Azi e la modă live bloggingul, dar de ziua copilului scriu seara în jurnal cum a fost, ca pe vremuri. Retrospectiv, nu la minut.
Dimineaţă, foarte dimineaţă, am mers la lucru. Serviciul meu e un fel de joacă, aşa că nu mai contează că nici pentru şcoală nu mă trezeam aşa repede. Azi la serviciu am devenit Spiderman!
Şi copiiilor mari le place să-şi reîntâlnească prietenii. Când te întâlneşti de ziua copilului cu un om care te salută cu „la mulţi ani” din prima clipă, ştii că sunteţi pe aceeaşi lungime de undă.
După-masă, am prezentat Ziua Piticoţilor Habitat. Unii oameni mari spun că azi copiii nu se mai joacă. Nu ştiu ce copii cunoaşteţi, dar cei din familiile Habitat au făcut colaje din legume, au dansat, au făcut parada modei, au desenat, s-au transformat în mumii şi au sărit coarda. (Aurelian, aştept pozele. Daniela, mulţumesc!). Copiii ăştia de la Habitat au zâmbit aşa frumos încât, la final, a ieşit soarele!
Următoarea joacă a fost în Cărtureşti – unde oamenii mari redevin copii în fiecare miercuri, dar de 1 iunie a fost bine şi marţi. Azi, mi-am perfecţionat tehnica în a face baloane imense de săpun, am construit cu lego şi am avut o imensă contribuţie de o bucăţică în puzzle-ul de 1.000 de piese al lui Cosmin. Că, după aia, am fi tras cu praştia în Auchan e doar un zvon neconfirmat!
Iar seara, doar ca să ştiu că am crescut mare, ea m-a luat de braţ când ne-am plimbat prin parc. Ca oamenii serioşi!
oooh welcome back, sir! credeam ca ai uitat de partea astea de blog. dar cum de e pe prima pagina?