19th Ave New York, NY 95822, USA

Iubiri și divorțuri. Coloana sonoră: Cristi Minculescu și IRIS

cristi-minculescu-iris-din-nou-impreunaAm iubit IRIS. Anul nu-l mai știu, pentru că bătrân; dar eram în camping la un lac de lângă Baia Mare, unde IRIS a fost 90% din coloana sonoră a uneia din excursiile de care îmi amintesc cu enorm de mult drag. Sigur, simt nevoia unei explicații pentru generația care a descoperit muzica lor pe YouTube: când n-ai 4G pe telefon și YouTube e o idee care urmează să-i vină cuiva, iei CD-urile preferate cu tine în excursie și… cam atât.

Am urât IRIS. Fix când au scos piesa „Vino pentru totdeauna”, tocmai ce trecusem prin cea mai urâtă despărțire evăr. Și îl auzeam pe Cristi Minculescu la radio: „vinooo iaaar, dar pentru totdeauna”. I-am urât așa, cu sete, în timp ce mă trezeam că le cânt noua melodie.

Faptul că oamenii ăștia fac istorie muzicală de 35 de ani e un gând plăcut (cel puțin, hei, sunt mai tânăr decât ei!). Iar acum, după 3 ani de absență, Cristi Minculescu și IRIS sunt „Din nou împreună” și, sâmbăta asta, sunt împreună la Cluj! Turneul lor național include 14 orașe din România și Chișinăul; iar noi îi vom putea asculta live la Casa de Cultură a Studenților.

După 35 de ani de istorie muzicală, după 3 ani de absență, e timpul să văd dacă îmi amintesc versurile – iar bănuiala mea e că, dacă ți se sincronizează vreodată despărțirile cu o piesă, le-o poți cânta și nepoților la pensie, chiar și după ce ai uitat prilejul cu care ai învățat-o și, eventual, cum te cheamă.

Dar acum e vorba de reîntâlniri, iar dacă vreți și voi să-i reîntâlniți, fac cinste cu sprijinul organizatorilor: o invitație dublă la concertul de sâmbătă vă așteaptă dacă veți lăsați un comentariu la acest articol, până vineri dimineață la ora 10. Și dacă îmi spuneți piesa voastră preferată (și eventual la ce v-a fost coloană sonoră), aveți un bonus 🙂 De acolo, decid sorții.

Iar dacă vreți să vă asigurați de pe acum un loc în sală, biletele se găsesc la Casa de Cultură a Studenților, în reţeaua magazinelor Germanos, Orange, Vodafone şi Diverta sau, că tot suntem online, uite-aici pe www.iabilet.ro, cu prețuri între 60 și 140 de lei.

 

UPDATE: Folosind ID-ul unic al fiecărui comentariu, am tras la sorți premiul – o invitație dublă la concertul de la Cluj. Felicitările și invitația merg spre Sonia Pavlenko, pentru care IRIS a fost coloana sonoră a unei admiteri de succes la facultate 🙂

Comments (5)

Piesa mea preferata de la Iris este „Baby”, imi aduce aminte de anii de liceu. Imi aduc aminte de o excursie din vremea aia, de colegii de liceu, cum cantam impreuna piesa asta …

Ce fain ai scris Andrei…mie mi-a placut intotdeauna Baby…mereu cand vad Iris imi aduc aminte de ea. Pacat ca s-au rupt ca trupa…poate aveau nevoie si ei de o pauza…

Faceam gramatica pentru admitere la facultate – mai precis dadeam ceva teste acasa la o profa, si stateam la biroul fiicei ei . Pe birou un casetofon, in care era intotdeauna aceeasi caseta cu Iris – si porneam in surdina casetofonul (ca doar eu se presupunea ca scriu, nu ascult ceva, si oricum nu se cadea sa folosesc casetofonul unei persoane pe care nici nu o stiam). Ascutam intotdeauna Iris cu Somn bizar. Vrei sa dormi, si dormi… Doar perna ta o vezi…
Treceam printr-o perioada de oboseala crunta, cu dormit in medie niste foarte putine de ore pe noapte, iar piesa asta imi amintea intotdeauna de cat de mult imi doream sa pot sa recuperez macar o ora de somn…

Era inainte de revolutie cand m-am indragostit de rock (hard rock). Pe Iris i-am intalnit, cred, prima oara, la Cenaclul Flacara si apoi m-am indragostit de ei iremediabil. Erau alternativa la rock-ul din vest despre care mai mult vorbeam decat ascultam, astfel ca au reusit prin primul album IRIS sa acopere o nevoie a tinerilor din acea perioada. Cred ca intreg primul album mi-a fost coloana solnora la multe intamplari, peripetii, excursii. „Pe ape:, „La popas”, „Trenul fara nas” si mai ales „Noaptea” cred ca, pentru multi, au fost imnuri sau „coloana sonora” la unele din cele mai importante momente memorabile din tineretea celor care azi au 45-55 de ani. Nu existau pe atunci CD-uri, eventual viniluri , benzi de magnetofon si de cele mai multe ori prin excursii casete inregistrate de prietenii care aveau o „scula” de muzica mai buna.

Iris cumva a reusit sa fie doar o placere pentru mine si nu am amintiri mai putin fericite. Si piesa preferata e Casino, pentru ca mi s-a parut un videoclip superb si versurile au ceva anume, greu de descris in cuvinte….

Leave a comment