Cum arată ușa pe care ieși din casă?

Toată lumea spune în mod normal „ușa de la intrare”. Mie nu mi se pare nimic senzațional în faptul că intri în casă, așa că nu mi-am împodobit niciodată ușa, din afară, cu tot felul de zdrăngănele, care să le arate vecinilor sau trecătorilor… ce?!

Pentru mine ușa e senzațională când o privești din interiorul casei. Cu un pas prin ea începe fiecare concediu, fiecare poveste de iubire, fiecare drum către oameni dragi. E locul de unde pornesc serile relaxate cu prietenii, zilele bune de la lucru, întâlnirile pe care le așteptai de mult, călătoriile pe care le faci cu emoție. Prin urmare, pentru mine, ușa este UȘA DE LA IEȘIRE.

Așa că de curând am schimbat-o și am decorat-o pe interior pentru prima dată, păstrând chiar pe ușa de la ieșire amintirea unor locuri și a unor evenimente faine la care am participat. Nu sunt fanul magneților de frigider 🙂

Ușa ta cum arată?

Usa-de-iesire

P.S. Pentru detalii despre ce înseamnă fiecare punct de pe „harta comorii” de mai sus, am pus poza aici și pe Facebook.

Cum scriem despre sinucidere. Robin Williams vs Mădălina Manole

Robin Williams - The ChronicleVă amintiți sinuciderea Mădălinei Manole? Din păcate, eu țin minte: imagini din casă, transmisiuni în direct de la înmormântare, detalii peste detalii despre otrava folosită și cum o fi făcut rost de ea, reporteri arătând cu degetul locul în care a fost găsit trupul. Azi, presa din Statele Unite a relatat despre moartea lui Robin Williams, aparent tot o sinucidere. Peste tot în presa străină, se spune că „a fost găsit mort prin asfixiere în propria locuință”.

Atât.

Nimeni nu scrie dacă s-a spânzurat sau nu, ce funie a folosit și de unde a agățat-o. Pentru că nicăieri în lumea normală ăsta nu e motiv de mândrie pentru un jurnalist. Moartea unui om cunoscut și admirat e cu siguranță un subiect, dar nu un prilej de circ.

Asta ne arată că jurnaliștii își pot face meseria și dacă se gândesc la familia victimei.

wpid-screenshot_2014-08-12-14-33-59-1.pngDincolo de dilemele interne ale profesiei, m-a impresionat faptul că în două ziare pe care le-am citit online apărea un rând de text extraordinar, din punctul meu de vedere, puțin diferit în fiecare publicație. Erau așa (unul, tradus din memorie):

  • „Dacă vă afectează [emoțional] problemele atinse în acest articol, sunați-i pe Samaritani la numărul…”. Samaritanii sunt o organizație care gestionează o linie anti-suicid.
  • Need help? In the U.S., call 1-800-273-8255 for the National Suicide Prevention Lifeline.

Asta ne arată că jurnaliștii își pot face meseria și dacă se gândesc cu adevărat la cititorii lor.

Apropo, Alianța Română Anti-Suicid are numărul 0800.801.200. Când o să îl vedem în presă?

Acasă la Hitler, despre Israel și Fâșia Gaza

antisemitSuntem în mașină și încercăm să ascultăm radioul. O complicație: știrile sunt în germană și noi știm în total vreo sută de cuvinte. Printre frânturi: atac, Israel, sute de morți, Fâșia Gaza. Și ceva despre copii, dar nu prindem numărul.

Suntem în concediu, mergem spre casa lui Hitler și ascultăm știrile difuzate de posturile din Germania. „Casa” e de fapt un fost centru de comandă, zis Eagle’s Nest sau, pentru cei care își știu rupe limba pe nemțește, Kehlsteinhaus. Plasată într-un vârf de munte, era pe atunci locul în care Hitler și-a plănuit masacrele. Azi, este o destinație turistică populară datorită panoramei. Oficial.

O broșură ne spune că Eagle’s Nest reprezintă „nebunia regimului național-socialist”. Pe telefon, citesc știri în engleză și înțeleg că în urma întețirii războiului din Gaza, au crescut cu 36% atacurile împotriva evreilor din Anglia.

Ajungem la liftul care urcă ultimele sute de metri spre „cuib”. Dar e coadă și stăm cam 45 de minute. În înghesuială, deschid iar știrile de pe telefon. În mulțimea de oameni care merg să vadă centrul de comandă a lui Hitler, pe telefonul meu apare mare titlul: „Zilele evreilor în Europa sunt numărate”. Un citat dintr-un extremist al zilelor noastre, ales democratic, prin vot. Cam ca Hitler.

Din centrul de comandă nazist a mai rămas azi doar un restaurant. Nu veți vedea acolo niciun exponat care să amintească de Hitler. Nici nu cred că e voie. Din păcate, pare să nu fie nici nevoie.

Urmele lui Hitler sunt încă vii, în oameni pe care încă îi votăm. Magazine ale evreilor au fost vandalizate în Franța. După acest titlu, închid telefonul pentru restul zilei. Nu știu cine are dreptate în eternul conflict Israel – Gaza. Nici nu cred că contează, pentru că să vrei exterminarea unui popor, indiferent de motiv, e un coșmar venit cu mașina timpului.

Prefer să cred că, dintr-o greșeală, am citit știri din presa de acum 60 de ani.

Prefer lumea în care fosta cabană a naziștilor e un restaurant plasat într-un loc mai impresionant și unde azi, întâmplător, șnițelul este „sold out”.snitel-sold-out

 

 

 

 

Posedaţii de la Biertan: Ghost Hunt sub Lună Plină

Biertan e locul din România unde e cel mai des super-lună: pe lângă fazele lunii marcate în calendar, se-ntâmplă și Lună Plină, vampiri, zombi, fantome & strigoi, festival de film fantastic şi horror, ediţia trei anul ăsta. Merg acolo de la prima ediţie, când Cucu mi-a arătat atracţiile zonei. La Biertan era însă o problemă: se întâmplau lucruri bizare. Vorbind cu bătrânii din sat, am auzit o poveste tare ciudată, zisă aşa pe la colţuri, în şoapte, şi mult mi-a luat să înţeleg că accidentele aparent întâmplătoare, obiectele care-şi schimbau singure locurile şi lumina care se vedea uneori noaptea din Pădurea Biertanului nu sunt nici naturale, nici nu au explicaţii pământeşti.

Indiciul2
Proiecţionistul Posedat a lăsat în urmă tot felul de indicii ciudate. Lipite cu dublu-adeziv, ceea ce pentru vremea lui, e o performanţă…

Aşa am aflat, cu greu, despre un Proiecţionist Posedat. Acum vreo sută de ani, un proiecționist ieșit la pensie și retras în satul natal primea de la prietenii lui din capitală pelicule pe care să le proiecteze pentru consăteni; dar obiceiul s-a întrerupt brusc, proiecționistul a dispărut de pe fața pământului și niciunul din aceia ce-au asistat la proiecție nu a vrut să vorbească despre acea ultimă seară din cine-luminișul amenajat în pădure. Sau poate chiar nu își aminteau. Știam un singur lucru: Proiecționistul Posedat a lăsat în urma lui o serie de indicii, care să conducă spre sursa necazului.

Să scriu indiciile pentru acest Ghost Hunt a fost cel mai haios proiect pe care l-am avut în 2014. Să văd că aproape tot festivalul s-a implicat în căutarea indiciilor a fost și mai fain! Pe această cale, îmi cer scuze organizatorilor pentru că proiecționiștii, voluntarii și o bună parte a publicului țâșnea în căutare de fantome prin sat în loc să-și vadă de filme și pentru că, la party-ul din prima seară, doi oameni dansau și vreo cinci mese stăteau cu pixul în mână, încercând să rezolve primul indiciu. Zici că era Festivalul Rebus, Mangalia 2007.

Un moment de genul a fost surprins de Horia, căruia i-am șutit această poză pentru facepalm-ul neprețuit al Nonei:

rezolvare-enigme

Asta e șansa voastră, să vedem dacă îi găsiți mai repede soluția. Primul indiciu venit pe calea spiritismelor de la Proiecționistul Posedat a fost ăsta:

IVEQ SHEXE EYVMX
EDM, RY EQ QEMRM VE MXM EVEX
HEV QE KEWIWXM EGSPS YRHI
TERE OM XNQTYP E QYVMX.

Spor la descifrat! Apropo: concurenții au primit textul pe o foaie A5. Poate vă e de folos!

Nu vă mai zic restul indiciilor, poate facem la un moment dat un Ghost Hunt online. Pot să vă zic că unii concurenți au înțeles din textul de mai sus că trebuie să meargă în Dumbrăveni (nu), după ce au transformat literele în coordonate GPS (nu, nu) folosind tastele unui telefon vechi (nu, nu, nu). Iar alții au obținut prin numerologie avansată textul „EL E APOI O”, ceea ce nu înțeleg cum, dar e o realizare orișicât!

numerologie

P.S. Ghost Hunt-ul a fost câștigat de echipa cu numărul 11, „Melcul”, care s-au apropiat de indiciul final și l-au găsit după ce și-au făcut curaj vreo jumătate de oră. Era bine dosit! Au câștigat un sac de cărți de la Nemira, editura cu cea mai mare colecție fantasy, SF și horror din România!

Echipa-Melcul

Felicitări lor pentru victorie și mulțumesc tuturor pentru:

  • amenințările cu moartea primite dacă nu le zic secretul,
  • planurile de a mă trezi pe la 4 dimineața cu apă rece în freză,
  • telefoanele gen „trebuie să te sunăm să-ți spune 006301?”
  • … mai ales, pentru că s-au distrat atât de bine!

P.P.S. Povestea Proiecționistului Posedat ne-a fost dezvăluită în cele din urmă de cea mai talentată vrăjitoare, Bertaluna, la miez de noapte, cu descântec mai tare ca focul!

Bertaluna

Nimeni nu poate fi profet în țara lui. Cu excepția lui Groparu

Aseară, filmul „Usturoi” a ajuns acasă – sau, cel puțin, într-una din casele lui: județul Sălaj. Este locul de unde sunt o mare parte din actori, inclusiv Sebastian Topan și Darius Stoica, doi copii care pleacă la Hollywood (despre care știu că-i în Cluj) ca să se facă actori țîgani evrei, să facă bani și să lase o poveste de dragoste să se împlinească.

Filmul a fost proiectat în deschiderea festivalului de film Tenaris CineLatino, care reunește producții din România și America Latină, iar publicul a arătat cam așa:

Darius Stoica, cel mai recital la vioară pe care l-am auzit de la Toamna Muzicală Clujeană încoace
Darius Stoica, cel mai tare recital la vioară pe care l-am auzit de la Toamna Muzicală Clujeană încoace, în deschiderea filmului

Rectific: în poza de mai sus e cam 40% din public.

Într-un amfiteatru în aer liber de 450 de locuri, în Parcul Central al Zalăului, s-a stat și pe scări, și în picioare pe margini, iar câțiva oameni au privit filmul de sus, de dincolo de gardul care împrejmuiește parcul. Cu 15 de minute înainte de proiecție, organizatorii festivalului – TenarisSilcotub și Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc – au decis să mai planifice o proiecție, fiindcă amfiteatrul era deja plin și sute de oameni mai voiau să intre. Am anunțat proiecția a doua, dar nimeni nu s-a clintit. Noi vrem Usturoi!

Usturoi-Zalau
foto: Facebook Tenaris CineLatino

Reușita „Usturoi”-ului nu-i însă că a atras o audiență record la Zalău (după Cluj, Sibiu, București…), sau că publicul a stat lipit de scaune, a râs și a aplaudat mai mereu, ci faptul că e un film independent incredibil de bine realizat și cu un extraordinar mesaj pozitiv. „Usturoi” face mai multe împotriva discriminării romilor decât toate campaniile pe care le-a făcut vreun guvern şi strămoşii lui. Filmul ăsta, dacă ne arată oameni fumând, ne zice şi că fumatul nu-i bun, iar când ne arată vrăjitoare, ne arată foarte clar cât de naivă e credinţa în acest gen de ocult. Şi nicio clipă nu devine sentenţios şi nu dă lecţii.

„Usturoi” e o colecție de episoade care se leagă într-o poveste frumoasă. Aproape la fel de frumoasă ca povestea realizării lui, pe care producătorul și scenaristul Radu Băzăvan continuă să o scrie, pentru ca tot mai mulți oameni să vadă filmul în cinematografele din toată țara.

Mulţumesc TenarisSilcotub că a pariat pe acest film în deschiderea unuia din cele mai mari evenimente dedicate comunităţii organizate de companie. Felicitări regizorului Lucian Alexandrescu şi întregii echipe. Iar producătorului, scenaristului şi Radu Băzăvan (creditat pe generic și drept catering boy), ce să-i mai zic? Ştii regula că „nimeni nu-i profet în ţara lui”? Sper că Zalăul ţi-a arătat că ţie ţi-a ieşit.

Apropo, Usturoi Doi pe când?

Gest obscen al unui șofer RATUC / CTP. Propun să-l facem imaginea companiei!

Conduceam azi de pe strada Regele Ferdinand spre Camera de Comerț și mă gândeam că voi fi obligat să fac dreapta, ca să ocolesc prin Mihai Viteazu, fiindcă știam că podul peste Someș e în reparații, iar accesul interzis. Surpriză: semnele de interzis dispăruseră (cu excepția unuia, acoperit cu o pungă neagră de plastic). Foarte tare, zic, e voie înainte!

Doar că din dreapta, din piața Mihai Viteazu, a venit un șofer RATUC care și-a băgat autobuzul în intersecție pe roșu, bazându-se pe prioritatea lui de tablă groasă. Practic, la mine s-a făcut verde, am mers înainte, am apucat să traversez intersecția, iar autobuzul a ajuns la capătul podului deodată cu mine și a încercat să-mi taie fața. Dacă pornea chiar și pe galben, n-avea cum să ajungă deodată cu mine – am văzut destui șoferi RATUC / CTP care trec pe galben acolo.

 

Acuma, să zic şi asta: sunt de obicei foarte înţelegător cu şoferii RATUC, fiindcă ei transportă 50 de oameni, iar în maşina mea sunt unul sau doi în mod normal. Prin urmare, mi se pare firesc să-i las. Dar nu când sunt nesimţiţi.

Băiatul ăsta a venit până la câţiva centimetri de maşina mea, la intimidare, încerc să mă facă să-l las pe el, cel care trecuse pe roşu, să se bage. Nu i-a ieşit. Iar apoi, a aflat că am o metodă simplă de lucru cu dobitocii: le fac poză. Aşa că la următorul semafor mi-am scos telefonul şi l-am tras în chip. Habar n-aveam dacă o să se vadă, dar… faceți cunoștință!

Sofer RATUC - CTP Cluj

Propun ca asta să fie următoarea reclamă la serviciile lor…

sofer-ratuc-cluj

…dar orice propuneri sunt binevenite!

 

… dar

 

Cele mai faine reacții la Germania – Brazilia 7-1

that-escalated-quickly

Bună ziua, dragi iubitori ai sportului! Transmitem live cele mai mișto reacții după rezultatul Germania-Brazilia 7-1, cea mai notabilă victorie nemțească de la cucerirea Greciei încoace.

În primul rând, să ne înțelegem. Acest rezultat nu ar fi trebuit să fie o surpriză pentru nimeni: chiar logo-ul Cupei Mondiale a prezis ce se va întâmpla:

 

Și totuși unii se mai întreabă cum s-o fi întâmplat…

 

The Divine Facepalm:

 

De fapt, Isus și-a amintit că are o treabă:

 

… dar locul n-a rămas mult timp neocupat!

 

Explicația e mult mai simplă. Și-au băgat americanii coada:

Dacă nu ați apucat să vedeți meciul, vă prezint și un scurt rezumat video:

Din fericire, Germania nu a e jucat cu România. E posibil ca, în locul brazilienilor, ai noștri să fi întors armele la pauză.

S-a întins pe canapea și a lăsat aeroportul fără pază

ANUNT-VAND-CANAPEA

Știu că risc să fiu percheziționat de trei ori mai bine când mai am drum prin Aeroportul Cluj-Napoca (încă nu mă pot hotărî să scriu „am drum prin Avram Iancu”), dar nu puteam să nu vă arăt știrea asta.

O angajată de la Aeroportul Cluj „s-a întins pe o canapea” alături de băieții de la Securitatea Aeroportuară, Poliția Transporturi Aeriene și un jandarm, descriși de directorul David Ciceo drept „niște hăndrălăi” (sursă)

Tânăra spune că i s-a făcut rău, în timp ce Ciceo sugerează că „și-a desfăcut picioarele” și că vicepreședintele Consiliului Județean Ioan Oleleu „o să fie gelos”.

A se deduce:

1. Ordinea importanței instituțiilor de pază în stat, în funcție de ordinea în care au stat instituțiile în d-ra de pe canapea;

2. O bagatelă: cine a păzit aeroportul în cele patru-cinci ore de vis petrecute de domnii de la Security în grup.

3. Mult mai important, a se determina dacă Ciceo știe că sexul e o foarte bună soluție când te doare capul. Ceea ce înseamnă că practic hăndrălăii nu făceau decât să acorde primul ajutor.

Și în fine, o glumă din almanahul Urzica: dacă povestea se întâmpla în timp ce aeroportul nou era în construcție, domnișoara se trezea plină de sudori?!

 

AIDA în aer liber: artiști de nota 10, logistică de spectacol școlar

Aida-Cluj-artificii-aronet-ro

Opera Națională Română a făcut un pas important în istoria ei: prima reprezentanție în aer liber. E un pas pe care îl aștept de mult timp; scriam în 2010:

La noi, majoritatea instituţiilor de cultură se adresează în continuare tot numai „publicului de specialitate”. Adică celor care deja ştiu că e bine să mergi la teatru, operă sau concert simfonic. Prea rar ies din tipare. Prea rar ies în stradă, adică nu fac concerte în aer liber. Prea rar gândesc programe speciale pentru nespecialişti.

Felicitări Operei pentru curaj. Nu am prins „avanpremiera” Aida de la Alba Iulia, unde același spectacol s-a jucat cu vreo două săptămâni în urmă, așa că am ținut neapărat să fiu printre miile de oameni din Piața Unirii.

Spectacolul a fost desăvârșit, și nu vorbesc aici despre crowd-pleasers, gen defilarea cu 300 de voluntari în costume sau focul de artificii din final, ci despre interpretarea soliștilor Dragana Radaković (Aida) și Hector Lopez (Ramadès – căruia prietenii cu care am venit insistau să îi spună Aroneț). Alături de ei au fost soliști ai Operei Naționale din Cluj, corpul de balet și orchestra – o desfășurare impresionantă de forțe, dar una deloc întâmplătoare. „Aida” e primul spectacol pus în scenă acum 120 de ani, la înființarea operei clujene.

Păcat că acest efort artistic de nota 10 a fost sabotat tehnic. Nu mă refer la incidente, precum microfonul uitat deschise în care se auzeau conversații de culise sau spectatorul care s-a urcat pe scenă să privească piața, până când a fost scos cu binișorul de un solist. Nu poți controla totul, tot timpul. Totuși, mi se pare trist ca la un asemenea moment chiar sonorizarea să lase de dorit, cu boxe care fluieră sau bârâie, cu microfonie, cu ecranul pentru subtitrare plasat prea jos și încă în spatele unei boxe, în așa fel încât poate 30% din spectatori îl puteau vedea. Nu poți pune scaune în toată piața (bine, poți, să zicem că-i complicat), dar nici să pui 100 și să te aștepți să ai mii de oameni în picioare vreme de 4 ore.

„Aida” a fost un experiment – un prilej de a vedea dacă oamenii vin la spectacole în aer liber, spunea directorul Marius Budoiu. Acum, sper că publicul le-a confirmat interesul, iar următoarele producții să iasă din zona experimentalului și să aibă parte de suportul logistic pe care îl merită.

Sâmbătă, Opera a fost cu adevărat a clujenilor. La mai mare 🙂

 

12 replici absolut reale pe care nu mă așteptam să mi le zică prietenii

Ați avut vreodată conversații absolut fireşti la momentul respectiv dar care, scoase din context, să nu aibă absolut niciun sens?! Pentru că trăiesc într-un grup de prieteni cu imaginaţie, aud foarte des replici care n-au nicio legătură cu realitatea… decât în acea clipă!

Astea sunt replicile mele preferate, absolut reale şi logice, dar care scoase din context par de pe altă planetă:

 

1. „Tu ai hipnotizat vreodată o găină?”

 

2. „No mă, și am citit azi o chestie foarte tare într-un psalm”

2-psalm

(mersi, bă, Auraş!)

 

3. „Vreau să îmi dau doctoratul. Sau măcar să îmi tai niște geanşi!”

3-phd-geans

(pentru că internetul are o imagine pentru orice)

 

4. Are o față așa, cam de anii ’90.

4-mr-boombastic

 

5. Sună-mă să te întreb ceva despre lesbianism vampiric.

5-lesbianism-vampiric

 

6. „Doamnă, că rog frumos nu că dați foc! Așa ceva nu se face!”

 

7. „That’s not funny. Also, that’s not how you spell philosophical”

7-a-posteriori

 

8. „Mai bine femei decât băieței”

8-vitraliu

 

9. „Nici oral nu a scris-o bine”

9-dati-mi-bursa

 

10. „Dacă Cenușăreasa îşi pierdea sutienul, povestea era mult mai interesantă”

10-huge-bra

Urmată de replica: „Nu, că de obicei până le bag în dicţionar sunt fără sutien”. Ştiu, #totnufacesens!

 

Adăugaţi replicile fără sens ale prietenilor voştri mai jos. Sau pe Facebook. Sau într-un psalm.