Jurnaliştii au cod deontologic. Urmează punctele-amendă

De câteva minute mi-a sosit în inbox Codul Deontologic Unic realizat la reuniunea Convenţiei Organizaţiilor de Media. Interesant e nu doar documentul (care conţine reguli pe cât de bun-simţ, pe cât de rar aplicate), ci mai ales că se încearcă, drept demers de auto-reglementare a breslei, introducerea unui sistem de puncte de penalizare, ca la carnetul de şofer. După un număr de gafe, respectiva publicaţie nu se mai poate lăuda că respectă codul. Curat şi simplu, fără legi gândite de distinşi parlamentari.

Citiţi aici codul şi comentăm după:

5 comentarii la “Jurnaliştii au cod deontologic. Urmează punctele-amendă”

  1. Mi se pare foarte slab codul – aproape fiecare punct este ambiguu si se pot da exemple nenumarate care sa puna sub semnul intrebarii validitatea aricolelor. Se vede ca nu a fost implicat niciun expert in reglementare, sau ca nu s-a putut impune. 🙁

  2. Denes, dai si niste exemple? poate niste argumente? nu de alta, dar sa stim ce povestim.

    mie mi se pare curajoasa treaba cu negociatul contractelor publicitare. deci NU sunt jurnalisti cei care se ocupa si de asta.

    aviz amatorilor. si chiar si clasicilor 🙂

  3. Exemplu: art 2.3 Jurnalistul are dreptul de a se opune cenzurii de orice fel. Intebarea este ce este cenzura de orice fel, si cum se poate opune. Se poate opune sau trebuie sa se opuna? de ce?

    3.2 Pentru a evita conflictele de interese, se recomandă ca jurnalistul să nu fie membru al vreunui partid politic. de ce se recomanda si nu se interzice? este un conflict de interese ori ba? ce sens are o norma care de fapt nu este o norma?

    4.2 Se permite acceptarea de materiale promoţionale sau a altor obiecte cu valoare foarte mică. adica maxim 1 leu? sau maxim 100 usd?

    6.1 Jurnalistul va face demersuri rezonabile pentru a verifica informaţiile înainte de a le publica. Informaţiile false sau cele despre care jurnalistul are motive temeinice să creadă că sunt false nu vor fi publicate. Poate ca nu este rezonabil sa verifici o informatie din mai mult de o sursa indoielnica daca nu ai timp? sau nu ? sau da?

    astea sunt unele exemple care mi-au sarit in ochi. as pune mult mai mult accent pe definirea conceptelor si pe niste reguli ce sa nu lase loc de interpretare. daca sunt permisive sa fie permisive dar clare nu prin ambiguitate

  4. marea parte a acestor dileme se rezolva pe teren, respectiv la fata locului, in timp ce muncesti. cred eu.

    apoi, cumva mi se pare ca nu poti sa interzici, din exterior, unui jurnalist, sa fie membrul simplu al unui partid politic. invariabil, ai simpatii. chiar daca nu ai carnet, poti sa ai simpatii. aici prevaleaza buna-credinta. (sa ne intelegem, nu sunt de acord cu carnetul, dar nici nu cred ca e posibil sa interzici cuiva sa fie membrul unui partid).

    all in all, mi-e teama ca exprimarea asta ambigua e data, mai degraba, de o anume formare a autorilor. insa documentul in sine e un pas 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *