Povestea primului meu divorţ pe Facebook

Totul a început de la un căţeluş. Ea mi-a comentat în suspine: „ioaaaai ce drăguţ eee… vai ce pufuliciiii” – ştiţi  voi, genul de comentariu cu sintaxa şi vocabularul adecvate celei mai mari reţele de socializare din lume.

Câtă vreme a fost vorba despre respectivul domn bişon, totul a fost ok. Când a început să-mi zică mie „pufulici” (şi să mă salute cu „neaţaa puufuliciiiiii, ai băut cafelutzaa?”), am zis că ar fi cazul să nu mai încurajez conversaţia. M-a adăugat în grupuri din care am ieşit, m-a tăguit în poze cu mascoţele de pluş la care mi-am dat untag, prin urmare am fost un nepăsător şi nu m-a apăsat asta prea tare.

Azi, indiferenţa mea criminală a pus capac peste pupăza cireşii din telenovela de pe tort. Eu am scris un status. Ea şi încă 10 persoane mi-au comentat. Am răspuns la două comentarii care îndemnau la discuţie; întâmplător – nu şi la el ei.

NU I-AM RĂSPUNS LA COMENTARIU?! THIS-IS-SPARTAAAAAA!

Declaraţie de răzbel prin mesaj privat: „eu ti-am dat leave tie, ca te costa sa vorbesti, de cand te stiu am scos trei vorbe de la tine, bye!”. Uf. „De când te ştiu?” Tanti, nu mă cunoşti. Suntem friends pe Facebook. E o diferenţă!

Am salutat-o frumos, i-am urat prieteni mai vorbăreţi şi mă pregăteam să-mi văd de, cum ar veni, chestiile care chiar contează, când primesc următorul mesaj:

[quote]multi din bucuresti va credeti,nu stiu ce ,v-am dat clasa la multi,si uni si-au schimbat atitudinea,la alti le-am dat remove,tine minte vorba nu costa,bye[/quote]

Nu ştiu voi cum i-aţi răspunde, eu mai pot doar o dedicaţie să îi fac:

http://www.youtube.com/watch?v=2wl3j1_BjEw

2 comentarii la “Povestea primului meu divorţ pe Facebook”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *