Televiziuni de provincie

Acum destul de mulţi ani, intrând pentru prima dată în culisele unei televiziuni locale din Cluj, am avut prima întâlnire îndeaproape cu realitatea de dincolo de sticlă.


Domnişoara prezentatoare de ştiri, pe care o vedeam mereu foarte pusă la punct pe ecran, era extrem de elegantă – până la brâu. Sub nivelul sacoului, avea pantaloni buni de mers la gimnastică şi adidaşi relativ ponosiţi. Eleganţa îi era subliniată de faptul că, în clipa în care am intrat eu în regia de emisie, gazela spărgea seminţe pe pupitru.


Două lucruri s-au întâmplat luni care mi-au amintit povestea asta: Soros a lansat un concurs destinat televiziunilor locale, iar Vasile a scris pe blog că merge în emisiunea Presing, de la Alpha TV, a colegului meu Patrice Podină. Prin urmare, m-am uitat (şi am înregistrat, pentru arhivă).


Principala supriză? Televiziune locală se face la Cluj în exact aceleaşi condiţii de acum 10 ani. Un studio cam la fel pentru mai toate emisiunile, o cameră fixă şi una mobilă. Sau generice care se termină cu câteva secunde înainte să intre caseta cu publicitate.


Cel mai frustrant e că, având prieteni care lucrează prin TV, ştiu că sunt capabili de mult mai mult – dar nu în condiţii care par deloc îmbunătăţite în ultimul deceniu.


Un jurnalist, parcă de la Caţavencu, remarca după o vizită prin nu ştiu ce judeţ că studiourile regionale sunt un fel de OTV, televiziuni de garsonieră. A ratat faptul că oamenii sunt mult mai buni decât vânătorii Elodiei.

 

Stau şi mă gândesc: într-un concurs în care ai şansa să arăţi ce poţi ca jurnalist, cum e cel al Soros, se poate ca propriul loc de muncă să fie mai degrabă un obstacol?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *