Sunaţi, vă rog!

Mă tot plâng eu de ceva timp că românii nu ştiu lucra împreună, că nu se ştiu asocia nici măcar în propriu folos. Decât să reuşească împreună, mai bine eşuează separat. Am zis că, deşi distribuţia de presă e la pământ, nici patronii de presă nu par interesaţi să dea împreună o mână de ajutor, că poate mai vând nişte ziare. Am văzut că nici companiile private nu reuşesc să repare un drum, deşi ar fi spre binele lor.

La mine la bloc, de ceva vreme aş schimba cutiile poştale, că nu mă pot abona la niciun ziar fără să-l fure vecinii, iar cărţile date mai nou chiar nu încap în ce avem acuma. Ar trebui schimbată şi instalaţia electrică de pe scară, înainte să luăm foc cu toţii, dar încearcă să le spui asta unor vecini dintre care jumătate sunt pensionari (deci nu le pasă), iar restul chiriaşi (deci nu le pasă).

Să încerci să faci ceva împreună cu alţi oameni e cel mai complicat lucru din lume. Azi am mai descoperit un exemplu: decât să reparăm interfonul, nu mai bine ne montăm fiecare câte o sonerie? Aşa separat, unii cu capul în sus, alţii în jos, alţii în diagonală… doar cui îi pasă?

Mi-i milă de cine locuieşte cu asemenea vecini.
Cateva sonerii
După asemenea exemple, vreau să-mi demonstrez astăzi că există oameni capabili să lucreze împreună pentru o cauză bună. Vă ţin la curent cu ce iese!

3 comentarii la “Sunaţi, vă rog!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *