Cum a devenit Alba Iulia cetatea filmului

Am petrecut patru zile incredibile la Alba Iulia. În primul rând, pentru că deși aveam de lucru, am reușit să văd filme, să particip la  concerte și să mă bucur de toate astea alături de oameni dragi. Incredibil și pentru că la fiecare vizită în Cetate văd că s-a mai schimbat ceva, s-a mai inaugurat o mică parte din cele 80 de hectare ale Cetății Carolina, un vis pe care aș vrea să îl văd împlinindu-se și cu cetatea Clujului (da, avem fortificație vauban în oraș).

Punctul central al Alba Iulia Music & Film Festival a fost Piața Cetății Open Air. Un spațiu care a pus în valoare tot ce festivalul avea mai bun. Am văzut aici peste 800 de oameni veniți să-și amintească istoria la proiecția „Mihai Viteazul” din deschiderea oficială; am văzut aici toate cele 1.400 de scaune ocupate și încă vreo mie de oameni în restul pieței pentru premiera „Despre oameni și melci”.

Cel mai bucuros am fost că duminică, în ultima seară de festival, am putut să văd „Cabinetul figurilor de ceară”, un film mut cu dublu acompaniament live: muzica special creată de ansamblul EINUIEA și narațiunea cu inserturi literare creată și lecturată de Radu Rădescu. Așteptam momentul ăsta de la TIFF și nu mi-a părut deloc rău; e una din puținele ocazii în care mai putem avea o experiență inedită, într-o lume a filmelor făcute tot mai mult după clișee.

Pentru că eram la un festival de film și muzică, am prins și două musicaluri. „Mamma Mia” este povestea unei tinere care, în ajun de nuntă, vrea să afle cine e adevăratul ei tată; așa că, fără știrea mamei, îi citește jurnalul, află că există trei posibili suspecți și îi cheamă pe toți la nuntă. O comedie ușoară și relaxantă, pe ritmurile pieselor de la ABBA, în care o să vedeți un altfel de James Bond – „da, e Pierce Brosnan!” se auzea în sală.

Un musical românesc pe ritmuri rock’n roll, shake și boogie compuse de Temistocle Popa din anii ’70, a completat lista: „Cântecele mării” e povestea unei orchestre studențești care vrea să ajungă la festivalul de la Soci. Începe o întreagă aventură ca să-l convingă pe delegatul de acolo că ei sunt cei mai buni și o poveste de dragoste între Dan Spătaru și Natalya Fateeva (nu le zic pe numele personajelor, pentru că, cicăăă…). Bun, nu vă puteți imagina cum e să te uiți la un film românesc, în care cântă Spătaru și acțiunea e întreruptă de cartoane cu explicații pentru public: „Nina suferă”; „Nu e ploaie adevărată” etc.

Astea au fost descoperirile mele de la festival, pentru că restul filmelor le văzusem; mai am de prins doar „Concertul” lui Radu Mihăileanu, cu care nu am reușit încă să ajungem la o agendă comună 🙂

Au mai fost la Alba însă oameni care au scris despre descoperirile lor și vă invit să vedeți ce le-a plăcut și ce nu: Alexandra Palconi, Makavelis, Daniel Rus, Marius Rusu, Bogdan Beșliu și aud zvonuri că și Fetele cu etichete ne pregătesc o surpriză! Iar pentru cei care vor un jurnal vizual, a avut grijă Radu Neag de asta.

Alba Iulia Music & Film Festival, să ne vedem la anul cu și mai bine!

La Alba Iulia se poate

Schimbare de gardă la Cetatea Carolina
Foto: Radu Neag

„Uite ce oraș frumos avem, tati” – îi spune un tătic băiețelului de 2-3 anișori pe care îl ține în brațe. E joi, 27 septembrie, ora 19:15. Garda Cetății din Alba Iulia tocmai a salutat cu salve de tun începerea Alba Iulia Music & Film Festival. Un moment simplu și frumos, dar care are în spate ani întregi de muncă.

La Alba Iulia am venit prima dată în excursie cu clasa. Îmi amintesc un oraș mic și gri, în care punctul culminant al vizitei a fost locul execuției lui Horea și Cloșca. Revenind acum doi ani cu muncă, am crezut că am nimerit în alt oraș. Citisem despre restaurarea fortificației vauban, dar nu mă așteptasem ca întreg centrul să fie un șantier. Zidurile păreau să răsară din pământ. Niciodată nu am avut o imagine mai clară asupra expresiei „istoria prinde din nou viață” – aici chiar vedeam că se întâmplă.

Anul ăsta, mi-am făcut timp să vizitez Cetatea Alba Carolina ca turist. E incredibil ce s-a putut întâmpla aici: spații vaste restaurate, zeci de clădiri monument istoric salvate de la ruină și integrate într-un complex unitar, zone pietonale enorme înglobând sediul Universității și marile catedrale.

„Ultima dată” am venit la Alba Iulia ieri. Am venit pentru Alba Iulia Music & Film Festival, un eveniment care însuflețește cetatea renăscută prin patru zile de filme bune și concerte live, organizat de echipa de la TIFF, adică Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc, cu sprijinul Primăriei.

Festivalul s-a deschis simbolic, cu proiecția peliculei „Mihai Viteazul”, filmul de referință al lui Sergiu Nicolaescu, în versiune restaurată. „Despre oameni și melci” ajunge în premieră la Alba Iulia. „Undeva la Palilula”, „Pina”, „Iron Sky” – filme foarte diferite, cu publicuri diferite, își așteaptă fanii în cetate.

Mai sunt trei zile de Alba Film Fest și e una din puținele ocazii din viața mea în care pot să zic: nu mă grăbesc să mă întorc la Cluj.

Proiecția filmului Mihai Viteazul la Piața Cetății Open Air
Proiecția filmului Mihai Viteazul la Piața Cetății Open Air.
Foto: Radu Neag