19th Ave New York, NY 95822, USA

Lupta românului cu statul român

Cea mai mare măsură a eșecului unui stat este faptul că împiedică dezvoltarea propriilor cetățeni. Că își sabotează singur companiile și organizațiile non-profit care, într-o lume normală, ar fi fundamentul unei creșteri sănătoase.

Statul român, pe scurt, e o maimuță dotată cu fierăstrău, care taie cu entuziasm fix craca pe care șade.

Fundația Română pentru Copii, Comunitate și Familie (binescunoscuta FRCCF) se gândește să își închidă porțile. A luat parte la un program european, banii de la stat au venit cu mare întârziere, deci mai totul s-a întâmplat pe banii fundaţiei. Statul, în loc să-şi ceară scuze, le cere acuma vreo 10 bibliorafturi de documente, pentru ca fundaţia (tot fundaţia, care a lucrat!) să-şi dovedească buna credinţă.

Povestea, cu absurdul ei, e foarte bine spusă de Ora de Cluj.

Asociaţia Hans Spalinger din Cluj se ocupă de educaţia, sănătatea şi, mai pe scurt, fericirea unor copii cu handicap mintal sever asociat. „Asociat”  înseamnă că, pe lângă autism sau sindrom Down, copiii ăştia mai au şi alte probleme. Asociația avea un sediu oferit de Primărie. O direcție din Primărie le-a spus că li se atribuie spațiul, pentru că nu e revendicat. La câteva zile distanță, altă direcție din Primărie i-a anunțat că trebuie să plece, pentru că spațiul cel nerevendicat a fost retrocedat.

Acum, oamenii care îi ajută pe copiii pe care nimeni altcineva nu i-a ajutat înainte se luptă să plătească o chirie imensă, pentru a oferi condiții decente copiilor.

Habitat for Humanity Cluj construiește case pentru familii sărace. Voluntari din toată lumea vin la Cluj pentru a ridica aici locuințe decente, simple și accesibile ca preț. Ca urmare a acestei activități, Habitat ajunge (surprinzător, nu?) să dețină case. Până când casele sunt transferate familiilor, trebuie îndeplinite o mulţime de proceduri: parcelare, întăbulare, contracte semnate pe fiecare pagină, avize, alte avize, certificate, iar cadastru şi tot aşa.

Sunt luni şi ani de eforturi, timp în care Habitat e nevoit să rămână proprietar pe case datorită întârzierilor birocratice. Legea spune că proprietarii plătesc impozite. Iar suma pe care Habitat o are acum de plătit e mai mare decât costul a două locuinţe. Asta dincolo de faptul că a plăti o asemenea sumă deodată înseamnă a trage obloanele şi a pleca acasă!

 

Să mai continuăm lista asta? Mai are rost să ne luptăm cu statul, care nu e altceva decât o serie de oameni şi mecanisme puse acolo să ne ajute şi să ne servească?

 

Related Posts

Comments (3)

eu as zice sa incepem si informam oamenii despre alternativa libertariana..as zice sa ne apucam de treaba mai serios si mai hotarat!!..

e foarte greu sa duci singur o lupta impotriva unor „mafioti”

oameni sunt…vorbe sunt… fapte mai tebuiesc

Leave a comment