Abia aştept să dau bani pe ziare online

Îmi place informaţia „scăpată” din culise, cum că Site-urile Adevărul şi Click vor fi pe bani. Nu mă interesează atât de mult câţi bani va câştiga Dinu Patriciu din asta, că din păcate nu-l moştenesc, dar sunt curios cum va redefini relaţia dintre cititori (atâţi câţi vor fi) şi redacţia acelor ziare.

Ziarele online – aşa gratuite cum sunt – au încă mari dubii în relaţiile cu cititorii. Lucrul ăsta se vede simplu, din resursele (ne)alocate spre crearea de comunităţi, moderare a comentariilor, inducere a unor discuţii civilizate şi la obiect, gestionarea acelui Holy Grail numit user-generated content. Sau din faptul că ziarele nu se lasă nicicum convinse să facă presă din perspectiva cititorului online şi vor să impună în continuare pe online modelele cu care sunt obişnuite de la Gutenberg încoace (uitaţi-vă la zecile de clone de portaluri de ştiri din România şi spuneţi-mi unde vedeţi ceva diferit, dincolo de aspect).

Aşa că atunci când pui cititorul să plătească, într-un mediu cum e cel online, unde vocea lui e egală cu a ta, o relaţie oricum neclară trebuie regândită. Iar Adevărul şi Click vor avea nevoie de un client service foarte bine pus la punct.

Dincolo de asta, atunci când dai bani online, sentimentul de „eu vă plătesc, eu vă omor” e mult mai mare decât în varianta tipărită. Dăm bani pentru ziare cu reclame în ele, e o obişnuinţă; sunt însă curios câţi vor mai tolera bannere, rollovere şi pagini interstiţiale într-un site cu acces plătit. Şi dacă vor simţi că merită să dea bani pe „conţinut pur” şi nu pe hârtia pe care sunt tipărite textele jurnalistice.

Cea mai amuzantă parte a ştirii?

Peter Imre [director general Adevărul Holding] a apreciat ca „daca un produs de presa se vinde foarte ieftin, gratis, atunci va da faliment” – sursa.

Domnule Imre, de sutele de mii de ziare distribuite gratis zilnic aţi uitat? Cam ce viitor le prognozaţi?

Problemă de şah: Adevărul, şah-mat într-o mişcare

Ce mutare ar trebui să facă Adevărul Holding pentru a obţine locul I absolut în presa din România? Să vedem ce-i lipseşte.

Adevărul e numărul 1 pe piaţa quality; Click la tabloide, Click pentru femei pe nişa lui. Trustul mai deţine cea mai dezvoltată reţea de ziare locale din România, prin Adevărul de Seară, iar recent a investit într-o reţea de tipografii.

Prin urmare, ce s-ar întâmpla dacă Adevărul Holding ar cumpăra Gazeta Sporturilor? Într-o mutare, grupul ar deveni lider pe toate segmentele esenţiale ale presei româneşti: quality, tabloide, locale, sport. Mai există câteva nişe care ar putea fi însă acoperite relativ uşor, mai degrabă prin achiziţii (o publicaţie financiară de top ar completa peisajul, pentru că e nişa cea mai mare ca venituri).

(în locul celor din Adevărul Holding, eu aş visa acum la platforma online care să integreze toate aceste produse şi să spulbere concurenţa pe internetul românesc, pentru că nici măcar nu-i greu de făcut, trebuie doar câteva idei bune)

Un lucru e sigur: la finalul recesiunii, Adevărul va ieşi ca lider absolut – monopolist, chiar – al pieţei româneşti de presă, pentru că a ştiut când să investească. Locul I garantează partea leului din piaţa de publicitate post-criză, deşi trustul nu îşi va recupera niciodată investiţiile disproporţionate din această perioadă.

Cine i-ar putea opri? Despre Ringier se fac pronosticuri pe tema „când iese de pe piaţă”, Intact pare să fi luat o pauză de gândire, iar Publimedia face economii. Dinu Patriciu tocmai a făcut rost de nişte bani de buzunar prin retragerea din Rompetrol – ocazie cu care a demonstrat şi controlul editorial pe care îl are asupra grupului, prin dezminţirea acestei retrageri în propriu ziar. Voi ce aţi face cu mărunţişul?

Cine contează în presa locală?

Aţi văzut clasamentul celor mai citite ziare locale publicat de Adevărul în 20 martie? Surprinzător, dar băieţii din capitală par să se prindă că milioanele de cititori care nu îşi fac cumpărăturile la Băneasa Shopping City există pe internet – şi asta cu un an mai repede decât aş fi crezut.

Unele comparaţii nu sunt prea relevante (de exemplu, ianuarie cu februarie, 31 vs 28 de zile, nu spune mare lucru), dar marele merit al articolului din Adevărul e însă că aduce presa locală în atenţia celor care nu văd dincolo de fumul şoselei de centură a Bucureştiului.

Lista, fireşte, nu este completă. Clon, Bihon etc. au fost considerate pesemne portaluri, iar alţii lipsesc pur şi simplu; dar nu-i nimic, apar pe tricouri!

Jumătate din site-urile din listă sunt ale Publimedia, adică publicaţii ale căror site-uri au fost concepute la Cluj, în redacţia Clujeanul.ro şi folosind acest ziar ca pilot. De remarcat însă că absolut toată lumea din top lucrează împreună cu alte ziare (într-o reţea), sau în acelaşi trust cu o televiziune / agenţie de publicitate.

Aşa că…

  • Poţi lucra singur cât vrei, ai nevoie de susţinere şi promovare, iar reţelele sunt tot mai importante, indiferent de nivel;
  • Ceea ce scriam cu un an în urmă despre comunităţile locale şi importanţa acestui conţinut începe să devină evident pentru Bucureşti;
  • Publicaţiile locale de succes respectă câteva reguli comune, inclusiv aceea că cititorul lor nu este interesat strict de propriul colţ de stradă, ci de o agendă mai largă!
  • Ziarele care creează spiritul de comunitate sunt cele care dau semne că vor conta pe termen lung.

De ce şi-a tras Patriciu ziar

Dan Voiculescu în Adevărul {xtypo_code}”Adevarul” va publica în ediţia tiparită de luni amănunte incredibile ale felului în care sunt păcăliţi cititorii de catre trustul Intact, aflat în imperiul lui Dan Voiculescu. Inşelăciunea se bazează pe o reclamă mincinoasă, ale cărei victime sunt chiar cititorii. Adevărul vă va prezenta şi alte „ţepe” date de-a lungul vremii de trustul lui Voiculescu.

{/xtypo_code}

– de pe Adevărul.ro

 

Sânjeeee de moguuul vreeeem… sanjedemogul

 

Ce mai poţi adăuga la anunţul ăsta, decât doi trei „ă” şi un „Δ?! Oooo, ce război se anunţă, acum că n-a cumpărat Patriciu Antena 3… Plus, ştia el bine conu’ Dinu că va intra în opoziţie.

 

Clujeni! Alexa, dom’ Danciu (că nu vă cunosc), pregătiţi să luaţi notiţe? Să învăţăm împreună de la maeştri!

Vasile Racoviţan merge la Adevărul

Întăriri în echipa Adevărului (de seară şi nu numai):

Vasile Racoviţan va pleca de la ZIUA de Cluj, unde ocupă funcţia de redactor-şef adjunct, pentru un post de redactor la Adevărul. Ultima zi de lucru a lui Vasile la ZIUA va fi duminica viitoare, 8 februarie, dacă nu se răzgândeşte până atunci 😀

Vasile a lucrat la ZIUA ca editor, în perioada în care ocupam şi eu aceeaşi funcţie acolo, dar a plecat la CLUJEANUL ca redactor sportiv. De la CLUJEANUL s-a întors la ZIUA pe funcţia de redactor-şef adjunct.

Prin urmare, se cheamă am fost de trei ori coleg cu Vasile: CLUJEANUL, ZIUA de Cluj şi defunctul Jurnalul de Cluj. Asta ca să nu numărăm blogurile 🙂

Succes, Vasile, spor la Adevărul şi, normal, la NewsArena!

 

NOU: ZIUA de Cluj anunţă că noul coordonator al departamentului sport (funcţie ocupată până acum tot de Vasile) este Alin Şutea, care se întoarce astfel în redacţia din care a plecat spre „U” Cluj. Alin, baftă multă!

Patriciu ia Garamond

Via Informaţia: Dinu Patriciu a cumpărat 50% din acţiunile tipografiei clujene Garamond (din câte pricep, doar din firmă în sine, nu din tot conglomeratul numit Tipoholding). Contractul nu a fost însă semnat, conform articolului.


Adevărul se tipărea deja acolo, aşa că mogulul doar ce a completat "lanţul trofic". Sunt curios dacă urmează investiţii sau concedieri. Sau de niciunele, că "mere şi-aşa".

 

În rest, idei bune promovate cretin: o firmă de publicitate (fără nume) anunţă că montează ecrane publicitare gigantice inclusiv în Spania, într-o localitate cu mulţi români. Chestia asta am primit-o în inbox cu data de 2 februarie 2036, ca să se asigure ei că o văd prima. Aşa fac şi comercianţii de viagra; prin urmare, aveţi aceeaşi credibilitate, domnilor.

Când cititorul e editor

Gata publicate Nu lucraţi în presă? Gândiţi-vă că orice text pe care îl vedeţi în ziar a trecut pe la cel puţin trei oameni, din următorii: autorul (musai), un editor, corectura şi bunul de tipar. Lucrurile diferă foarte mult între redacţii, dar de obicei textele nu apar de capul lor. Problema e că uneori şi cei din lista de mai sus şi-au uitat capul pe-acasă.


Postul Coşmarul unui editor, episodul I (da, mai urmează şi al doilea, şi tot aşa) a cuprins perle găsite prin texte înainte să apară; adicătelea când m-am prins la timp. Criticul de presă Mircea vă invită însă acum la un periplu prin ţara textelor care au apărut deja prin ziare. Featuring: Adevărul, Academia Caţavencu, ZIARUL Clujeanului, Monitorul de Cluj, ZIUA, Realitatea TV şi… Neptun TV. Deocamdată.

Continuă să citești Când cititorul e editor