19th Ave New York, NY 95822, USA

România ar putea iubi „Iubeşte-mă, America!”?

Festivalul Comedy Cluj de anul ăsta pare a fi hotărât să ne prezinte poveşti serioase, la care poţi cel mult zâmbi amar. O temă, de altfel, anunţată prin deschiderea cu Defendor, şi dusă la maxim prin spectacolul „Iubeşte-mă, America!” de aseară, de la Cinema Victoria.

E un one-woman show scris şi interpretat de Claudia Motea, absolventă de Teatru şi Film la Bucureşti, dar cu vastă activitate prin Canada, SUA şi Anglia. De altfel, şi varianta originală a piesei e scrisă în engleză („Living the American Dream”), iar versiunea românească îi aparţine tot Claudiei, transformând acest spectacol într-unul din cele mai personale la care am asistat vreodată – cu atât mai mult cu cât actriţa recunoaşte că elemente din biografia ei s-au insinuat în producție.

Spectacolul în sine e o combinaţie de teatru şi film, în care actrița a urcat pe scena din fața ecranului de cinema și a discutat cu personajele interpretate, pe pânză, tot de ea. Ineditul acestei forme în România duce la un risc: să ne concentrăm mai puţin pe fondul spectacolului.

„Iubeşte-mă, America!” este povestea unei românce plecate în Statele Unite şi iniţiată în parvenitism de „prietena” Mary Jane, pentru care singura soluţie onorabilă este căsătoria, nu munca. Stela se visează actriță pe Broadway, dar ajunge să se confrunte cu realitatea unui serviciu mundan, din care este izgonită fără glorie. În momentele de cumpănă, amintirea familiei din România îi este refugiu, iar Claudia Motea (cea de pe pânză și cea de pe scenă) devine pe rând imigranta Stela, mama, bunica şi tuşa Paraschiva. Drama profesională e dublată de tânguirile poveştii de dragoste cu James (deşi senzaţie a făcut un personaj abia menţionat: Ionică from Vaslui 🙂 ).

Evoluția poveștii e de multe ori previzibilă, dar spectacolul este, până la urmă, ridicat de acea notă de personal care vine din viaţa actriţei / autoarei. Concluzia, nu foarte greu de intuit, exprimată de atât de multe ori şi chiar explicitată în piesă, e că „drumul lung nu se măsoară nici cu metrul, nici cu palma” – viaţa și succesul înseamnă o luptă, iar tărâmurile visului american sunt o iluzie ca oricare alta.

Nu veți mai vedea acest spectacol la Comedy Cluj, dar autoarea a anunțat că îl va mai juca în România. Merită văzut? Nu știu dacă România va iubi „Iubește-mă, America!”, dar cred că avem nevoie de aceste spectacole mai ales pentru cei care nu le înțeleg, dar și ca să ieșim din rutina acelorași clișee în același tip de producție, fie că vorbim de teatru sau de film.

Până la urmă, și publicul trebuie educat. Sau era „mai ales” publicul?

Related Posts

Leave a comment