 lei pe lună și poți plăti facturile sau vedea cine ți-a mai dat bani direct de pe mobil.
Dezactivarea acestui serviciu se poate face doar la o filială BT. Fizic, personal în persoană, cum ar veni. Mersul cu poștalionul până la filială, îmbrăcat în costum de la sfârșitul secolului 19, rămâne opțional (cred…).
Să ne gândim: ce presupune riscuri mai mari, unde e mai normal să mergi în persoană? La activare, că poate-poate cineva primește acces unde nu-i voie, sau la dezactivare? Evident, pentru bancă riscul major e să nu mai facă bani, chiar dacă vorbim de cei 4 lei pe lună. La mulți clienți, plătesc niște salarii de casieriță din ei.
Am întrebat care e logica din spatele acestui sistem. Răspunsul a fost cel așteptat: „Nu vă pot eu răspunde la întrebarea asta – e o decizie a băncii”. Îmbogățire plăcută, luni ne vedem la ghișeu!