Abia am aşteptat să fie vineri, ca să plece în concediu o colegă -al cărei nume va rămâne neprecizat aici- şi să vă pot oferi o selecţie de opere alese. În premieră naţională, primul şi sper ultimul articol din seria "cum a râs Andrei în direct în timp ce citea ştirile" (înregistrarea audio în articolul pe larg).
Abia am aşteptat să fie vineri, ca să plece în concediu o colegă -al cărei nume va rămâne neprecizat aici- şi să vă pot oferi o selecţie de opere alese. În premieră naţională, primul şi sper ultimul articol din seria "cum a râs Andrei în direct în timp ce citea ştirile".
Ea şi cu mine, în direct, la Radiojurnalul Transilvan din 28
iunie. În secunda 17, ea trage o bâlbă. După care o pufneşte râsul.
Iniţial, discret, dar apoi (cam de pe la "Nicolăescu" încolo) destul de tare ca vocea să i se facă mică, mică, până dispare de tot.
Urmează să citesc eu. Dacă mai pot, cu ea zgâlţâindu-se de râs alături. Încep cu un zâmbet larg pe buze. Mă
întrerup o secundă -intenţionat- pentru că dădeam în chicoteli. Încerc să continuu cu
un acut sentiment de sufocare şi dureri în coaste. Ministrul Ludovic Orban n-a fost
niciodată atât de haios. Lângă mine, colega mea continuă să râdă, că de, e
radio, nu se vede! Eu încerc să fiu serios.
Siiiiiigur că da. Autostrada Transilvaniahaha. Îmi revin, totuşi, pe Bihor, numai că iar e rândul colegei mele şi… comedia continuă.
Am reusit.. am ascultat.. am ras ;D
a Oradei ..poate era Oradiei 😉
au, riscurile directului … ;D
Se aude zambetul….asa venita proaspat din amsterdam, mi se pare foarte comic mai orice ;D