Categorie: top

Fain titlu, așa-i? V-am atras atenția? Mă gândeam și la „Pe cerul României scrie moarte”, dar nu toată lumea s-a născut poet și, în plus, cuvântul „șpreiază” nu există în limba română. După cum veți citi, acest articol este despre lucruri care nu există.

Un site conspiraționist, genul ăla care vă spune că masonii vă pun praf de pușcă în roșii, are o nouă teorie: peste România au început să treacă avioane care pulverizează în atmosferă bariu, aluminiu și alte substanțe periculoase, cu scopul -firesc!- de a ne îmbolnăvi și omorî. Le putem recunoaște fiindcă lasă niște dâre nefirești de lungi pe cer („chemtrails” = chemical + trail), diferite de urmele lăsate de avioanele obișnuite („contrails” = condensation + trail).

Coincidența simpatică este că articolul a apărut săptămâna asta, luni, adică fix deodată cu ultimul episod din „Dosarele X”, în care ni se prezintă fix aceeași teorie a conspirației. Altfel spus, nu doar că înghițim mizerii, ci înghițim mizerii second-hand, deja vărsate de alții; teoria din State a devenit scenariu de film, iar scenariul a devenit „adevăr” în România, numai bun de speriat naivii fără o minimă educație științifică.

Într-o lume în care îndrepți telefonul mobil spre orice avion de pe cer, iar o aplicație pe nume Flightradar îți spune ce cursă e (de unde a plecat și unde merge, tip de avion, altitudine, viteză etc.), mi se pare incredibil că articolele astea sunt citite și distribuite de mii de ori!

Sâmbătă, la TEDxCluj, fix aceste „mituri urbane”, teorii conspiraționiste și pseudo-știința au fost demontate de speakeri români și străini cu reputații științifice solide. Din păcate, la TEDxCluj pot ajunge maxim câteva sute de oameni pe an, dar la X-Files și la site-urile de gen „un mare X pă creier” se uită mai mulți. Prin urmare, îi rog pe organizatorii TEDx să nu uite succesul de sâmbătă și să mai facă vreo 3-4 ediții pe an, toate despre știință.

Așadar: ați mânca ceva aruncat de alții pe jos? Dacă sunteți măcar atât de atenți cu propria igienă, gândiți-vă în aceiași termeni și la creier și refuzați teorii stupide, care sunt fix un fel de otravă pentru neuroni.

Deasupra României chiar se împrăștie otravă. Doar că asta nu se întâmplă din avion, ci prin intermediul multor site-uri cu adevărat toxice, cu adaos de E666 (singurul E care nu e supliment, ci deficit, cunoscut popular sub numele „prostiE”).

Era un joc în copilărie: „un, doi, trei, la perete, stop!”. Stătea cineva cu fața la perete și număra, iar ceilalți fugeau spre el în încercarea de a ajunge la perete fără să fie văzuți când se mișcă. Pentru cei născuți după iPhone, uite un link.

Mi-a rămas în cap imaginea unui om care stă cu fața la perete și numără când am evaluat prezența online a mai multor localuri din #Cluj, în juriul care va da premiul bloggerilor la ClujLife Awards 06 – Bun de explorat cu EuroGSM. Localuri prin care trec mii de oameni în fiecare săptămână, pub-uri despre care a scris presa internațională, cluburi care aduc artiști cu milioane de fani, avem de toate în Cluj. Și toate au ceva în comun: pagini de Facebook cu mii sau chiar zeci de mii de fani și 4-5 like-uri/postare, iar rar, foarte rar, câte un cont activ pe orice altă rețea.

La final, am vrut să fiu simpatic și să dau note mari, dar nu am avut pe ce.

Concluzia 1: în continuare, în 2016, nu există bugete pentru online.
Dacă există, sunt mici și se folosesc sporadic, pe câte o campanie punctuală. Or, pe o piață cu atât de multe oferte, în care e greu să fidelizezi un client bombardat cu oferte, nicio pagină nu are „personalitate”. Nu am văzut nicăieri un ton aparte, un stil mai special al postărilor, un tip de conținut remarcabil.

Toate postările par copy/paste, iar asta înseamnă că toate sunt produse pe bandă: ce putem scoate cu un cost minim, că oricum sala-i plină. Deocamdată 🙂

Concluzia 2: Localurile nu „comunică”, ci afișează informații

Câtă vreme vrei doar să citești ce se mai întâmplă într-un local sau altul (nu am întâlnit mulți oameni roși de curiozitate despre ce se întâmplă într-un restaurant când nu-s ei acolo, dar or fi câțiva), poți intra pe pagina oricărui birt local să afli „noutăți”. Chiar și așa, informații de bază precum meniul sau orarul sunt uneori greu de găsit și nu au repere care să ne asigure că sunt valabile. Am trimis mesaje câtorva pagini, să văd cum răspund. Concluzia: greu și funcționăresc – tonul conversației era adecvat pentru „gazeta de perete” și nu pentru „relații cu clienți / potențiali clienți”.

Postările sunt toate „despre noi” (localul) și niciodată „despre voi” (clienții). De aici și lipsa de interactivitate de pe pagini: brandul vorbește singur.

Concluzia 3: Online înseamnă în continuare „Facebook”.
Numărul de localuri cu activitate pe Facebook: toate. Numărul de localuri cu prezență activă în orice altă rețea: 2-3. Sunt localuri populare în Cluj despre care lumea are plângeri pe TripAdvisor și nimeni nu răspunde; sunt localuri din care clienții au publicat zeci de poze pe Instagram, dar care nu au cont propriu acolo.

Înțeleg că se face un calcul (nr. de conturi în rețeaua X -> clienți potențiali -> costuri), dar e un lucru pe care îl spun de vreo 5 ani: nu mai decizi tu DACĂ să fii în online / social media; consumatorii tăi au decis deja. Tu poți decide doar dacă vrei sau nu să ai o voce în conversația respectivă, iar asta vine cu un cost.

Concluzia 4 și cea mai tristă: Afacerile sunt văzute ca produse, nu oameni
Dacă întrebi pe cineva cu ce se ocupă afacerea lui, 99% vor trece direct la produse sau servicii. Cât de des ați auzit să înceapă cu „Am o echipă care…”? E firesc în conversație, fiindcă-i cel mai rapid răspuns, dar gândirea de online nu poate să înceapă și să se termine tot acolo. Oamenii sunt esențiali pentru o companie care vrea să facă diferența prin calitate (altfel, la bandă rulantă, e ok cu zilieri, iar valoarea firmei se numără la inventar).

Cu două excepții notabile, toate localurile pe conturile cărora am stat în ultima lună scriu despre produse („ce cafea bună! / super gustul de primăvară”), dar nu își prezintă echipa. Cine e în spatele barului? Cine-i la bucătărie? Cine e la sunet? Toți ăștia sunt oameni cu povești, experiențe, poante, iar oamenii se conectează cu alți oameni mult mai ușor decât cu un brand generic. Ca să nu mai vorbesc de clienții care se mută după un anumit barman, despre care știu că-i priceput.

Concluzia 5: Social media e ținută „la locul ei”

Dacă de social media se ocupă Xulescu, care n-a trecut niciodată prin bucătăria ta internă, ai o problemă. Omul de „social media”, ca ambasador în fața unei comunități imense, trebuie să aibă acces la tot ce se întâmplă în culise, să înțeleagă cum merg lucrurile și, dacă e profesionist, să le știe povesti mai departe când și cum trebuie. Pentru asta are nevoie de încredere din partea ta ca patron, de informații, de resurse și de timp. Patru din cele mai scumpe lucruri din lume.

Sâmbătă, la ClujLife Community Conference, vor vorbi niște oameni cu multă experiență în a face lucrurile astea bine. Vă recomand să-i ascultați dacă succesul nu înseamnă pentru voi doar un număr de like-uri pe Facebook. Luați notițe dacă vreți să știți ce și cât să cereți când cineva vă solicită serviciile ca PR al unui local.

1, 2, 3… la perete stop! Brandurile din HoReCa comunică stând cu spatele la publicul lor. Din când în când se întorc și, surpriză!, văd doar nemișcare. Apoi sunt uimite: avem 10.000 de fani, de ce au dat like doar 3?

Vă las cu gândul ăsta:

Acum, în 2016, dacă stau să mă gândesc la cel mai bun conținut online pe care l-a generat vreodată un local din Cluj, mă duce gândul tot la poantele marca Booha College care circulau pe net cu mulți, mulți, mulți ani în urmă. De atunci, e tăcere.

Ai o idee, lucrezi zi și noapte la ea, ideea ta începe să prindă aripi. Reușești să creezi un produs de succes, folosit de mii sau milioane, banii încep să vină. Lucrezi în continuare, fiindcă îți și place ceea ce faci. Definiția succesului? Încă nu, mai este un element. Succesul e atunci când te întorci de unde ai pornit și îi ajuți și pe ceilalți. A, credeați că vorbesc de cifra de afaceri? Nu, de succesul ca om. Iar pentru branduri, cel mai mare grad de succes posibil: o reputație de milioane.

Am citit ieri știrea asta: un startup românesc din New York este principalul susținător al Techsylvania. E vorba de iMedicare, fondat de Flaviu Simihaian. Platforma creată de ei (cu o echipă în Cluj și una în SUA)  oferă informații personalizate despre rețetele și starea medicală a pacienților către peste 4.000 de farmacii din State. Se pare că a oferi e în ADN-ul companiei, pentru că deși atunci când ești un startup ai nevoie de finanțare, de sprijin, de suport, iMedicare n-a uitat că e bine să oferi, înainte să primești: compania este partener PLATINUM al Techsylvania, adică susține financiar acest eveniment.

Același Flaviu a strâns 40.000 de dolari în SUA pentru a echipa cu calculatoare o școală din orașul lui natal, Năsăud.

Citesc zilnic câte ceva despre una din zecile de companii de IT din Cluj, de la cele foarte mici (o mână de prieteni care scriu cod pentru un singur client străin) până la multi-naționalele de pe piața de outsourcing sau cele câteva care dezvoltă soluții și produse proprii. Dacă mai multe din aceste companii ar avea spiritul și filozofia iMedicare, Clujul ar fi cu adevărat un Silicon Valley.

Un eveniment de anvergură internațională precum Techsylvania este esențial pentru a crea aici un pol de dezvoltare în IT. Nu e suficient să avem companii, e important ca ele să se implice în susținerea comunității și să fie cunoscute și afară. Experții companiilor precum Google, Uber, Thomson Reuters sau Paypal, reprezentanții fondurilor de investiții în IT, împărtășesc din experiența lor când vin aici, dar mai important e ce duc acasă: ideea că în Cluj există mii de IT-iști cu potențial. Techsylvania este pentru Clujul IT ceea ce TIFF este pentru Clujul filmelor – a crescut la fel de mult și chiar mai repede.

A doua ediție a Techsylvania, cel mai mare eveniment internațional de tehnologie și inovație din regiune, va avea loc între 6-9 Iunie la Casa de Cultură a Studenților din Cluj-Napoca. Biletele „regular” mai sunt disponibile câteva zile, până în 1 iunie, așa că rezervă-ți un loc!

Dacă îți place ideea unui Cluj care crește printr-o industrie „a creierelor”, care nu poluează și ne ajută să păstrăm aici the best brains, ne vedem acolo. Dacă îți place să te joci cu smartwatch-uri, drone și alte nebunii… ne vedem acolo!