Presa locală se străduiește să devină tot mai irelevantă

Cred că sunt foarte puține lucruri care m-au dezamăgit anul ăsta la fel de tare ca ziarele locale. Și m-au supărat destul de tare ca să vă dau niște exemple concrete despre micile ciupeli care caracterizează, din păcate, lupta pentru supraviețuire a unor redacții care n-au înțeles nici până în 2012 de ce există ziare pe lume.

Nu e vorba de Cluj – aici jurnaliștii știu ce înseamnă un subiect, înțeleg cum să îl abordeze. Însă Clujul nu mai e de mult local, perspectivele sunt altele aici. În restul României însă, am avut impresia că secolul 21 nu a ajuns încă.

Concret: de luni întregi, am lucrat pentru organizarea unui eveniment care mi-a plăcut enorm, un festival de film. Ca să înțelegeți contextul, este vorba despre trei zile de proiecții de film, absolut gratuite, în Zalău și în Călărași, două comunități mici în care cel mai mare angajator este organizatorul festivalului. Tot pentru context – în Zalău nu există în prezent nicio sală de cinema, în Călărași există una singură, recent deschisă, cu o capacitate de vreo 60 de locuri.

Credeam, așadar, că un festival de film – cu proiecții gratis, evenimente speciale, invitați din lumea filmului, inclusiv străini, ar putea fi considerat un EVENIMENT. Că ziarele ar vedea, aici, un pic de subiect.

M-am înșelat.

Am primit comunicatul de presa, dar fiind vorba de un eveniment organizat de o societate, nu-l publicam decat contra cost. Aceasta este politica noastra editoriala” – îmi scrie o domniță din Călărași, coordonator și proprietar de ziar, conform propriei semnături. Sălăjenii, și mai hotărâți: „Mediatizarea festivalului se face contra cost”.

Dragi colegi din presă,

Sunt de profesie, „la bază”, jurnalist. Și mă doare sufletul să văd că nu faceți diferența fundamentală între articol de interes public și reclamă. Da, evenimentul e organizat de o companie. Dar acea companie nu finanțează un festival pentru a-și face reclamă la voi în oraș, unde de altfel nici nu vinde nimic. Poate am buget de reclamă ca să public zilnic programul, poate nu – dar asta nu scade valoarea de știre a informației, măcar la coloana fapt divers.

În ziua în care îmi explicați mie că v-ar fi buni niște bani, aveați pe prima pagină detalii despre întâlnirea clubului pensionarilor. Mă iertați, dar când vă mai uitați pe tiraje încercați să nu vă mirați prea mult. De ce aș citi un ziar care nu îmi spune ce se întâmplă în oraș?

Să știți că a apărut ceva nou, care se cheamă Internet. Am creat o pagină de Facebook a festivalului, în care am publicat programul complet, galerii foto, reacții de la vizitatori, declarații de la invitați. Într-o săptămână, în două orașe mici, am trecut de 1.000 de fani.

Faptul că am ajuns la ei pe Facebook este eficient, ieftin, interactiv; am creat o comunitate de oameni cu care pot continua dialogul, nu doar o listă de cititori ocazionali. Pentru ziaristul care încă mai sunt, faptul că presa locală continuă să ignore asta și că se străduiește de zor să devină irelevantă e nesfârșit de trist.

 

2 comentarii la “Presa locală se străduiește să devină tot mai irelevantă”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *