19th Ave New York, NY 95822, USA

Despre bolnavi lucizi şi guverne oarbe

sxc.hu / spekulator„Nu mai ştiu ce să fac şi gata!“. Câteva cuvinte simple, din păcate lăsate ca ultim mesaj de o femeie din Zalău, care a decis să îşi ia zilele într-un mod cumplit de brutal. Un capăt de drum, un orizont blocat, o sufocare.

M-a şocat însă francheţea formulării. „…şi gata”. Până aici. E strigătul copilăresc de direct al unui om care a depus armele. Odihnească-se în pace!

Dar gândul mi-a zburat la cei care tot timpul ştiu, ba ştiu şi pentru alţii. La oamenii care sunt convinşi că fac ceea ce trebuie să facă, iar faptul că în practică lucrurile nu se mişcă e întotdeauna vina altuia, vina vremurilor, vina moştenirii. Aceşti oameni peste dubii sunt peste tot, dar cei care ne afectează direct au un nume colectiv: Guvernul României. Întâiul club al oamenilor care au întotdeauna o soluţie, dar faptul că în practică soluţiile lor nu funcţionează trece pe lângă ei fără să-i atingă.

Am cumpărat recent medicamente, iar farmacista m-a întrebat de două ori dacă sunt sigur că vreau să le iau, s-a asigurat că ştiu preţul. M-am uitat ciudat şi, atunci, ea mi-a spus că tot mai mulţi vin, se uită, întreabă, pleacă. Mai ales bătrâni. Bolile lor rămân netratate, suferinţa lor continuă, iar viaţa lor se apropie de „şi gata”, pentru că nu îşi mai permit să trăiască.

Oare, în tot acest timp, guvernul nostru are vreun dubiu? Oare miniştrii, măcar atunci când ajung acasă seara, au acel moment de luciditate de care până şi o pensionară de boală a fost capabilă? Oare îşi spun vreodată „nu mai ştim”?

Cei care nu mai ştiu cum să trăiască în România se sinucid. Cei plini de certitudini, se pare, îi ucid pe alţii.

Related Posts

Comments (1)

o analiza a realitatii noastre. Bine scris articolul, din pacate ai dreptate.

Leave a comment