Cum am trecut printr-un nor (vă era dor de zăpadă?!)

Austriecii au un cuvânt foarte bun pentru ambuteiajul de pe autostradă: „stau”. Pentru că, evident, asta faci. Azi, între Graz și Viena, pe A2, am trecut printr-un nor foarte jos, care s-a coborât să-și scuture povara de ghețuri. Au fost minute în șir de bombardament și un strat între 5 și 10 cm de gheață pe tot drumul; munții din jur arătau ca și când pârtiile abia s-ar fi deschis la începutul unui nou sezon.

În aproape o oră de circulat cu avariile puse, cu 5 la oră și staționări frecvente, știți ce făceau austriecii?

Bine, or fi fost câțiva nervoși în toată coloana – dar am văzut și un tip care s-a dat jos din mașină (în pantaloni scurți, cum eram cam toți) și a început o bulgăreală cu cei dintr-o altă mașină.

 

De ce trăiesc

În afară de cei care s-au aflat vreodată cu mine în maşină la drum lung şi care ştiu cum conduc, toată lumea se întreabă dacă am avut viteză în accidentul de duminică. Pe locul doi, misterul: s-au deschis airbagurile? Să lămurim o parte din întâmplare.

Continuă să citești De ce trăiesc

Trăiesc

Îi rog din suflet pe cei slabi de înger, inimă şi alte cele, precum
şi pe MAMA, să nu cumva să citească acest post. Pe bune. Nu vă agitaţi
degeaba. Şi mai ales nu deschideţi articolul pe larg, e acelaşi text cu mai multe poze, ceea ce chiar nu vă face bine.

N-am vrut să scriu despre asta, dar cu încurajarea prietenei m-am
gândit la un ţel nobil: să fac reclamă – luaţi-vă Renault Symbol, ţine
la trânteală!


avertizare
Răsturnare spectaculoasă de situaţie şi de Andrei, ieri, pe autostrada
M1 din Ungaria. Nu-mi explic de ce a ajuns maşina mea pe câmpul de
lângă autostradă, după nişte piruete relativ de efect peste şanţul de
lângă, deluşorul de după şi printr-un gard. Imaginile sunt bune de
prima pagină, ba chiar puţin sinistre, dar eu am ieşit de acolo cât se
poate de întreg.


Acum vreo două săptămâni, am tras o trântă peste un gărduleţ pe
care am încercat să îl sar şi am mers şontâc două zile, iar locul mă
doare şi-acum. Ieri am ieşit din maşina aia şi am scăpat cu o vânătaie
pe cotul stâng. Bine, plus una care nu se pune la umăr, unde m-a strâns
centura, dar aia e normală.

 

Nu cred că voi uita vreodată vorbele unicului poliţist maghiar sosit
la faţa locului care o rupea relativ pe engleză, ba chiar mi le pun în
ramă deasupra monitorului. S-a uitat omul la maşină, s-a uitat la mine,
iar la maşină, hăpt înapoi la mine, şi a mai zis doar atât:

"You are lucky man"

Continuă să citești Trăiesc