Forţa unor cuvinte

Nu cred că suntem întotdeauna conştienţi de schimbările pe care le putem produce un singur cuvânt. Ca să nu vorbesc de manipulări. Discriminările cele mai grave se pot naşte doar din limbaj, iar folosirea unui termen dintre cei mai simpli în locul altuia poate schimba nu doar sensul unui articol, ci pur şi simplu imaginea pe care o dăm cititorului şi percepţia acestuia.

 

Pe post de cobai într-un experiment de formulare, domnii Traian Băsescu şi Paszkany Arpad.


La facultate ni se spunea că nu-i tot una dacă vorbim despre "terorişti", "rebeli" sau "luptători pentru indepedenţă" atunci când descriem un anumit grup de persoane. Că "fanaticii religioşi" şi "apărătorii credinţei" pot fi exact aceiaşi oameni, în funcţie de tabăra care scrie, iar alegerea pe care o facem când îi denumim determină tot sensul articolului, pe mai departe. Unde aţi mai auzit ca teroriştii să fi manifestat paşnic în faţa Palatului Parlamentului?

 

Şi totuşi, să văd astfel de exemple în jur, în realitatea atât de apropiată încât devine banală, e în continuare surprinzător. Adică vi se pare acelaşi lucru dacă vorbim despre un referendum "PENTRU demiterea" preşedintelui, sau de un referendum "PRIVIND demiterea" preşedintelui? Şi dacă vedeţi diferenţa, cum vi se pare mai corect? Cum aţi citit în presă, sau, pentru unii, în cel fel scrieţi?


For the record, legea referendumului foloseşte, într-un talmeş-balmeş tipic, ambele variante, chiar dacă "privind demiterea" apare odată în plus. Dar nu cred că unui jurnalist trebuie să-i fie la fel de indiferent cum scrie, mai ales dacă nu vrea să inducă nişte idei. Aştept să aud de referendumul împotriva demiterii preşedintelui şi voi fi mulţumit.

 


Fireşte că Mircea Geoană o să zică "pentru demiterea" până la refuz, poate poate înţelege poporul subtila aluzie, dar nu cred că jurnaliştii ar trebui să cadă în aceeaşi capcană.

 


(Dacă tot citiţi legea, uitaţi-vă ce frumos precizează articolul 9 exact formularea, cuvânt cu cuvânt, pe care trebuie să o aibă întrebarea privind demiterea preşedintelui. Parlamentarii au decis însă să ignore legea şi au ales altă întrebare. Un fel de abrogare tacită, dar mai pe şest)

 

 


O problemă similară de frazare apare într-o mulţime de articole despre Paszkany Arpad (CFR, succes azi cu Steaua!) şi cum este el cercetat pentru asocierea cu grupul infracţional condus de Liviu Man, preşedintele trustului GAZETA. CARE grup infracţional? L-au condamnat cumva pe Man şi noi nu ştim, că vine sentinţa cu poştalionul de Brăila?

 


Câtă vreme spunem că respectăm prezumţia de nevinovăţie a colegilor de breaslă (oare am auzit vreodată vreun jurnalist vorbind despre Man & co cu termenul "colegi" după arestare? cred că nu!), de ce folosim, într-un alt context, o expresie care le trânteşte ditai ştampila în frunte? Am scrie direct că Liviu Man e infractor? Nu, că omul n-a fost condamnat. Aşa că ar fi tare simplu să folosim "ancheta vizează legăturile cu presupusul grup infracţional condus de Liviu Man" sau, cum am mai văzut, să precizăm denumirea oficială a acuzaţiei, de "asociere cu un grup infracţional".

 


Iar lista de cuvinte care pot schimba nu sensul frazei, ci percepţia asupra subiectului, ar putea continua şi în episodul II. Dacă nu veniţi voi cu alte exemple mai repede, să ne distrăm de cât de obiectivi ştim să fim, când nu ne dăm seama. Idei?

 

P.S. Pentru o experienţă revelatoare cu privire la ce înseamnă folosirea unor termeni în loc de alţii, vă recomand site-ul englezesc al televiziunii Al Jazeera. Este că nu o să auziţi pe CNN despre ocupaţia americană din Irak?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *