„Iară scrii de Alexa?” Plăcerea atacului la persoană

Nu asta îmi era intenţia, dar postul precedent a devenit un super-experiment amuzant (pentru mine) pe tema „cine se simte”. Şi, mai ales, „cine se simte pentru alţii”. Am scris despre incapacitatea unor oameni de afaceri de succes de a conduce ziare cu adevărat profitabile. Adică să facă presă cinstită şi să scoată bani din asta, nu să finanţeze ziarul din sumele scoase din alte „deal”-uri.

Pe parcursul zilei, a plouat cu reacţii. Ca de obicei, mare parte pe messenger, pentru că unii oameni au încă mari probleme cu a-şi asuma public opiniile, chiar şi alea pozitive. „Nu te-o sunat încă Sorin Dan?”, „Ţ, iară ai scris de Alexa?”, „Credeam că eşti prieten cu ăia de la ….”, ca să dau doar o parte din mesajele de întâmpinare pe care le-am găsit dimineaţă.

Culmea e că nu scrisesem absolut deloc cu gândul la vreunul din ei. Aveam în minte mai degrabă câteva exemple de la nivel naţional, dar textul era o constatare generală despre o piaţă pe care puţini se auto-susţin.

Pe de o parte, lipsa de reacţii asumate, iar pe de cealaltă numărul mare de „feedback”-uri venite privat pe tema unor persoane specifice mi s-au părut o demonstraţie clară a plăcerii (pe care am ajuns acum să o consider cvasi-generală) de a vorbi direct despre persoane, nu despre idei.

Un comentariu la “„Iară scrii de Alexa?” Plăcerea atacului la persoană”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *