McDonalds, o viziune rurală

{xtypo_quote}Am fost la McDonalds, d-apăi altu nici nu mai merg io acolo. Că mi-am luat cartofi prăjiţi, porţie mare îi cât s-o ţin ni aşa în palmă, şi cu nu ştiu ce sandvici, că îl mănânci şi pe când ieşi numa bine poţi să intri la loc că ţi-i iară foame.Şi eram cu Paul, apăi aşteptam să vină tava şi o zis Paul că ce tavă să vină, că pe aia ni ni-o pus la amândoi. Nici pită nu îţi dă sau ceva, numa aşa cartofi şi o de-aia mică de nu mă mir că numa pruncii merg.{/xtypo_quote}

 

Aaaaaah. Lung oftat de satisfacţie, după ce stai de vorbă o vreme cu un meşter mai de la el de-acasă, cu reputaţie în trei – zece sate, care dacă ar fi găsit viermele ăla din salata de la Marty (recomand salata Cezar, apropo) s-ar opri numa' cât să se strâmbe şi să zică simplu că nevastă-sa are grijă mai multă.



Album foto: toamna 2007

Dup-aia am vorbit cu poetul satului, la o pipă, despre cât e de greu de
tradus Graham Greene, aşa că meşterul a zis "că-i lasă pe intelectuali
în pace". I-am recâştigat respectul după ce-am scos un buton de apă din
fântână, am făcut ciment cu balastiera şi l-am turnat în fundaţii, asta
aşa, din seria "bine, bine, vorbeşti tu la radio sau scrii la ziar, da'
nu şi lucri ceva?".


Lumea satului aşteaptă acum cu mare interes internetul care vine pe
stâlpii UPC, care au ajuns deja la şcoală. La cum se mişcă oamenii ăia,
la anul parcă văd că îmi explică cum îi aia web-doi-zero. Nu glumesc:
în ritmul lor, centrul metropolitan ar putea să n-aibă centrul chiar la
Cluj-Napoca.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *