19th Ave New York, NY 95822, USA

Cine face o televiziune pentru Tudor Giurgiu?

Istoria logo-ului TVR Minunile din Consiliul de Administraţie al TVR i-au retras sprijinul lui Tudor Giurgiu, preşedinte – director-general, după publicarea raportului pe 2006 al instituţiei, care anunţă pierderi de 17 milioane de lei. Un gest care e doar un fel de vot de blam, fiindcă Giurgiu poate fi schimbat din funcţie doar de Parlament, aşa că sprijinul lor era mai curând o promisiune că nu îi vor pune piedică pe culoarele televiziunii.


Dar e un gest care arată că performanţa (jurnalistică şi managerială) n-are nici în clin nici în mânecă cu deciziile CA al TVR. Cum s-a schimbat televiziunea publică în timpul mandatului lui Giurgiu?


Pentru prima dată în mulţi, mulţi ani, mă uit cu plăcere la Jurnalul TVR, după venirea lui Cosmin Prelipceanu, sub mandatul Rodicăi Culcer. Şi sunt destul de "tradiţionalist" ca jurnalul principal de ştiri al unei televiziuni să mi se pară cartea de vizită a postului. În sfârşit, invitaţii la ştirile TVR nu sunt puşi acolo să se laude, ci-s chestionaţi serios, fără să fie lăsaţi să evite răspunsurile, de un prezentator – moderator la care vedeai că ştie subiectul şi care are curajul să pună întrebările necesare. Cosmin Prelipceanu este mult mai potrivit pentru acest job decât aş fi crezut când a plecat de la Realitatea, dar a dovedit că este o gazdă excelentă, potrivită formatului şi care reuşeşte să mă "plimbe" prin noutăţile zilei cursiv şi elegant. Plus, îmi place la nebunie cum citeşte ştirile. 


Faptul că Tudor Giurgiu a divorţat de Rodica Culcer a fost dezamăgitor, dar nu am sesizat încă nici vreun efect negativ la nivelul Jurnalului, iar ca telespectator, exact acest lucru mă interesează. Comparaţi un jurnal TVR de acum cu unul din epoca Dana Războiu şi veţi vedea oricând o diferenţă semnificativă. Transformarea a fost posibilă datorită lui Giurgiu.


TVR2 a încetat să mai fie un post de umplutură, reuşeşte să îşi definească mai bine ţinta şi formatul, chiar dacă schimbările de imagine mi se par cam dese, sunt parcă prea multe concepte în prea puţin timp. Mai e de lucru, dar gândiţi-vă, şi în acest caz, ce se întâmpla acolo acum câţiva ani.


Cât despre bani şi pierderi, a nu se uita că anul trecut încasările din publicitate ale TVR au crescut cu 60%. Cifra este enormă, dincolo de orice închipuire, pentru că posturile publice au limite serioase, din fericire, la volumul de reclamă pe care îl pot difuza.


Chiar raportul pe 2006 e un exemplu de schimbare în TVR: este mult mai transparent, mult mai plin de informaţii decât precedentele. E poate una din cele mai mari schimbări care se pot produce într-o instituţie mamut ca TVR.


Lui Giurgiu i se poate reproşa însă creşterea cheltuielilor salariale cu 25%, la aceiaşi angajaţi. Nu uitaţi că vorbim însă de presă, un domeniu în care unii lucrează pe boabe de fasole, iar alţii sunt plătiţi lunar cu echivalentul unui OZN, prin urmare, în anumite cazuri, trebuie să ne aşteptăm la salarii imense. Tot aici intră şi costurile de producţie ale emisiunilor proprii, care evident că sunt mai umflate decât la privaţi. Ambele aspecte, salarii şi producţie, pot fi înţelese doar de cine a văzut vreodată un contract de muncă din televiziunea sau radioul publice. E mai simplu să îl atârni (sau suspenzi, n-am înţeles) pe Băsescu decât să dai afară un om pentru că, pe scurt, e prost sau leneş. Şi schema de personal suferă de paradoxuri: prea mulţi băgători de seamă pe lângă câte un Dorel muncitor într-o parte, criză acută de personal într-alt departament. Propuneţi voi o soluţie, dacă nu ai voie să dai afară oameni.


Un alt mare reproş, dar ăsta merge în altă parte: de ce preşedinte – director general? Denumirea ascunde un cumul de funcţii: preşedinte al Consiiliului de Administraţie + director general TVR. Situaţia e similară în SRR (radioul public). Mult mai normal ar fi să avem două persoane diferite, ca într-o companie privată cu acţionariat divers, unde rareori CEO şi general manager sunt acelaşi om. E drept că în TVR e nevoie de o mână de fier pentru schimbări, dar uite că eu am încredere în Tudor Giurgiu şi alţii nu; în numele ălora, cine are dreptul să controleze?


Pentru mine a fost o premieră să pot spune că am încredere în ştirile naţionale TVR. S-a întâmplat în timpul mandatului lui Tudor Giurgiu. Nu vrea nimeni să-i facă o televiziune numai pentru el şi Prelipceanu? Promit să mă uit!

 

Mici războaie jurnalistice


Pentru că nu suntem sănătoşi dacă nu scriem unii despre alţii, vă propun o trecere în revistă a modului în care a scris presa despre TVR. Cel mai interesant e Jurnalul Naţional, care are un război deschis cu Giurgiu. După o explicaţie foto gen "Oricât l-ar aranja subordonaţii săi serviabili, Tudor Giurgiu tot nu reuşeşte să iasă la vopsea", hai dom"le, plimbă ursu' ăla cu obiectivitatea la altă masă. Măcar – şi e mare lucru – ziarul e sincer.


În rest, România Liberă zice că "PNL a găsit înlocuitor pentru Tudor Giurgiu"… pe şefa biroului de presă al PNL, Brânduşa Miron. Nu ştiu cine e şi cât de tare se pricepe, dar şi să fie geniul Carpaţilor, dacă vine dintr-un astfel de post, printr-o astfel de numire, va avea din start o credbilitate zero. Cam ca în cazul unei instituţii similare.

 

Gândul se rezumă la republicarea ştirii Mediafax, în timp ce Cotidianul ia şi reacţii la zvonul demisiei lui Giurgiu, care neagă şi zice că va rămâne unde e, până vine cineva cu ranga să-l dezlipească (ok, nu în termenii ăştia, dar eu tot sper).

 

Pentru mai multe detalii despre raportul pe 2006, un rezumat bun şi scurt a făcut Emil Stoica pe hotnews.

 

Related Posts

Leave a comment