Cum să rămâi fără mașină. Scurt ghid practic

Tot ce trebuie să faci în România ca să rămâi fără mașină este să conduci regulamentar pe un drum public. La final de septembrie, în Turda, am avut cea mai neplăcută surpriză din viața mea – un accident care mi-a făcut varză Artmobilul, provocat de un pensionar pentru care asiguratul e opțional.

În sensul că a tras de volan fără să se asigure că:
1) nu vine nimic și
2) că are RCA valabil.

Nu avea.

Din perspectiva ăluia care și-a luat-o fără prezervativ asigurare, acest accident a avut trei etape:

1) Uite cum iese deșteptul ăla în viteză fără să se asigure. Hm, cred că tre să-l evit.
2) Contrasens liber, trage stânga de volan.
3) NIII MĂĂ!! AIRBAGURI!!!

Cu manevra asta am reușit să nu-l izbesc în portieră în dreptul șoferului, potențial salvându-i viața; dar și să am niște pagube atât de mari, încât reparațiile costă cam la fel cu a cumpăra același tip de mașină second-hand.

Pot să-mi recuperez banii de la șoferul vinovat în mod amiabil (cândva) sau să-l dau în judecată (iar durează). Mai pot și să depun cerere de despăgubire la Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, o instituție care prin denumirea ei mă duce cu gândul la relațiile aurolacilor cu cetățenii belgieni și care are 90 de zile termen legal să-ți răspundă la scrisori.

Cel mai simpatic a fost momentul în care nevasta șoferului vinovat mi-a zis telefonic că, dacă depun cerere de despăgubire acolo, mă dă în judecată. Ea pe mine. După ce mi-au distrus mașina. Asta se cheamă „entertainment pe cheltuielile de judecată ale părții adverse” și m-a convins să depun cererea deja, acum fiind la etapa în care aștept cu interes un răspuns.

Până atunci, dacă aveți vreo mașină funcțională care stă degeaba sau dacă știți vreo soluție de închiriere pe termen mai lung, dați-mi un țâr. Nu știu, poate a dat criza și n-ați avut bani de RCA și, spre deosebire de pensionarul meu, asta chiar v-a împiedicat să ieșiți la făcut de accidente cu ea. Promit să am grijă de ea, să nu dau de nimic și, pe cât posibil, să mă feresc de idioți.

P.S. Ofertele de muncă în țări în care lumea chiar are RCA sunt la fel de binevenite 😀

P.P.S. Da, e nasol, dar n-aveam chef de încă un post lacrimogen cu „ce țară de rahat”. Suntem în campanie electorală și e plin de ele.

Câteva ore într-un trafic altfel

Zecile de ore de condus de săptămâna asta m-au făcut să descopăr şi o altă Românie, una pe care rar o regăsesc pe bloguri, unde de obicei abundă plângerile la adresa animalelor din trafic.

Da, am dat din nou de o turmă de oi pe drumurile naţionale, ba chiar şi vreo doi-trei porci, dar am fost uimit de numărul mare de oameni care circulă Altfel. Am descoperit în număr mare şoferi care te lasă să-i depăşeşti dacă văd că vii mai tare, conducători de dube şi TIR-uri care se lipesc de marginea şoselei ca să poţi trece şi îţi fac semn dacă eşti în siguranţă. Existau şi până acum, dar parcă numărul lor a crescut faţă de ultima dată când a mai fost nevoie să fac drumuri lungi. Sau or fi sibienii mai civilizaţii decât media?

Da, drumurile sunt în continuare proaste (adică două benzi, marcaje care abia se văd şi care nu se văd deloc dacă plouă, semne de depăşirea interzisă în linie dreaptă sau curbe cu largă vizibilitate). Dar chiar dacă statul nu a schimbat nimic din modul de operare, şoferii pe care i-am întâlnit în ultimele zile în Ardeal păreau coechipieri în lupta cu un sistem (în acest caz, de drumuri) idiot, nu concurenţi în a se încurca unul pe altul, în încercarea de a fi cu doi metri mai breji.

Sau poate visez eu frumos, că vremea predispune.

UE: love it, hate it

Love it: U.E. a decis e de părere că amărăştenii de consumatori au voie să deblocheze iPhone-urile, pentru că a limita aparatul la anumite reţele încalcă drepturile cumpărătorilor, zice bulgăroaica Meglena Kuneva. Veşti bune pentru preşedintele Traian Băsescu, care avea unul deblocat.


Hate it: U.E. este de acord cu noua taxă auto propusă de Guvernul român, care taxează mai mult maşinile mai noi. Ok, astea vor polua mai mult timp, dar ce va produce mai multă poluare, o maşină nouă în 15 ani sau o rablă din 86, în următorii 4-5? Şi dacă noua taxă e mai mare decât cea veche, mai primim vreun ban înapoi?

Ce faci când ţi se sparge maşina

… sau cel puţin ce-am făcut eu. Blogging live, pe o foaie de hârtie, retransmis în timp real (cu viteza cu care tastez) a doua zi. Oficial cel mai lung post de pe aronet.ro.


10:10 Găsesc maşina cu geamul dreapta faţă spart. Sun la 112. Prin zonă trec două echipaje de poliţie, cu scopul de a-mi spune să îl aştept pe al treilea. Al doilea îmi spune că pot aştepta şi în casă şi să nu ating între timp nimic. Echipajul de criminalistică mai întârzie pentru că are foarte multe cazuri. Hm.


11:20 Două tanti portocalii (nu PD, ci Rosal) se apucă să măture cioburile. Fug jos şi le opresc.

 

11:30 Începe ploaia. Pe geamul spart plouă în maşină, dar nu pot proteja zona ca să nu ating nimic.


11:57 Apar criminaliştii. Adică un băiat care face poze şi şeful lui. Nu se pune problema să ia amprente. Doar plouă. Dau declaraţia, mă constitui parte civilă împotriva hoţului (nu vi se spune, dar e esenţial: altfel firma de asigurări nu plăteşte, pentru că aţi renunţat la pretenţii).

 

Romanul fluviu continuă după semnalul sonor (adică dă click pe citeşte tot).

 

Continuă să citești Ce faci când ţi se sparge maşina

Noul Cod Rutier, dedicat domnului parlamentar-viteză

cu mulţumiri lui Levi pentru traduceri 😀
 

Acum ceva săptămâni, citeam la radio o ştire despre un parlaşmenar din Harghita, uitat fie-i numele că nu mi-l amintesc, prins în judeţul Cluj, în localitate, cu 130 de kilometri pe oră. Nici nu ştiu ce m-a enervat mai tare: că a refuzat să predea permisul, arătând legitimaţia de prost parlamentar, sau că a motivat că… se grăbea la o întâlnire cu electoratul.

Continuă să citești Noul Cod Rutier, dedicat domnului parlamentar-viteză

De ce trăiesc

În afară de cei care s-au aflat vreodată cu mine în maşină la drum lung şi care ştiu cum conduc, toată lumea se întreabă dacă am avut viteză în accidentul de duminică. Pe locul doi, misterul: s-au deschis airbagurile? Să lămurim o parte din întâmplare.

Continuă să citești De ce trăiesc

Trăiesc

Îi rog din suflet pe cei slabi de înger, inimă şi alte cele, precum
şi pe MAMA, să nu cumva să citească acest post. Pe bune. Nu vă agitaţi
degeaba. Şi mai ales nu deschideţi articolul pe larg, e acelaşi text cu mai multe poze, ceea ce chiar nu vă face bine.

N-am vrut să scriu despre asta, dar cu încurajarea prietenei m-am
gândit la un ţel nobil: să fac reclamă – luaţi-vă Renault Symbol, ţine
la trânteală!


avertizare
Răsturnare spectaculoasă de situaţie şi de Andrei, ieri, pe autostrada
M1 din Ungaria. Nu-mi explic de ce a ajuns maşina mea pe câmpul de
lângă autostradă, după nişte piruete relativ de efect peste şanţul de
lângă, deluşorul de după şi printr-un gard. Imaginile sunt bune de
prima pagină, ba chiar puţin sinistre, dar eu am ieşit de acolo cât se
poate de întreg.


Acum vreo două săptămâni, am tras o trântă peste un gărduleţ pe
care am încercat să îl sar şi am mers şontâc două zile, iar locul mă
doare şi-acum. Ieri am ieşit din maşina aia şi am scăpat cu o vânătaie
pe cotul stâng. Bine, plus una care nu se pune la umăr, unde m-a strâns
centura, dar aia e normală.

 

Nu cred că voi uita vreodată vorbele unicului poliţist maghiar sosit
la faţa locului care o rupea relativ pe engleză, ba chiar mi le pun în
ramă deasupra monitorului. S-a uitat omul la maşină, s-a uitat la mine,
iar la maşină, hăpt înapoi la mine, şi a mai zis doar atât:

"You are lucky man"

Continuă să citești Trăiesc

Ce iubesc în traficul din Cluj

Am de făcut un drum de câteva sute de kilometri astăzi şi mă gândesc cu groază la prima parte. Adică cea dinainte de autostradă. Nu doar traficul din Cluj-Napoca, ci şi drumurile noastre naţionale care nu ar ţine o linie dreaptă nici de ciudă. Şoferii de Dacie model 1970 care se ţine în trei sârme, dar care merg pe mijlocul drumului. Fireşte, super-semnalizările noastre rutiere, care nu fac o diferenţă prea mare între o curbă de 15-20 de grade şi una de 75. Ba uneori indicatoarele mai şi contrazic Codul Rutier.


Aşa că înainte de plecare am dat o tură, de data asta doar prin Cluj, prin locurile mele preferate din punct de vedere şoferistic. Ca să vă arăt ce-mi place mie la traficul din Cluj-Napoca.

Continuă să citești Ce iubesc în traficul din Cluj