19th Ave New York, NY 95822, USA

Două camere cu personalităţi multiple

Parlamentul României de la început de octombrie a trântit guvernul Boc prin moţiune de cenzură. Un guvern pe care l-au considerat incapabil să mai gestioneze situaţia economică a ţării; atât de incapabil încât merita să fie primul executiv demis prin moţiune din 1989 încoace (sigur, a mai fost şi o discuţie despre legea pensiilor şi privilegiile parlamentarilor, dar cine mai asculta?).

Parlamentul României a respins mai apoi miniştrii din niciodată-născutele guverne Croitoru şi Negoiţă, pentru că au considerat că oamenii din acele echipe nu erau capabili să guverneze eficient.

Nişte comisii din Parlamentul României au dat azi aviz favorabil membrilor unui nou guvern condus de Emil Boc. Deşi cu câteva săptămâni în urmă o parte dintre ei au fost respinşi, pe când făceau parte din alte „cabinete”, între timp se vede că le-au crescut nişte urme de competenţă. Culmea, tot ce s-a schimbat e că acum sunt conduşi de Emil Boc, adică taman omul respins şi dat jos din corcoduş pe motiv de nepotriveală cu ţara.

Un observator din afară ar putea rata o informaţie esenţială: că România a avut în tot acest timp acelaşi Parlament. Aceiaşi oameni au votat, conform aceloraşi convingeri, principii şi valori. Moţiunea de cenzură a fost startul campaniei electorale, gândită să imprime un avânt campaniei lui Mircea Geoană; victoria lui Traian Băsescu a făcut inutil întreg procesul, iar aşa-zisa „opoziţie” s-a ascuns repede în aşteptarea unor vremuri mai bine (îmi cer scuze pentru aparenta naivitate cu care, mai sus, scriam de motivele demiterii sau respingerii unor miniştri – e frumos să visezi uneori).

Iar noi, oamenii? După trei luni de circ, ne întoarcem în aceeaşi ţară cu buget de austeritate şi cu austeritate de competenţă, să strângem din dinţi ca înainte, până vin banii de la FMI ca să plătim salarii şi pensii, că nu ne permitem să investim.

Related Posts

Leave a comment