De ce tenis. De ce Cupa Davis

În 2009, minute după ce a pierdut în fața lui Roger Federer finala Wimbledon, Andy Roddick a fost intervievat de BBC. Prima întrebare: „crezi că tenisul e un sport crud uneori”? „Nu”, a spus Andy, „eu sunt unul din norocoșii care primește aplauze și vă mulțumesc pentru asta. Vreau să-l felicit pe Roger, care e un campion adevărat și merită tot ceea ce primește”.

În 2012, a fost rândul unui alt Andy, Murray, să piardă în fața lui Federer. „Nu îmi va fi ușor să spun asta”, a zis omul care fusese speranța Marii Britanii la prima victorie în finală din 1936 încoace: „Roger a avut un joc foarte bun, în ciuda problemelor cu spatele. Felicitări, le meriți pe deplin!”.

În puține sporturi fair-play-ul și sportivitatea sunt așa de prețuite ca în tenis. Tenisul a demonstrat că are cea mai mare forță pe care o poate avea o întrecere a rivalilor, nu a dușmanilor: poate aduce pace.

Pe terenul de tenis, India și Pakistanul au avut o echipă comună. Rohan Bopanna și Aisam-Ul-Haq Qureshi sunt doi oameni, jucători de tenis, care au unit într-o singură echipă două țări care, din 1947 încoace, s-au războit de trei ori.

În 2012, la Cluj, se joacă o finală de Cupa Davis. În weekendul 14-16 septembrie, weekendul acesta, se întrec echipele României și Finlandei.

Nu vom opri războaie. Dar va fi un super-spectacol sportiv. Și, dacă vom fi destui, poate vom arăta că Clujul merită asemenea evenimente de amploare. Că ne place tenisul, un sport în care valorile chiar contează – nu rămân doar la nivel de declarații.

Vă aștept – click aici pentru detalii despre bilete și programul meciurilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *