Cum să rămâi fără mașină. Scurt ghid practic

Tot ce trebuie să faci în România ca să rămâi fără mașină este să conduci regulamentar pe un drum public. La final de septembrie, în Turda, am avut cea mai neplăcută surpriză din viața mea – un accident care mi-a făcut varză Artmobilul, provocat de un pensionar pentru care asiguratul e opțional.

În sensul că a tras de volan fără să se asigure că:
1) nu vine nimic și
2) că are RCA valabil.

Nu avea.

Din perspectiva ăluia care și-a luat-o fără prezervativ asigurare, acest accident a avut trei etape:

1) Uite cum iese deșteptul ăla în viteză fără să se asigure. Hm, cred că tre să-l evit.
2) Contrasens liber, trage stânga de volan.
3) NIII MĂĂ!! AIRBAGURI!!!

Cu manevra asta am reușit să nu-l izbesc în portieră în dreptul șoferului, potențial salvându-i viața; dar și să am niște pagube atât de mari, încât reparațiile costă cam la fel cu a cumpăra același tip de mașină second-hand.

Pot să-mi recuperez banii de la șoferul vinovat în mod amiabil (cândva) sau să-l dau în judecată (iar durează). Mai pot și să depun cerere de despăgubire la Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, o instituție care prin denumirea ei mă duce cu gândul la relațiile aurolacilor cu cetățenii belgieni și care are 90 de zile termen legal să-ți răspundă la scrisori.

Cel mai simpatic a fost momentul în care nevasta șoferului vinovat mi-a zis telefonic că, dacă depun cerere de despăgubire acolo, mă dă în judecată. Ea pe mine. După ce mi-au distrus mașina. Asta se cheamă „entertainment pe cheltuielile de judecată ale părții adverse” și m-a convins să depun cererea deja, acum fiind la etapa în care aștept cu interes un răspuns.

Până atunci, dacă aveți vreo mașină funcțională care stă degeaba sau dacă știți vreo soluție de închiriere pe termen mai lung, dați-mi un țâr. Nu știu, poate a dat criza și n-ați avut bani de RCA și, spre deosebire de pensionarul meu, asta chiar v-a împiedicat să ieșiți la făcut de accidente cu ea. Promit să am grijă de ea, să nu dau de nimic și, pe cât posibil, să mă feresc de idioți.

P.S. Ofertele de muncă în țări în care lumea chiar are RCA sunt la fel de binevenite 😀

P.P.S. Da, e nasol, dar n-aveam chef de încă un post lacrimogen cu „ce țară de rahat”. Suntem în campanie electorală și e plin de ele.

Dovada că Poliția n-a învățat nimic

După ce doi polițiști au accidentat o femeie pe trecerea de pietoni, poliția continuă să ascundă asemenea cazuri, iar polițiștii care își fac treaba corect sunt hărțuiți de șefii lor.

De la început: acum 10 zile, vă povesteam cum o prietenă a văzut un polițist, aflat la volan, accidentând o femeie care trecea regulamentar. În mașină se mai afla încă un polițist, chiar șeful interimar de la Rutieră, Crișan Ambrozie. Niciunul dintre ei nu a reacționat cum ne-am aștepta nu doar de la oameni ai legii, ci de la oameni normali: să anunțe accidentul, să ducă victima la spital, să își asume răspunderea.

Ulterior, Poliția a anunțat că între mașină și pieton nu a existat de fapt impact. Chiar victima a declarat că „s-a împiedicat în fața mașinii de poliție”. Am fost sceptic și bine am făcut. Știri de Cluj a publicat dovada faptului că polițiștii au mințit. La fel și victima, dar pe ea aș prefera să nu o judec. I-au ajuns loviturile.

Ce au spus polițiștii:

[quote author=”Purtătorul de cuvânt IPJ Cluj, Anca Purdea” style=”bigquote red”]„În timpul traversării, pietonul s-a împiedicat, deplasarea fiind efectuată în alergare şi a căzut pe trecere. Fiind audiat ulterior, pietonul a declarat că nu a existat niciun impact între autoturism şi el, motivând că s-a împiedicat, grăbindu-se să ajungă în staţia de autobuz.[/quote]

Ce vedem în imaginile surprinse de camerele de supraveghere (click pe poză pentru mai multe):


Un incident nefericit, din care mă bucur că femeia a scăpat cu bine.

A învățat însă Poliția ceva?

Citesc azi: un alt șef din poliție care a făcut același lucru – nu a dat prioritate unui pieton pe trecere – hărțuiește un polițist care a încercat să își facă treaba corect și să îl oprească în trafic (sursa e aici). Din fericire, nu a fost lovit nimeni. De data asta.

În viitor, dacă vedeți o mașină de poliție sau un polițist la volan, e bine să vă feriți. La Cluj, legea nu e la fel și pentru cei care trebuie să o aplice.

Am văzut cum Poliția Rutieră a lovit un om pe trecerea de pietoni

Astea au fost primele cuvinte pe care le-am auzit la telefon acum câteva zile. O prietenă tocmai văzuse cum un Audi izbise o femeie; în mașină erau doi polițiști în uniformă, iar pe unul l-a recunoscut: un om de la Rutieră. Un om care dă altora carnetul de șofer.

Nerostit atunci de niciunul din noi, un gând: cu câteva secunde mai devreme dacă ajungea pe acea trecere, putea fi ea. Nu apucase, din fericire, să treacă.

Ziua de Cluj a fost primul ziar care a scris despre acest caz, la cald: ce spune martora, cum Poliția spune că nu s-a întâmplat nimic. A fost pentru prima dată că Poliția a negat incidentul. M-a bucurat să văd mai apoi că Mihai Șoica a preluat cazul în Evenimentul Zilei. El a ales să dea, încă din titlu, verdictul „mușamalizare”. Aflăm că, oficial, victima e cea care a refuzat spitalizarea și a declarat că… s-a împiedicat în fața mașinii conduse de polițiști. Mai e o frază-cheie: „Deşi pe imaginile video se poate observa cum victima este lovită de Audi, poliţistul susţine că nu a existat impact”.

Nu vreau să judec victima dacă îi e teamă. Dar vreau să văd acele imagini la care se referă Șoica, care susțin declarația martorei. A revenit și Ziua cu subiectul, găsiți un follow-up aici.

*

Martora acestui eveniment, cea care a văzut cum s-a întâmplat accidentul, mi-a trimis un soi de „guest post”. Găzduiesc aici câteva rânduri din partea ei, transmise cu rugămintea de a-i proteja identitatea:

[info_box]

Nu mi-am putut scoate din minte sunetul provocat de lovirea unui corp uman, nici imaginea acestuia cazand pe sosea, si acele cateva secunde in care aceasta nu s-a miscat.

Nu pot sa-mi imaginez, ca victima, ce te motiveaza sa iei apararea agresorului tau. Greseala a fost a lui, nu a ta. A lui, pentru ca nu a respectat o banala regula de circulatie. Vinovatul nu ar trebui sa aiba nici macar dreptul la replica dupa ce stie clar ca a lovit un om, si inca pe trecerea de pietoni. Totusi, vorbim de Politia Rutiera, deci ne bazam ca macar la acel nivel se cunoaste semnificatia zebrei si se cunosc regulile privind acordarea prioritatii pe trecerea de pietoni, adaptarea vitezei de mers, asigurarea. Toate masinile din jur erau oprite, doar el, cu Audi CJ-44-NKW, se trezeste sa accelereze la iesirea din sens, in loc sa incetineasca, fiind in apropierea trecerii.

Personal, am un mare regret legat de cele intamplate in data de 9 ianuarie: acela ca nu am sunat la 112. Observand uniformele, m-am bazat ca vor proceda corect si conform procedurilor de interventie pe care ei, se presupune, le cunosc mai bine decat noi, muritorii de rand. Gandindu-ma si la cat de putin a durat totul (maxim un minut de cand persoana a fost lovita pana cand a fost bagata in masina si dusa mai departe), din pacate 112 a fost ultimul meu gand.

112, 112. Repet numarul in minte, sperand ca de pe-acum stiu mai bine.[/info_box]

Eu nu mai dau prioritate pietonilor!

Pentru a treia oară de când am carnet, o să-mi repar mașina pe banii altora. Ce să le fac, dacă nu se pot abține?

 

Prima dată am învățat ce bune sunt Daciile. Un taximetrist, mare vitezoman cu Matiz, a vrut să depășească tramvaiul pe dreapta. Fiind însă pe o porțiune mai îngustă de stradă, nu a reușit și s-a înfipt în portbagajul primei mele mașini, o Dacie Break model 1996, care avea probabil bara spate din titaniu.

El s-a ales cu motorul înfipt în radiator. Eu, care aveam în portbagaj toată băutura pentru revelion, m-am ales cu bara spate un pic înfundată și șampania intactă. Bara s-a rezolvat cu ciocanul, șampania cu tot clanul.

 

A doua oară am învățat că ai probleme dacă nu ești atent la femei. Făceam stânga în Mărăști pe lângă biserica Sf. Petru și Pavel. Eu am oprit să las o domniță să traverseze pe zebră, dar șoferul din spate a crezut probabil că poate trece cu mașina lui prin a mea.

Nu a putut, deci am trecut cu RCA-ul pe la Poliție.

 

A treia oară m-am prins că orașul ăsta e un sat. Trecere de pietoni în Mărăști. O cucoană grăbită se aruncă pe trecere. Frânez și o las să meargă, spre nemulțumirea celui din spate, care se înfige cu entuziasm în mult încercatul meu portbagaj.

Mă dau jos din mașină, mă uit ce-a pățit a mea, mă uit ce-a pățit al lui, mă uit la șofer să văd cu ce specie am de-a face. Se dă omul jos din mașină, se scarmănă un pic la creștet și mă întreabă:

– Auzi, tu nu ești cumva băiatul lui Sanda?

 

Azi avem întâlnire la constatări, să mai schimbăm povești de familie. Până atunci, recomand pietonilor să stea naibii acasă. M-am săturat să le dau prioritate!

Ghidul prostului în parcare

Oare cum o să-i convingem pe români să fie civilizați? Unui coleg i-a fost lovită astăzi mașina în parcare la Real (se știe că centrele comerciale vor parcări multe, nu parcări largi, așa că se mai întâmplă…). Totuși, colegul meu a găsit un bilet în geam: „Știu cine ți-a lovit mașina. Sună-mă…”.

Asta pentru că un martor binevoitor a văzut cum făptuitorul șterge putina, iar acum colegul meu are martori când discută cu Poliția. Nesimțitul care a tulit-o mai trebuie să răspundă acum și pentru că nu a declarat accidentul, măcar prin constatare amiabilă.

Ziceți și voi: n-a fost un prost? Un om civilizat nu ar fi plecat niciodată pur și simplu, pentru că nu se știe de unde răsare iepurele samaritean care te dă un gât. S-ar fi dat jos din mașină și ar fi lăsat vizibil un bilețel cu scuze și un număr de telefon. Fals, bineînțeles 😀

 

Mediafax vs Rompres: depinde pe cine întrebi

"Precizia presei" revine cu un acelaşi accident produs din cauze complet diferite, în funcţie de agenţia de presă şi, probabil, de sursele ei.


Acord deplin între Rompres şi Mediafax: un cetăţean german a fost rănit grav. Mai departe, le dau cuvântul:



MEDIAFAX:
Accidentul s-a produs pe D.N.
7, pe raza localităţii Blandiana, cetăţeanul german executând o manevră de
depăşire periculoasă
, intrând pe contrasens şi izbindu-se violent de un
microbuz care circula din sens opus.



ROMPRES:
Aflat într-o avansată stare de oboseală, Ludwig Schild, în vârstă de 57
de ani, a adormit la volan, pierzând controlul autoturismului şi
intrând pe contrasens. Cetăţeanul german nu a reacţionat nici la
semnalele luminoase emise de şoferul unei autoutilitare care circula
regulamentar din sens opus. Şoferul autoutilitarei a reuşit să evite
coliziunea, nu însă şi conducătorul unui microbuz care circula în
spatele său.

 

Agenţiile revin apoi în spiritul deplinului acord şi colaborării dintre popoare, reuşind să cadă de acord asupra faptului că a fost nevoie de intervenţia echipelor de descarcerare ca să scoată neamţul din maşină.


Eu caut echipa care să scoată neamţul din fiecare jurnalist, precizia ei de treabă…

De ce trăiesc

În afară de cei care s-au aflat vreodată cu mine în maşină la drum lung şi care ştiu cum conduc, toată lumea se întreabă dacă am avut viteză în accidentul de duminică. Pe locul doi, misterul: s-au deschis airbagurile? Să lămurim o parte din întâmplare.

Continuă să citești De ce trăiesc

Trăiesc

Îi rog din suflet pe cei slabi de înger, inimă şi alte cele, precum
şi pe MAMA, să nu cumva să citească acest post. Pe bune. Nu vă agitaţi
degeaba. Şi mai ales nu deschideţi articolul pe larg, e acelaşi text cu mai multe poze, ceea ce chiar nu vă face bine.

N-am vrut să scriu despre asta, dar cu încurajarea prietenei m-am
gândit la un ţel nobil: să fac reclamă – luaţi-vă Renault Symbol, ţine
la trânteală!


avertizare
Răsturnare spectaculoasă de situaţie şi de Andrei, ieri, pe autostrada
M1 din Ungaria. Nu-mi explic de ce a ajuns maşina mea pe câmpul de
lângă autostradă, după nişte piruete relativ de efect peste şanţul de
lângă, deluşorul de după şi printr-un gard. Imaginile sunt bune de
prima pagină, ba chiar puţin sinistre, dar eu am ieşit de acolo cât se
poate de întreg.


Acum vreo două săptămâni, am tras o trântă peste un gărduleţ pe
care am încercat să îl sar şi am mers şontâc două zile, iar locul mă
doare şi-acum. Ieri am ieşit din maşina aia şi am scăpat cu o vânătaie
pe cotul stâng. Bine, plus una care nu se pune la umăr, unde m-a strâns
centura, dar aia e normală.

 

Nu cred că voi uita vreodată vorbele unicului poliţist maghiar sosit
la faţa locului care o rupea relativ pe engleză, ba chiar mi le pun în
ramă deasupra monitorului. S-a uitat omul la maşină, s-a uitat la mine,
iar la maşină, hăpt înapoi la mine, şi a mai zis doar atât:

"You are lucky man"

Continuă să citești Trăiesc