Precizia presei

Pasiunea pentru exactitate a presei româneşti a fost suficientă, ieri, cât să aflăm că generalii în rezervă Victor Athanasie Stănculescu şi Mihai Chiţac au fost condamnaţi la câte 15 ani de închisoare, în dosarul Revoluţiei de la Timişoara. De aici încolo lucrurile diferă iar realitatea începe să depindă de sursa ştirilor.

Spre exemplu, la Europa FM am auzit cum decizia de ieri poate fi atacată cu recurs. Câteva ore mai târziu, văd pe Realitatea TV că verdictul cu pricina nu e definitiv pentru că poate fi atacat prin apel.

Sigur, esenţial e faptul că poate fi atacat, dar cât de mult contează detaliile atunci când eşti jurnalist?

Alte câteva cazuri, pe acelaşi tipar:

 

Investiţia Nokia la Cluj are o valoare teribil de interesantă, depinde ce citeşti (linkuri externe toate):

Dar despre aventurile jurnaliştilor în ţara Matematică, în episodul viitorul, unul scary, cu cifre.

 

Accident între Cluj şi Dej. Printre răniţi, un băiat de nouă ani, aflat într-o maşină care venea de la Dej. Asta am zis pe post la Radio Cluj, având ca sursă agenţia Mediafax. Doar că apoi am ajuns în redacţia ziarului, unde am aflat că băiatul de nouă ani era o fată de vreo şapte, iar maşina nu venea de la Dej, ci mergea spre Dej. Jurnaliştii de la faţa locului, alinierea şi puneţi-vă odată de acord, că ne plictisim.

 

Camere în apartamente în case. De data asta cititor, am aflat dintr-un ziar că se interzice construirea caselor cu mai mult de trei camere în anumite cartiere, fără acordul vecinilor, şi că nu e permisă ridicarea blocurilor cu mai mult de trei apartamente în cartierele de case, conform unei alte publicaţii. V-aş da iar linkuri, doar că unul din ziarele la care mă refer nu avea arhivă (cred că nici site) pe vremea respectivă. Şi revin iar la ideea să nu arătăm autori cu degetul.

 

Sigur că uneori (sau de regulă, mai bine zis) jurnalistul care obţine informaţia brută pe teren e supus unor presiuni enorme de viteză dinspre redacţie, şi se confruntă cu o opacitate greu de înţeles din partea surselor de pe teren, inclusiv sau în special în cazuri banale (am văzut pompieri lângă maşini fumegânde, dar care nu voiau să dea o declaraţie gen „două maşini au luat foc”).

 

Poate uneori neconcordanţele sunt mărunte, neimportante sau băgate în seamă doar de capsomani gen myself. Dar cred că astfel de întâmplări stau la baza încrederii scăzute de care se „bucură” presa, la baza tuturor acelor idei gen „ăştia scriu prostii / nu sunt serioşi / sunt vânduţi nu-ştiu-cui” pe care mi le mai trânteşte câte un taximetrist.

 

În fond, dacă un cititor care ia două publicaţii în mână vede diferenţe în poveşti ce pentru el par mărunte, simple, cum ar putea să mai aibă încredere în presă când vine vorba de subiectele serioase, cu implicaţii mai adânci?

 

Cât despre mine, băiatul de nouă ani care devine fetiţă de şapte îmi creează aceeaşi impresie de profesionism ca versurile cu „la discolo / mă simt ca Marco Polo”.

 

 


UPDATE – Cine m-a pus să scriu chiar astăzi despre precizie?
Cu durere în suflet vă anunţ că în Cluj-Napoca există 3.334 de taximetre autorizate (sursa: ZC), respectiv „peste 2.300 de taximetre” (sursa: Radio Cluj). Adevărul e că nu se contrazic informaţiile…

 

A, da, plus că termenul până la care nu se vor mai acorda autorizaţii de taximetrie este 10 iunie în ZC şi 1 iunie în Ziua de Cluj. Având în vedere că termenul a fost prelungit cu trei luni, începând de la 10 aprilie, sper din suflet că Ziarul Clujeanului are dreptate.

 


Referinţe pentru cazul Revoluţiei:

2 comentarii la “Precizia presei”

  1. Pai acuma depinde de sursele fiecaruia … eu, care am vorbit cu directorul tetarom, am primit ca informatie suma de 300 de milioane, pe intreg proiectul, adica cei cinci ani plus lucrarile de dinainte, ca Nokia va pune umarul si banii la facerea efectiva a parcului … restul, nu stiu ce surse au. 8)

  2. cu cat mai multe milioane de la nokia, cu atat mai bine
    cu cat mai multe taximetre, cu atat mai bine
    cu cat mai intarziat e termenul pentru obtinerea autorizatiilor de taximetrie, cu atat mai bine
    cu cat mai multi ani avea copilul din masina, cu atat e mai putin dramatica povestea
    deci… numerele mai mari is mai bune

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *