Vino la Muzeul Farmaciei. Înainte să dispară

Clujene, nu ştii ce ai în oraş! În capătul străzii Regele Ferdinand înspre Piaţa Unirii, la o trecere de pietoni distanţă de kilometru zero al acestui oraş, se află cel mai frumos muzeu pe care (nu) l-ai văzut vreodată: „Colecția de Istorie a Farmaciei” – pe scurt, pentru prieteni, Muzeul Farmaciei.

[quote author=”Ghidul de călătorii Lonely Planet” style=”grey”]Pentru aşa ceva călătorim – pentru astfel de locuri superb şi mereu surprinzătoare ca micul Muzeul al Farmaciei, o vizită după care rămâi pe deplin satisfăcut[/quote]

Am descoperit Muzeul Farmaciei cu mai bine de 10 ani în urmă. De atunci, am fost acolo de zeci de ori și i-am dus cu mine pe toți oaspeții care i-am avut în Cluj. M-aș mai duce de un milion de ori, iar vineri am fost în vizită alături de bloggerii clujeni.

De ce? Pentru că muzeul e în pericol de dispariție, iar așa ceva nu trebuie să se întâmple.

Un colț de istorie autentică

Muzeul Farmaciei funcţionează în clădirea primei farmacii din Cluj, care purta numele Sf. Gheorghe, deschisă în 1573. Acolo poți vedea leacuri vechi de secole: de la „praful de mumie”, un medicament care vindeca orice boală (de obicei prin decesul pacientului) până la poțiuni de dragoste – despre care vei afla și cum să le prepari acasă. De la balanțe farmaceutice până la cărți de specialitate vechi de secole, de la uneltele cu care se preparau leacurile și până la fresce, diplome şi tablouri cu specific.

Locul, atmosfera sa, obiectele de patrimoniu – totul e autentic. Cum însă clădirile vin cu proprietari, şi aceasta a fost de curând retrocedată, iar Muzeul riscă să fie evacuat. Singura soluție este ca autoritățile să treacă salvarea muzeului pe agenda publică. Dar pentru asta e nevoie ca noi, clujenii, să fim pe fază și să le arătăm că ne pasă. Altfel, la muzeu nu se joacă meciuri de fotbal și nu e nimic de asfaltat.

Comunitatea bloggerilor, leac pentru Muzeul Farmaciei

Vineri, i-am chemat cu mine în vizită pe prietenii din online: bloggerii. Aproape 20 de oameni au răspuns invitației, încă vreo 10 și-au programat vizite în săptămâna care vine, iar reacțiile celor care au reușit să ajungă mi-au confirmat că un asemenea loc nu poate fi lăsat să dispară: e uimitor să vezi ce comori avem în jur.

Ce le-a plăcut, cum arată și ce înseamnă Muzeul Farmaciei pentru ei veți afla pe blogurile fiecăruia. Eu trimit însă invitația noastră mai departe: veniți la Muzeul Farmaciei! Muzeul nu va fi salvat dacă nu îl vizităm, iar asta nu poate fi decât o misiune foarte plăcută: veți descoperi în oraș o comoară adevărată. Orarul este luni, marți, miercuri și vineri 10:00-16:00, iar joi  12:00-18:00. Da, e dificil de ajuns, dar lucrurile bune nu sunt întotdeauna simple.

Fii alături de noi online

Ca să păstrăm legătura, avem un cont de Twitter și o pagină de Facebook (care găzduiește o primă galerie foto). Duminică seara, am strâns cele 25 de like-uri necesare pentru început. Luni dimineață -adică, da, chiar peste noapte!- erau 259 de fani. Eu zic că începutul e bun și merită să mergem mai departe.

Vino la Muzeul Farmaciei!

[quote author=”Ghidul Radu Crișan, citat în Ora de Cluj” style=”bigquote italic”]

“Ziceţi că aşa au decis, să fim evacuaţi… Asta mă supără într-un fel… Înţelegeţi, nu poţi muta muzeul de aici, că mi-au mai zis unii – ce tot ţii de beciurile astea? Dar dacă aici e Muzeul, dacă aici a fost prima farmacie din Cluj, dacă aici sunt exponatele, aici se potrivesc toate… cum să fie altceva?” [/quote]

Pentru primarul oraşului-comoară

Primarul Sorin Apostu a comentat în seara asta, la Realitatea TV Cluj, postul „Ce mi-ar plăcea să vă arăt în Cluj” pe care l-am scris acum câteva zile, despre valorificarea unor potenţiale obiective turistice, care în acest moment nu pot fi vizitate.

Sorin Apostu a spus că a citit acel articol, dar că multe din obiectivele de pe lista mea nu sunt în proprietatea Primăriei. Nici nu ştiam să fie vreunul, pentru că, oricum, nu cred că asta contează câtuşi de puţin! Avem nevoie de o administraţie locală care să aibă viziunea şi forţa de a crea parteneriate cu actori privaţi, din care întreaga comunitate să câştige.

De exemplu: mă îndoiesc că azi, în sălile în care a funcţionat primul teatru privat, mai rezistă vreo bucată de cortină – nici nu am avea ce vizita! Dar, printr-o asociere între proprietarii apartamentelor din clădire într-o fundaţie culturală, în parteneriat cu Teatrul Naţional şi cel Maghiar, Opera Română şi cea Maghiară, Teatrul Puck şi Primărie, am putea avea un Muzeu al Teatrului şi Operei, administrat privat. Am da acelor spaţii un sens apropiat de cel original.

Un parteneriat cu Biserica Greco-Catolică ar putea duce la amenajarea turistică a catacombelor şi relicvelor de acolo, în deplină pietate, aşa cum fac biserici catolice din toată lumea.

Salvarea Muzeului de Istorie a Farmaciei ar trebui să fie o prioritate a Primăriei, chiar dacă muzeul e în subordinea şi mai nefericitului Muzeu de Istorie a Transilvaniei. E spre binele Clujului să păstrăm puţinele bucăţele de autentic pe care le mai avem! (pentru cine nu ştie, muzeul funcţionează într-o veche farmacie şi tot ce e acolo e original).

Dacă proprietarii acestor spaţii nu fac nimic, e rolul Primăriei să le deschidă ochii.

O să îmi spuneţi: misiune imposibilă! Şi vă întreb: măcar s-a încercat? Pentru mine, primarul nu trebuie să astupe gropi: sunt destui executanţi în administraţia locală. Liderul e cel cu viziunea, iar de la primarul oraşului-comoară, oricine ar fi el, mă aştept să transforme un oraş frumos într-un obiectiv turistic care să nu poată fi ratat.

Le mulţumesc sutelor de prieteni care au dat sfoară-n ţară pe Twitter şi Facebook în ziua publicării, celor de la Foaia Transilvană, primii care au preluat acel articol, colegilor de la Ziua de Cluj şi servus_cluj, pentru că au transformat un subiect de blog într-o temă de dezbatere publică, lui Ionel Lespuc de la Realitatea pentru că a discutat tema cu primarul şi a numit articolul meu „lectură obligatorie” 😀 😀

Ce mi-ar plăcea să vă arăt în Cluj

Ultimii ani m-au pus des în postura de ghid turistic: prieteni veniţi în Cluj, sau oameni întâlniţi prima dată prin Couchsurfing, mă întrebau „ce ar fi de văzut în oraş”. O întrebare greşită: sunt în stare să dau răspunsul vreme de două zile. Sunt o mulţime de locuri şi legende pe care oraşul ăsta le ascunde foarte bine, iar dacă nu vii aici însoţit de un localnic interesat de povestea locului, sunt slabe şanse să le vezi.

Să vă spun câteva?

  • Muzeul Farmaciei – cel mai fain muzeu din oraşul ăsta, o bijuterie originală, dar uşor de ratat, că are program de instituţie bugetară. În curs de dispariţie prin retrocedarea clădirii.
  • Casa cu horn în spirală, unică în sud-estul Europei. Uşor de ratat – că aproape nimeni nu ştie unde este.
  • Locul în care se întâlneau alchimiştii medievali. Nevizitabil.
  • Primul teatru permanent privat din Transilvania. Nevizitabil.
  • Statuia „copilului fără cap”. În realitate, zice FTR, ar fi o statuie a Sfântului Rochas, dar mi-a fost prezentată prima dată drept statuie ridicată în memoria unui copil decapitat de ghiulelele turcilor.
  • Palatele Babos si Szeki, două clădiri superbe şi complet ignorate turistic, în care sunt apartamente sociale şi locatari încă în proces pentru retrocedare.
  • Muzeul Satului – secţia în aer liber a Muzeului Etnografic. La ultima vizită, un loc pustiu, organizat parcă anti-turistic.
  • Ghiulele înfipte în zidurile a două mari biserici din Cluj, în timpul atacurilor turceşti (altă legendă faină!).
  • Biserica cu cele mai extinse catacombe / cripte cunoscute din oraş – Schimbarea la faţă de pe Eroilor. Catacombele sunt nevizitabile.
  • Temniţa, traseul şi locul de execuţie a condamnaţilor la moarte. Poate aţi văzut spada folosită la tăierea capului celor condamnaţi – este în Turnul Croitorilor. Ştiţi unde se făceau execuţiile? Ştiţi că se poate intra în camera unde erau ţinuţi prizonierii?
  • Locuinţă romană din municipiul Napoca… nu există. După ani întregi de gropi în centru şi scandaluri pseudo-arheologice, Clujul nu are încă o locuinţă din vechiul municipiu roman reconstituită sau pusă în valoare. De fapt, nici nu s-a descoperit una întreagă, deşi se ştie unde ar trebui săpat.
… lista asta a lucrurilor mai puţin cunoscute, cum spuneam, e mult mai lungă! Doar în Piaţa Unirii putem sta ore să discutăm despre fiecare clădire, pentru că aproape fiecare e un vechi palat, cu povestea lui, pe care însă o mai ştiu câţiva istorici. Iar Primăria nu pare interesată să vorbească despre altceva decât „clasicele” obiective turistice de pe hărţile Centrului de Informare Turistică.
Dar totuşi, pentru asta suntem noi, clujenii, iar eu nu vreau să mai aştept ca Primăria să mişte! 😀

Weeekend nocturn: Noaptea Muzeelor, la concurenţă cu Noaptea Depedenţilor de Trailere

Vine un weekend foarte greu: va fi greu de ales unde să ne ducem şi unde să ne împărţim, sâmbătă seara, pentru că va fi plin de evenimente în Cluj.

Noaptea Dependenţilor de Trailere vă invită la ore bune de distracţie (cu popcorn şi bere) în Music Pub, privind cele mai faine „rulote” (pentru dl. Socaciu), respectiv trailere de film pentru noi, restul. Invitaţi de curând la „Neatza, Cluj”, organizatorii au explicat ce trebuie să aibă un trailer bun (şi ce să nu aibă, ca să ne mai lase un pic de mister cu privire la film). Cum ei chiar sunt „depedenţi de trailere”, vă recomand să treceţi pe acolo – poate nu mai plecaţi 🙂
START: Sâmbătă, 14 mai, ora 19 .

Noaptea Muzeelor e un eveniment care are loc în toată Europa – participă cam 3000 de muzee. La Cluj, aveţi intrare liberă la Muzeul de Artă, la Muzeul Meu Preferat (adică Muzeul de Istorie a Farmaciei), dar şi la mai multe muzee ale UBB (zoologie, minerale, paleontologie) – găsiţi aici programul complet.

Şi vă pot spune din experienţă că la Noaptea Muzeelor întâlneşti oameni faini, faini de tot! :))

Pe scurt, nicio scuză să staţi sâmbăta în casă – voi alegeţi!

Înapoi în Cluj (II): Câteva cuvinte despre comoara fără brand

Pe unde m-am plimbat anul ăsta, toată lumea mă întreba despre Cluj, despre ce e de văzut, despre „cum sunt clujenii” şi dacă e rost de distracţie pe-aici. Fireşte, zic. Mai ales dacă veniţi şi pe la mine.

Cel mai interesant a fost însă să văd ce cred ei despre Cluj. Şi aşa am aflat de la o donşoară din Polonia care trecuse pe aici că există „villes pour voir et villes pour boire” – scuzaţi pechineza noastră de francofoni. Altfel spus, sunt oraşe de văzut şi oraşe de băut. Clujul, se-nţelege, e oraş de băut pentru mulţi dintre călătorii tineri, under 30, care trec pe aici.

Dincolo de anecdoticul situaţiei, sunt curios câte din strategiile de brand ale acestui oraş iau în calcul lucrurile care reies la o simplă discuţie cu tinerii care au trecut pe aici. Clujul lor este:

  • Oraş de tranzit. În primul rând, vin la Cluj pentru că e central în Transilvania şi bine conectat. E uşor să ajungi de la Cluj (după standardele româneşti în materie de transportat melci) şi în Maramureş, şi spre Sighişoara – Sibiu – Braşov, şi spre Moldova.
  • Oraş de băut. Clujul e văzut ca un oraş tânăr, în mişcare, e cunoscut datorită vieţii de noapte, a faptului că ai multe locuri unde să faci chef. Lucrul ăsta se datorează studenţilor, celor care vin în Cluj şi ne scot şi pe noi, aborigenii, din amorţeală.
  • Oraş de văzut într-o zi. Dacă nu ai un interes special (gen vizitat cimitirul central – câţi aţi făcut asta în străinătate?), vezi centrul oraşului într-o singură zi. Clădirile istorice din centru, vechi palate de familii nobile, sunt proprietăţi private şi închise sau sunt blocate în procese – nu sunt marcate ca monumente, nu au panouri cu istoricul lor şi, oricum, nu se pot vizita. Cum ar suna o vizită în încăperea unde se reuneau alchimiştii din Evul Mediu? O intrare în Grădina Botanică sau la Muzeul Satului (cel în aer liber, da, spre care nu există transport în comun) duc totalul spre două zile, dar cam atât.
  • Muzee, mai degrabă lipsă. Apropo de muzee, sunt puţine şi nu au specific. Muzeu zoologic există şi în alte oraşe, de ce ar veni austriacul să-l vadă pe cel din Cluj, când are bijuteria la Viena? Muzeul de Istorie e închis şi va mai fi o vreme aşa. Muzeul de Artă nu are „vedete”, lucrări de care să fi auzit şi un turist mediu-educat, pe care să vrea să le vadă. Bijuteria muzeelor Clujului, Colecţia de Istorie a Farmaciei, are program luni-miercuri şi vineri 10-16, joi 12-18, în weekend închis.
  • Trasee turistice inexistente / incoerente. De exemplu: în Turnul Croitorilor puteţi vedea spada cu care călăul Clujului executa condamnaţii. Locul execuţiilor cu pricina e în Piaţa Unirii, sub şantier, dar n-am auzit că ar fi planuri să fie marcat. Condamnaţii erau duşi acolo pe un traseu care porneşte din cea mai veche casă păstrată din Clujul medieval, azi o încăpere a Muzeului de Speologie. Povestea e unică, dar elementele sunt disparate şi deloc valorificate unitar.
  • Nu avem clădiri-vedetă. Nu există un Tour Eiffel al Clujului. Lucrurile spectaculoase despre care le povestesc de obicei turiştilor nu pot fi vizitate (turnul bisericii Sf. Mihail e închis, nu avem măcar un kilometru vizitabil din celebrele catacombe).

Aşa că, deocamdată, Clujul rămâne „ville pour boire”, în timp ce specialiştii în branding îi caută frunza. Ş-altă dată, ş-altă dată…

Citeşte şi:Înapoi în Cluj – bun venit!