Încrederea în viitor nu-i obicei românesc

Se zicea într-o vreme că orice român are în casă o pungă de pungi. Unele-s rupte, dar… nu se știe când or folosi vreodată!

Avem mulți un sertar cu tot feluri de lucruri pe care nu le aruncăm. Mda, cablul ăsta nu funcționează, dar hai să-l ținem că poate or fi buni conectorii. Sau ne trebuie vreodată un șnur, cine știe? Papucii ăștia de casă sunt doar un pic rupți. Bibelourile astea cu o vastă valoare de strâns praful? Sunt niște ieftinăciuni made in China, dar sunt moșteniri de familie. Două-trei carcase de calculatoare stau cuminți sub birou, că… nu se știe!

Acuma așteptați probabil poantele cu ce mai strâng românii; dar adevărul e că obiceiul ăsta de Gollum ne trădează o mentalitate care ține de adâncul neamului: nu avem pic de încredere în viitor. Păstrăm ceea ce avem pentru că, la un moment dat, o să avem nevoie și n-o să avem. Bântuiţi de spaimele sărăciei, nu ne vine să credem că, dacă vreodată o să ne trebuiască ceva la care renunțăm acuma, vom primi. Cumpărăm, împrumutăm, primim cadou de la un prieten, facem rost – nu… noi trebuie să avem totul în sertarele casei.

Dacă vine apocalipsa, rezolvă românul cu o șurubelniță. În cruce! Dacă la CERN se formează o gaură neagră care amenință să înghită universul, românul scoate o sârmă dintr-un radio mai vechi și o leagă.

Suferim de obezitate colectivă; suntem un organism care strânge și pune pe șolduri colaci de lucruri inutile pentru vremuri grele care, poate, or să vină. Ca un trup care acumulează grăsime, ne sufocăm viețile cu lucrurile de care nu mai avem nevoie și, ca o consecință naturală dar la care nu prea ne gândim, nu mai lăsăm loc pentru lucruri noi.

Nu mai avem loc pentru surprize, pentru descoperiri și pentru plăcerea de a da mâna unor noi prieteni. Ne păstrăm sertare interioare pline de oameni care doar strâng praf, ne refugiem în aceleași relații toxice și renunțăm la ingenuitatea copilului care merge cu mâna întinsă și se prezintă noilor colegi.

Când din fiecare apartament de bloc din România vor ieși câte 10 saci de haine vechi, mileuri, aşternuturi „Hotel de Molie” şi ustensile de bucătărie nefolosite de 10 ani, voi spune că, într-adevăr, românii au încredere în viitor. Şi ce dacă e marţi? Vă recomand să vă goliți astăzi un sertar în casă şi să vă descoperiți plăcerea de a avea loc pentru lucruri noi. Un spațiu interior pentru a descoperi noi oameni ar fi chiar ideal!

Un comentariu la “Încrederea în viitor nu-i obicei românesc”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *