Scânteia mea personală

Dacă a dispărut o "scânteie", să vă ofer alta… povestea unei contestaţii la Ilie Rad, garantată de martori binoculari

 

Dubiile mele cu privire la autenticitatea mailurilor lui Ilie Rad încep să se evapore în viteză. Chiar dacă mailurile nu ar fi reale, faptul că aşa ştie Rad să "aranjeze" lucrurile mi-era clar dintr-o experienţă personală. Aşa că luaţi un loc pentru o scânteie deloc anonimă.


La examenul scris pentru licenţă de la Jurnalism, am avut un test la două materii: legislaţia presei şi ceva materie de-a lui Rad, parcă stilistică mass-media. Subiectul lui Rad cuprindea  "cerinţa": Demonstraţi cu argumente importanţa utilizării corecte a limbii române.

 

Da, profesorul de stilistică Ilie Rad ne cerea să demonstrăm cu argumente. Dincolo de faptul că a băgat un pleonasm într-un subiect de licenţă elaborat cu grijă acasă, şeful de catedră nu s-a prins că să ceri aşa ceva unui absolvent de jurnalism e ca şi cum i-ai cere unui medic rezident să demonstreze cu argumente că e important să folosească corect stetoscopul.

 

Detalii despre stilul de negociere "Ilie Rad" în continuarea postului. 

Dacă a dispărut o "scânteie", să vă ofer alta… povestea unei contestaţii la Ilie Rad, garantată de martori binoculari

 

Dubiile mele cu privire la autenticitatea mailurilor lui Ilie Rad încep
să se evapore în viteză. Chiar dacă mailurile nu ar fi reale, faptul că
aşa ştie Rad să "aranjeze" lucrurile mi-era clar dintr-o experienţă
personală. Aşa că luaţi un loc pentru o scânteie deloc anonimă.


La examenul scris pentru licenţă de la Jurnalism, am
avut un test la două materii: legislaţia presei şi ceva materie de-a
lui Rad, parcă stilistică mass-media. Subiectul lui Rad cuprindea 
"cerinţa": Demonstraţi cu argumente importanţa utilizării corecte a limbii române.

 

Da, profesorul de stilistică Ilie Rad ne cerea să demonstrăm cu argumente.
Dincolo de faptul că a băgat un pleonasm într-un subiect de licenţă
elaborat cu grijă acasă, şeful de catedră nu s-a prins că să ceri aşa
ceva unui absolvent de jurnalism e ca şi cum i-ai cere unui medic
rezident să demonstreze cu argumente că e important să folosească corect stetoscopul.

 

Ce să-i scriu? Am încercat să argumentez folosind poziţiile exprimate de profesori de specialitate într-o dezbatere CNA despre folosirea limbii române, profesori ale căror lucrări erau şi în bibliografia lui Rad. Am spus şi că singura instituţie care a luat măsuri a fost
Societatea Română de Radiodifuziune, care a publicat un raport intern
de monitorizare a greşelilor de limbă care s-au auzit pe post. Am
vorbit despre responsabilitatea şi rolul formator al ziaristului, dar,
ştiind că e materia lui Rad şi cam ce îşi doreşte omul, am rezumat şi
principalele greşeli de limba română întâlnite în presă, pe baza
definiţiilor şi descrierilor din cartea lui.

 

Am luat 7,5 (cea mai mică notă din an) şi am făcut contestaţie.


Rad m-a aşteptat la el în birou cu lucrarea mea în mână. Şi s-a pus
pe o tiradă întreagă, din care cel mai mult am priceput că pun
virgulele aiurea în text. I-am explicat că o lucrare scrisă în două
ore, în condiţii de examen, nu va avea o formă desăvârşită. Mi-a
reproşat apoi că nu am scris suficient despre care sunt greşelile de
limbă (cele din cartea lui). I-am spus că nu asta era cerinţa. Nu zicea
"descrieţi cele mai frecvente greşeli" şi nici "faceţi rezumatul cărţii
mele, eventual cu laude la adresa autorului".


Când a văzut că nu o scoate la capăt, mi-a zis doar că e surprins că
mi-am ales materia lui la licenţă, pentru că nu am avut niciodată vreo
înclinare spre ea. Scoteam deja fum pe urechi şi nu mai aveam răbdare,
deci i-am zis doar că probabil de-aia mi-a dat 10 la materia lui în
facultate, din cauza lipsei de înclinare.


M-a întrebat de unde ştiu eu de raportul radiodifuziunii privind greşelile de limbă, pe care îl menţionam, şi i-am explicat că l-am primit fiindcă lucrez la Radio Cluj. Aici s-a aprins un bec. Totuşi, contestaţia a fost respinsă şi am plecat. O
oră mai târziu, am fost chemat înapoi.


Rad era în birou cu un coleg, pe care nu îl numesc pentru că numele lui
n-a apărut în toate scânteile astea şi nu are rost. "M-am consultat cu
domnul profesor", a zis Rad, "şi am hotărât să acceptăm contestaţia. Ai
luat nota 9, eşti mulţumit?". I-am spus doar că mi se pare corect.


"Apropo, Andrei, lucrezi la Radio Cluj, aşa-i?", întreabă Rad.
"Da."
"Îmi
poţi aduce şi mie raportul acela de monitorizare a greşelilor de limbă
surprinse pe post? Dar să nu crezi că are vreo legătură cu nota de la
licenţă!"

"Sigur că da."

 

Pentru că nu are nicio legătură, nu i l-am dus nici până azi. De
atunci, nu m-a întrebat niciun şef din presă ce medie am avut eu la
licenţă. Uimitor, dar îi interesa mai mult dacă lucrez bine sau nu.

3 comentarii la “Scânteia mea personală”

  1. nota marita de la 7.50 la 9, deci cu mai mult de un punct, e o masura ilegala. dar nui bai, fix asa am patit si eu la master.
    vorba ta, e o forma de negociere.
    chiar si asa, nu e frumos ca i-ai zis omului ca-i duci raportul si nu te-ai tinut de promisiune.

  2. Nu i l-am dus pentru ca eu nu am negociat cu el si nu am cerut marirea notei contra servicii. Si daca i-as fi dus raportul se putea intelege asa.
    Dimpotriva, el a ciulit brusc urechile cand a inteles din intamplare ca ar putea avea un avantaj daca e simpatic cu mine. Ghinion.

Lasă un răspuns la mihai prodan Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *