Barack Hussein Obama vs Dmitri Anatolovici Medvedev

7 mai 2008. Dmitri Anatolevici Medvedev devine preşedintele Rusiei (video, 52 min). Ceremonia de învestire e cronometrată la secundă: noul preşedinte iese din maşină şi bate simbolic la porţile Kremlinului exact când orologiul sună ora 12. Onoruri din parte armatei, solemnitate, câteva sute de invitaţi aleşi pe sprânceană.

20 ianuarie 2009. Barack Hussein Obama devine preşedintele Statelor Unite. Ceremonia din Washington întârzie uşor faţă de program, aşa că mandatul lui Obama începe în timp ce cântă Aretha Franklin (conform Constituţiei, mandatul noului preşedinte începe la prânz, indiferent dacă a depus sau nu jurământul). La prima replică din jurământ, Obama se bâlbâie şi reia, la a doua rosteşte altfel cuvintele decât judecătorul (impresia pe moment – de emoţie, judecătorul e cel care a rostit un pic altfel fraza). Ceremonia cuprinde rugăciuni creştine, muzică soul şi clasică, devoţiune, discursuri, în faţa a doua milioane de oameni şi a câtorva miliarde prin TV şi internet.

Rusia, o maşinărie rece, unsă perfect la cel mai înalt nivel; America, o ţară imperfectă, umană, care pare a-şi fi regăsit astăzi vocea şi drumul.

P.S. Să răsuflăm uşuraţi: nu l-au împuşcat.

[update] O primă versiune a acestui text spunea că Obama ar fi fost inaugurat în 2008. După logica de mai sus, sunt american. De asemenea, cică „sic facit manipulatoriae artis!”, mi-au transmis surse care au dorit să îşi păstreze anonimatul, ca să nu le vâneze profa de latina cu făcăleţul.

Bună dimineaţa, America!

În câteva ore – poate, la ora la care citeşti aceste rânduri – Statele Unite ale Americii vor avea un nou preşedinte ales. Poate va fi primul negru la Casa Albă. Poate va fi cel mai bătrân om ales vreodată pentru un prim mandat.

Dar adevărata ştire, indiferent de rezultate, a fost clară încă din primele ore de vot. Au transmis-o de la CNN până la EuroNews. E un record de prezenţă acum în Statele Unite. În ţara fast-food şi a servirii instant sunt cozi îndelungate pentru dreptul la vot. În ţara confortului, alegătorii stau în ploaie şi sunt rugaţi să se uşte înainte de a vota, pentru că derutează scannerele de retină. Într-o zi de serviciu, în plină criză, oamenii lipsesc cu orele de la serviciu pentru a alege.

O naţiune blazată se trezeşte. A fost nevoie de un război irakian care tinde spre infinit, dar mai ales de o criză care-a dat de-a dura toate economiile vestice (şi economiile oamenilor), pentru ca în America alegătorul cel mediu şi neinteresat să ridice privirea din castronul cu cereale şi sixpack-ul de bere.

Victoria cea mai mare a Statelor Unite e că cetăţenii celei mai mari democraţii din lume au redescoperit votul.

[update]

  • Vintilă, la Guerilla, citeşte o scrisoare de la un ascultător din SUA: „a fost nevoie de cea mai urâtă criză ca să ne pese să votăm”.
  • Ce faci după ce ai fost preşedinte? Ofertă de joburi pentru George W. Bush!