19th Ave New York, NY 95822, USA

Jurnalismul cetăţenesc şi soldaţii ucişi în SUA, un epitaf comun

O sumă de oameni – în general cei cărora li se luminează ochii când presa e atacată, indiferent în cel fel – prohodesc de câţiva ani dispariţia jurnalismului ca profesie, aşa cum îl ştim, în faţa noilor moduri de comunicare impuse de jurnalistul-cetăţean. La ce ne mai trebuie jurnalişti, ziare, dacă omul care e martor la evenimente devine reporter ad-hoc prin Twitter şi YouTube? Avem jurnalism cetăţenesc, în care oricine ştie ţine în mână o săpunieră devine reporter.

Nu vorbesc bine franceza, dar îmi permit să tuşesc, elegant: bullshit.

Tot ce s-a schimbat e că martorii la unele evenimente nu mai trebuie întotdeauna căutaţi îndelung, pentru că sunt de găsit ceva mai uşor (şi ne-exclusiv) pe internet. Ceea ce nu s-a schimbat, şi aici intervine rolul jurnalistului profesionist, este că orice declaraţie a unui martor trebuie verificată, nu prezentată ca fapt. Iar asta se învaţă la şcoala de presă sau furând meserie în redacţii.

Un trist exemplu e tragedia de la Fort Hood, SUA, unde au murit 13 oameni; presa care relata cazul publica informaţii prezentate pe Twitter de cineva din interiorul bazei armate. Doar că toate „update”-urile respective s-au dovedit a fi, neaoş spus, fake – persoane date drept moarte trăiau, iar atacatorul era unul, nu trei. Dar media mainstream au înghiţit hapul fără probleme, pentru simplul motiv că e la modă să faci social media. Detalii despre acest caz, aici.

Chit că predic în deşert, spun în continuu un lucru simplu: jurnalismul de calitate, în sine, nu se schimbă. Apar mijloace tehnice noi, dar principiile sunt aceleaşi. Am început presa pe pix şi hârtie, apoi reportofoane, am lucrat cu minidiscuri, acum înregistrăm direct mp3. Martorii nu sunt doar de pe stradă, sunt şi de pe internet. Dar ceea ce au văzut ei nu-i literă de lege. Folosit cu discernământ, informaţiile din „noile surse” sunt o mină de aur. Altfel, sunt numai cianură.

Related Posts

Comments (3)

… dinlipsa de public. S-a nascut infotainmentul, care nu este jurnalism, ci showbusiness. Trebuie sa provoci, ca sa ai reactii vandabile. Regula dupa care lucreaza „trusturile”. Competitorii independenti nu au, pe termen lung, nici o sanasa. Goodbye, caine de paza al democratiei.

… în mod paradoxal, pentru că este o meserie grea și nu oricine poate fi jurnalist. Informatia de presa nu doar că trebuie verificată în mod profesionist, ci trebuie și gândită și prelucrată jurnalistic în mod profesionist.

Nu are rost să confundăm aici jurnalismul veritabil cu infotainmentul. Informarea este una, jurnalismul este cu totul altceva. Tocmai diferența aceasta califică jurnalistul.

Iar atentia la surse inseamna foarte mult; in cazul Ford Hood, cei care au muscat-o cel mai tare au fost jurnalistii „profesionisti”, care au uitat ca sursele „new media” n-au niciun motz in plus fata de cele clasice.

Adica nu iei din start, de bun, orice zic. Nu le dai drept adevar. Oricat de tentant ar fi. Mi-ar placea sa-mi amintesc ce prof de jurna mi-a zis „si daca bunica iti da o informatie, o verifici”.

Leave a comment