De doi ani văd cum răsare Clujul. Priveşte-l!

Îmi place la nebunie să dorm, dar din 2009 mă trezesc în fiecare dimineaţă la 5 jumate sau 6, de multe ori înaintea soarelui, şi spun „bună dimineaţa” tuturor celor cărora le sună alarmele la 7. Vineri, 1 iulie, este pentru mine prima dimineaţă de vacanţă – sezonul „Neatza, Cluj!” s-a încheiat. Pentru că niciun final nu putea fi mai potrivit decât un răsărit, asta vă ofer azi – dacă vă răbdaţi până jos de tot.

Am ajuns la matinalul Alpha TV Cluj dintr-o pură întâmplare şi cu titlu de experiment personal. Am rămas pentru oamenii pe care i-am întâlnit.

Sezonul care s-a încheiat azi l-am început stând de vorbă cu un francez campion olimpic la handbal; am avut invitaţi din Statele Unite, Tunisia sau Egipt. Am avut oameni care s-au plimbat pe bicicletă în Rwanda sau au predat teatru unor copii din Bangladesh, antreprenori, voluntari – „Aroneţ, ne-ai omorât cu voluntarii tăi!”, oameni care se joacă, artişti, toată Pilula de Folk, zeci de tineri care cântă muzică populară sau uşoară incredibil de fain şi pe care nu înţeleg de ce nu-i aplaudăm non-stop, ecologişti, analişti financiari, căţei :D, elevi şi profesori, psihologi şi traineri, medici, arhitecţi, actori şi autori, colecţionari, pasionaţi, bloggeri… cine a zis că e mic Clujul?!

De ce ei? Pentru că vreau să fac lucruri care îmi plac şi nu circ. Să fim serioşi: nu putem concura posturile naţionale, aşa că ar fi ieşit doar un circ mai ieftin şi mai trist. Oamenii care mi-au zis de-a lungul vremii că se uită la un matinal local pentru că vor ALTCEVA mi-au confirmat ideea de a promova lucruri faine care se întâmplă în Cluj şi a da un ritm zilei care începe.

Greu nu e să te trezeşti la 6. Greu e să nu adormi înapoi la 7. Să nu ai dungi de pernă pe faţă şi să te dai fresh. Nu mi-a ieşit întotdeauna, dar când mi-a ieşit a fost pentru că m-au binedispus Florin şi Ghiţă, sau Alin şi Robi, oamenii pe care îi aud non-stop în cască – ei sunt de vină când mă bâlbâi, că spun bancuri în regie! Dincolo de camere? Şi acum dacă mă uit la o emisiune din arhivă ştiu dacă a filmat-o Rudi, un om de la care poţi învăţa televiziune. Eno, zis „Trenuletz”, ne-a învăţat germană, Nelu „Entertainment” ne făcea să zâmbim şi când se încrunta, Darius are un talent unic de a atrage atenţia colegelor mele, Luci, un alt om care ştie televiziune pe pâine şi întotdeauna dă o mână de ajutor, mai de curând Adi, pe care încă îl iau prin suprindere când dau cu horoscopul prin studio 🙂 A, şi peste toate astea să îl număr pe Nojo, pe care îl tot ameninţ cu o vizită, că s-a duuuus…

Şi mai sunt nişte oameni. Cei care au lucrat ca producători -adică „oameni cu ideile”- înaintea mea, Anca Dinu şi Augustin Stanciu, dar şi producătorii „neoficial” pe care i-am secat de idei când intram în panică: Mihaela dragă, Lia acum departe, Bianca mereu aici, mă iertaţi dacă parcă vă sun uneori numai când am întrebări!

Am început să prezint alături de Andreea, iar după ce ea s-a retras mi-au ţinut companie Beatrice, Delia, Sorina şi, de anul ăsta, Alexandra – colege adevărate, care au dat emisiunii mai multă viaţă şi ne-au păstrat cu zâmbetul pe buze.

Ştiţi ce am învăţat după doi ani? Că e sănătate curată să te trezeşti deodată cu soarele ca să fii treaz ore lungi în fiecare zi, alături de oameni faini. Şi să prinzi momente ca ăsta de mai jos, filmat de colegul nostru Robi, pe care vi-l fac azi cadou de parcă ar fi al meu, ca să aveţi un răsărit frumos în tot ce vă propuneţi vara asta.

Nu ştiu unde mă voi trezi în toamnă şi dacă voi spune iar „Neaţa”. Dar, orice ar fi, ce a fost, bine a fost.

Cum trăiesc copiii fără rinichi. Şi cum poţi să-i ajuţi

Vestea bună sună aşa: frigăruia bloggerilor, pe care o gătim sâmbătă, 28 mai, va fi o ocazie pentru a face un pic mai bună viaţa copiilor cu ai căror rinichi nu funcţionează. Despre cum arată viaţa lor vreau să vă povestesc, pentru că nu ne putem imagina câtă lipsă de libertate poate cuprinde o copilărie bolnavă.

Noi ştim ce vedem în filme: transplantul de rinichi rezolvă problema, viaţa pacientului e salvată şi toţi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi. Din păcate, realitatea nu se ridică la standardele industriei cinematografice şi eşuează în a ne oferi de fiecare dată acel final de vis.

În primul rând, nu toată lumea ajunge la transplant. E nevoie de şedinţe de dializă, de 2-3 ori pe săptămână, timp de câte 3-4 ore, după un program fix. Dacă totuşi are loc operaţia, orice pacient trebuie să ia imuno-depresoare, care ajută la acceptarea rinichiului nou, dar îi face sensibili la boli. Şi mai apoi, o viaţă întreagă, e nevoie de tratament continuu şi întreţinere.

Acum imaginaţi-vă că un astfel de copil ar vrea să meargă măcar o săptămână la mare. Că şi-ar dori să fie şi el parte din echipa care pleacă într-o tabără. Până nu de mult, ar fi fost imposibil pentru familiile de rând.

Soluţia care există acum se cheamă Asociaţia pentru solidaritate şi Empatie „Claudia Safta”. Din păcate, acea Claudia Safta nu mai e printre noi. Dar exemplul pe care ea l-a dat, odinioară, prin zâmbetul, spiritul şi forţa cu care şi-a purtat boala l-au determinat pe Emanuel Ungureanu să lucreze pentru copiii ca ea.

Am aflat poveştile lor atunci când Emanuel a venit la „Neatza, Cluj!” să ne povestească de proiectele lor, cu mai bine de un an în urmă. Sper că îl voi reîntâlni sâmbătă, 28 mai, atunci când zeci de bloggeri clujeni vor găti o frigăruie-record.

Clujenii care vor cumpăra o porţie (la un preţ simbolic, de 5 lei) vor face practic o donaţie către aceşti copii, prin intermediul „online-ului clujean” şi a lui Adi Hădean. Astâmpăraţi-vă foamea, sâmbătă, cu frigăruia noastră – şi veţi stinge şi setea acestor copii care vor o viaţă pe cât de liberă le poate fi dat.

Trupa Maya – noul single „London”, în premieră vineri la „Neatza, Cluj!”

Oficial ar suna aşa: trupa Maya cântă pentru prima dată noul lor single LONDON vineri dimineaţa, la Alpha TV Cluj, în emisiunea „Neatza, Cluj” – o ediţie specială în care vom fi alături de ei de la ora 7 la 8.

Versiunea mea e cam asta: nişte oameni dragi care fac muzică faină tare o să vă cânte cele mai cunoscute piese ale lor şi o să povestească dimineaţă despre muzică, inspiraţie, cum aterizează avioanele la Cluj, ce sport extrem le place să facă (spoiler: ping pong extrem şi schi cu mâna în ghips) şi alte subiecte care ne fac să ne distrăm cale de vreo oră.

Am schimbat complet emisiunea pentru a putea să fim alături de ei mai multă vreme, pentru cât mai multă muzică.

P.S. Să fiţi cuminţi – până luni am plecat în ţările calde, să văd cum e să fii şofer de TIR.

Roboţii vin cu Trăbănţelul la „Neatza, Cluj!”

Azi la ora 17:30, rostogoleam un cerc pe strada Bariţiu. Din cauza a doi centimetri, mergeam cu un alt Andrei spre Trăbănţel, să legăm cercul de pătrat şi să pregătim duelul roboţilor. Dar să o luăm de la Big-Bang.

Săptămâna trecută, trei dintre participanţii la Battle Lab Robotica, concursul de lupte între roboţii creaţi de studenţi la UTCN, au venit la matinal, la „Neatza, Cluj!”. Printre ei, Bogdan Genis, creatorul roboţelului Bazinga, care a şi câştigat competiţia – ca să vedeţi că matinalul aduce noroc, respectiv că la noi l-aţi văzut prima dată pe campion 🙂

I-am zis atunci să pornească robotul, să vedem şi noi ce ştie, dar ne-a explicat că o să facă asta doar dacă vrem să rămânem fără camere şi reflectoare, că Bazinga e mic, rău şi împinge tot ce prinde pe senzor dacă nu e pe ringul de luptă special creat. Aşa că l-am invitat să revină după concurs pentru o întrecere „demonstrativă”.

Zis şi greu de făcut: în după-masa asta am constatat cum ringul lor de luptă nu încape în cea mai mare dubă pe care o avem în vastele garaje ale postului. Era cu vreo doi centimetri mai mare!

Ce nu poate duba, poate însă Trăbănţelu’, frate! Andrei, un tip de senzaţie – student la UTCN şi participant la Battle Lab Robotica 2011, unde robotul i s-a dezintegrat căzând de pe ring – s-a oferit să ne ajute să transportăm ditai ringul spre studio cu maşina proprie. Imaginaţi-vă un cerc cu diametrul de 1,60, legat de suportul de bagaje al Trabantului cu o şfară de rafie, bălăgănindu-se prin Mihai Viteazu, în timp ce unul din Andreii din maşină îl ţinea suplimentar cu o mână pe geam, iar ălalalt lupta cu volanul. Cam asta au văzut trecătorii prin Mihai Viteazu azi la prânz şi tot asta, din fericire, n-a văzut niciun poliţist de la circulaţie.

Aşa că, să bată tobelelelelelele, miercuri dimineaţă la ora 8 roboţii se bat în direct la „Neatza, Cluj!”, matinalul Alpha TV. Bazinga şi un alt concurent vor lupta, iar pe robotul lui Andrei facem disecţie să vedem ce cuprinde!

Partea proastă e că trebuie să ducem ringul şi înapoi…

P.S. Ca să vă bucuraţi că aţi citit până aici, vă dezvălui şi de ce e Trabantul special. Mi-a spus Andrei, când m-am urcat prima dată şi am dat cu genunchii de bord: „Trabantul e cea mai silenţioasă maşină, că îţi astupi urechile cu genunchii!”

Sec: diferenţa între România şi Japonia

Pentru că e plină lumea de specialişti şi de Monica Tatoiu, am întrebat-o despre situaţia din Japonia pe o tânără care locuieşte la Cluj de patru ani. Ayako Hoshina nu mai îşi aminteşte prin câte cutremure a trecut (sunt ceva normal) şi e de destulă vreme la noi ca să vadă spectacolul anual al inundaţiilor televizate.

„În România oamenii sunt mai emotivi. La inundaţii am văzut la televizor oameni care plâng foarte mult, de parcă a venit sfârşitul lumii şi gata, nu mai pot face nimic”

Comparaţi asta cu răspunsul la întrebarea „Ce simţi în timpul unui cutremur puternic, ce reacţie ai?”:

„La început ţi-e teamă pentru că nu ai idee cât o să dureze, dar ştii ce ai de făcut. În timpul cutremurului, în primul rând te adăposteşti, iar apoi te gândeşti dacă trebuie sau nu să evacuezi clădirea. Când se opreşte, următorul pas e să eviţi distrugerile secundare şi ce va trebui reconstruit”

Cam asta e diferenţa între România şi Japonia.

Pilulele folk se duelează şi la „Neatza, Cluj!”

De vineri, 25 februarie, „Duelul pilulelor”, competiţia folk din Le General, vine şi la Neatza Cluj pe Alpha TV. În fiecare vineri, concurenţii care au cântat miercuri seară în concurs ne vor trezi cu chitarele lor de la 8 la 8:30, în ultima parte a emisiunii.

Nu am încă filmarea de vineri, dar până atunci îl putem asculta pe omul care a organizat „Pilula de folk” şi acum „Duelul pilulelor”, Ionuţ Mangu. Pardon: Ionuuuuuuuuuuţ Manguuuuuuuuuuuu!

O zi perfectă

A fost ziua de ieri. Luni. Nici iarba nu se fumează nu creşte. Ziceam că-s legende, până a fost luni şi în jurul meu.

Telefonul mi s-a descărcat când încercam să aflu ce e cu invitaţii primei ediţii de „Neatza, Cluj” din 2011. Din (alte) motive tehnice, nu aflasem că urma să prezint primul matinal al anului singur. Am aflat… în direct, când să încep emisiunea. Cu invitaţii v-am lămurit: o pană de curent a întrerupt emisiunea.

Aveam treabă în centru şi am parcat la Primărie. A durat vreo 30 de minute coada de la Casa de Cultură a Studenţilor până la etajul IV al celui mai prost proiectat parking din Cluj. Dacă unul face manevre să intre în locurile alea strâmte ca o… ca o… strâmte, deci, blochează şi fluxul de coborâre, şi de urcare.

Căutam o firmă pe Emil Isac şi am intrat în vecini, la alta cu acelaşi profil, ai cărei angajaţi nu ştiau unde lucrează, pe principiul „Aici e Nistagmus SRL?”, „Nu ştiu, întrebaţi-l pe şefu'”. La fel, nu ştia distinsul angajat nici cum îl cheamă pe şeful.

În fine, rezolv, merg la parcarea Primăriei, unde automatul de plată îmi dă rest 2,5 lei în monede de 10 bani. Pe când mă gândeam că nu o să urce liftul cu mine de la atâta metal, observ că automatul refuză să scuipe înapoi cardul cu care trebuia să ies din parcare. Nu-i nimic, că până m-am scoborât iar cu vehiculul de la etajul 4 am avut destul timp să număr zgârieturile de pe pereţi – a mai durat juma de oră, că se blocase tot sistemul, bariera era ridicată şi angajaţii verificau „manual” cardurile.

Am zis că gata, am noroc: am terminat cu ghinioanele înainte de prânz. Dar seara am înregistrat emisiunea despre cafea, iar când a fost totul gata i-am auzit pe colegii din regie cum se întrebau de ce oare nu s-a salvat nicăieri înregistrarea. Până la urmă, a fost recuperată; doar că respectiva sculă credea că e prin decembrie 2007 şi salvase înregistrarea direct în arhivă, să nu ne mai obosim…

Colac peste pupăză, seara am scris textul ăsta. Care a fost publicat doar pe jumătate şi a rămas aşa până la 10 dimineaţa, din motive care îmi scapă.

Băăă, azi e marţi. Ceasurile rele să le vindeţi pe Oser, că tre să ne meargă bine. Am zis!

Primul matinal cu Lush, Vio şi Vlad – varianta emo

Apare Vio, care ne invită la o cafea...Azi am dat startul noii serii de matinaluri la Alpha TV. Tot „Neatza, Cluj” şi tot de la 7 la 8 jumate. Şi, deşi m-am gândit adânc la acest subiect, tot cu mine Laughing

Ca să ne trezim cum trebuie după sărbători, am invitat în prima emisiune a anului trei maeştri într-ale cafelei (şi în multe altele, dar asta era tema): cel mai manager Constantin Covaliu (Lush, dom’le!), de la Funky Bar; unicul Vio din Le General şi Vlad ot Booha Bar. Vă daţi seama ce fain îi să trezeşti la 6 jumate nişte oameni care lucrează până noaptea târziu?

Cum a fost:

Ora 7:00 Înainte să intru în direct, îl sun pe Lush, să mă asigur că e totul ok. E serviciul nostru all inclusive pentru invitaţi. Când să îl sun, moare telefonul – bateria gata. Pe publicitate îi dau mesaj. Zice că totul e ok. Mai trece juma de oră.

Ora 7:45 Apare Lush, cu ochii mici şi vreo 3 ore de somn la bord. SINGUR!

Ora 7:55 Difuzăm un videoclip şi publicitate. Lush îmi spune că a urcat 7 etaje pe jos, că nu mergea liftul. Îi spun că mai este unul, perfect valabil, în partea cealaltă. Nu ştiu ce-mi zice, că mi-a zis în gând.

Ora 8:00 Lush merge cu lavalieră cu tot pe el să-l recupereze pe Vlad, care urca şapte etaje pe jos. Când a fost pe la 4 i-a zis şi Lush de lift. Vlad dormise vreo oră, parcă.

Ora 8:05 Lush şi Vlad sunt sus, îşi montează aparatele pentru cafea. Mai sunt 2 minute până la direct. Vio e undeva în trafic pe Bariţiu, întârzie – încercase colega de apartament să-l trezească prin telepatie. Pregătim un videoclip ca să poată intra în studio când apare.

Ora 8:07 Generic. Ne pregătim, agitaţi, să intrăm în direct.

Ora 8:07:03 Se ia curentul şi pică emisia, luminile şi toate cele. Alpha TV – beznă. McDonalds – pană totală. Farmacia de jos – curent numai dacă deschideau geamurile. Transformatorul de pe zona Mihai Viteazu – ars. Le-am mulţumit frumos băieţilor că s-au trezit şi au urcat şapte etaje pe jos, după care i-am invitat să fie emo şi să stea un pic cu noi pe întuneric, poate îşi revine. Nu şi-a revenit.

Ora 8:20 Apare Vio, care ne invită la el la o cafea.

Pentru cine vrea să-i vadă, totuşi, azi la ora 17 facem o înregistrare, cu voie de la Electrica. Vă zic pe seară când o difuzăm…

Nervii turismului clujean

Cu vreo două săptămâni în urmă, dezbăteam la matinalul Alpha TV ideea de Cluj ca oraş turistic. Invitaţi: Gabi Predescu de la Asociaţia Hotelierilor din Cluj şi Ovidiu Câmpean, şeful Serviciului de Relaţii Comunitare şi Turism din Primăria Cluj-Napoca.

Ideea e că Ovidiu Câmpean e un tip tânăr şi pus pe fapte cum mi-ar plăcea să văd cât de mulţi în administraţie. Pe de altă parte, a fost pus într-o postură ingrată (să apere un sistem încă departe de potenţial) şi sunt sigur că, deşi nu ar recunoaşte-o vreodată, a fost de multe ori de partea opusă a baricadei în discuţiile interne, din Primărie. Sunt convins că ştie şi el foarte bine, de pildă, că oraşele înfrăţite cu Clujul ne promovează fix când le promovăm noi pe ele. Adică deloc.

Abia astăzi am dat însă de blogul lui Gabi Predescu, unde am găsit şi notiţele lui de după discuţia animată de la „Neatza, Cluj!”. Dacă vă interesează nervii operatorilor din turism, care văd că numărul de cazări scade, în condiţiile în care Primăria se laudă că vin tot mai mulţi turişti, citiţi şi luaţi aminte, ca să vedeţi cât de departe e sistemul public de orice din România faţă de sectorul privat din acelaşi domeniu.

Statul vede încă firmele cum vede ţânţarul vaca şi nu a demonstrat încă nicio capacitate de a trece de la parazitism la crearea unor oportunităţi de dezvoltare.

Emil Boc, 2008: „Nu sunt bun de prim-ministru”

Preşedintele Cartel Alfa Cluj, Grigore Pop, susţine că premierul Emil Boc i-ar fi spus în 2008 că nu e bun de prim-ministru – cu doar câteva luni înainte să fie desemnat în funcţia respectivă!

Discuţia relatată de Grigore Pop a început când sindicalistul l-a întrebat pe primarul de atunci dacă va mai candida la un nou mandat în fruntea Clujului. Şi acest răspuns al lui Boc a fost halucinant: „Mai candidez, dacă mă obligă şeful…„.

Grigore Pop i-a replicat atunci: 
„Domnule profesor, vin şi alegeri parlamentare, poate ajungeţi prim-ministru după”.

Boc:
„A, nu, prim-ministru nu, că nu mă pricep. Poate ministru al justiţiei sau, în cel mai rău caz, al educaţiei”.

Modestie de ardelean sau moment de luciditate? Alegeţi voi.

Pe Grigore Pop îl puteţi asculta povestind episodul, dar şi cum i-a fost boicotat mitingul de protest de la Cluj, mâine dimineaţă în matinalul „Neatza, Cluj!” de la Alpha TV. Emisiunea e de la 7 la 8:30, iar discuţia cu Grigore Pop va fi difuzată în jurul orei 8.