Licitaţie la Informaţia de Cluj

O zi obişnuită din viaţa unui jurnalist în vremea crizei. Prima şedinţă începe la ora 9 şi jumătate; printre subiectele de pe agenda zilei nu se numără şi anunţurile apărute la mica publicitate, conform cărora calculatoarele pe care se scrie în redacţie sunt scoase la vânzare.

Când şedinţa se încheie, ziariştii nu ştiu că se ridică de pe scaune care, teoretic, sunt deja sub sechestru. Nu le-a spus nimeni oficial, iar bănuielile fiecăruia nu se discutau la ţigară.

La ora 10, apare un tip. „Am venit pentru licitaţie… a lu’ domnu’ Vitoc. Aici sunt bunurile alea de vânzare?”, întreabă. Secretara îl trimite, prin urmare, jos, la domnul Vitoc.

În redacţie, munca continuă. Ziua se apropie de final, articolele se scriu şi se predau ca de obicei. Nu se vinde nimic din tot ce era de vânzare.

Acum, oamenii ştiu că lucrează la calculatoare care se pot vinde oricând, ca să plătească datoriile ziarului. Dar cum să-i mare mire asta pe jurnaliştii care în ultimele două luni au luat bani o singură dată, o jumătate de salariu, înainte de Crăciun?

Aţi urmărit producţia „La licitaţie”, pusă în scenă la Mediamira Editura S.R.L., în sediul Informaţiei de Cluj Regia: Ionel Vitoc (apare şi în rolul protagonistului nevăzut). În rolul datornicilor: Valentin Nica şi Nicolae Badiu.

Caietul de sală mai precizează că apariţia săptămânalul Informaţia de Cluj nu va apărea săptămâna viitoare tipărit. Se amână. Deocamdată.

6 comentarii la “Licitaţie la Informaţia de Cluj”

  1. La asta m-am gândit când am scris. „Deconectarea” care apare între munca de zi cu zi a unei redacţii şi momentele de criză din viaţa unei firme ca oricare alta, până la urmă.

    Cred că a fost mai degrabă o manevră de speriat acţionarii, din partea lui Vitoc. Ceea ce nu e rău, mai ales că n-a oprit munca în redacţie.

  2. de ce trebuie sa rasucim cutitu in rana. le-ai cantat prohodul, si tu, si prodan de la infintare si acum, cand sunt momente grele, tot de ei de iei. imi aduc aminte ca si de citynews.ro te legai intr-o perioada zilnic. sincer nu te inteleg.
    e o situatie disperata, oamenii aia nu au ce pune pe masa, si sunt acolo ziaristi de talie nationala, dar vor trece si peste asta. Tu, in schimb, nu vei fi iertat usor pt rautatea de care dai dovada. In loc sa incerci sa ii ajuti tu ce f
    aci??
    ei ei aronetz, cum se invarte roata!

  3. Tibi… 🙂

    E simpatic comentariul de mai sus pentru ca inteleg ce vrei tu sa promovezi, ideea asta de solidaritate de breasla care nu prea exista pe la noi, dar cred ca n-ai inteles de ce scriu eu despre astfel de lucruri.

    Indiferent cine nu ma crede, nu am drept scop „sa ma leg” – fie de City, de Ziua sau Informatia. Iar solidaritatea adevarata nu se poate baza, omule, pe bagatul problemelor sub covor sau necomunicarea lor intr-un spatiu cum e asta, frecventat cel mai adesea de jurnalisti (si fani Harry Potter).

    Nu vor avea momente mai grele sau mai usoare pentru ca scriu eu despre ei. Nu o fac cu rautate, chiar daca insasi mediul scris nu permite deslusirea unui ton, de regula, neincrancenat.

    Intamplator, acum era vorba de Informatia, despre ale caror initiative si proiecte am scris de ori cate ori am putut, pentru ca mi s-a parut ca merita cunoscute (iti amintesti ca laudam echipa, la aparitia ziarului?). Dar as face la fel cu orice ziar, chiar si „concurenta”.

    Sunt convins ca se invarte roata. Iar eu voi putea lucra alaturi de oricare din oamenii despre care am scris si voi scrie. Daca ei vor vrea sa lucreze alaturi de mine, tine de placerea de a avea alaturi un om sincer.

    Cred ca ne lipseste tare mult o… sa-i zicem, prezumtie de buna credinta. Sa plecam de la ideea ca nimeni nu scrie ca sa distruga sau sa faca rau. Se poate?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *